Dialog inexistent

Întâmplător treceam pe strada vieţii...
Tânăr ducea pe un bătrân de mână.
Amurg era, din cursa tinereţii,
Şi altă zi, trecuse de nebună.

Veneau unul din altul, din copil
Şi aveau traseu deja prestabilit.
Nici nu ştiau, cât va dura exil;
Că-aleea nesfârşită, se înfunda-n sfârşit.

N-aveau, de fel, prea multe de vorbit,
Păşeau fără o ţintă, în ritm la fel.
Doar gând îi depărta, nestăpânit...
Inimi fugare, suflet băieţel.

Bătrânul, ce-şi făcuse experienţă
Şi raţiuni din sute de trăiri,
Ştia că acuplarea-i impotenţă;
Nu asigură... multiple omeniri.

Norocul pur, e gaj de existenţă...
Din "N" de încercări şi de pieiri,
Împerecherea-i doar o dependenţă,
De drog uman şi dor de amăgiri.

Şi dialog, nici nu se înfiripă,
Au fiecare, vis independent;
Unu-are gândul zborului în pripă...
Altu-n refuz, de " finish" inerent.

Acumulări, trăiri de generaţii,
Sunt, prea ades, motive de refuz.
Cel nou venit, preferă incantaţii;
În alertă-i, mintea vechiului... de- "obtuz".

Comunicarea, nu este completă
E doar faţadă, nu esenţial.
Metoda de predare e defectă;
Ne pierdem într-un... superficial.

Şi nu sunt, consonanţi, pe firul vieţii
Şi unul de la altul, nu se vând.
Şi tragedia neştiută, cea a vieţii...
Perpetuu se transmite... în mormânt.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!