Parfum de seară
Hai, vino, gândurile-s moi,
Castanii m-au bătut pe umăr;
Împarte frunzele la doi,
Ce de emoții pot să număr!
Ce de sclipiri pe ochii tăi,
Ce de fior pe-a mea vorbire,
Hai, zăpăcește-mă cu zbor,
Să fiu al înserării mire!
Și tu să fii mireasa orei,
Parfum secundelor rebele,
Nu te opri, tandră femeie,
Cât încă-s tatuat cu stele.
Și-mi cade seara pe sprâncene,
Cu taină mă aprinde luna,
Și simt miros de sânziene
În părul tău de totdeauna!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mireasa mea, femeie
Mireasa mea, femeie
Cu păr aromitor
Ma lași în de lumina
Din colțul buzelor!
Hai vino, hai odata!
La case sunt păhui;
Mi-e dor de-o pâine coapta,
De ochii tai căprui!
De genele-ți prelunge,
De gâtul tău frumos,
De steaua care plânge
În vârf de tei duios!
Și nu sunt sentimente
Sa te cuprinda des;
Pe șapte continente
Te poarta al meu vers!
Hai, vino lângă mine
Prin aerul spumos;
E-un ramuriș de rime
În gândul meu umbros!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt eu?
Ce sunt eu, arhitect,
salahor sau neprețuitul aspect
pe care nu-l alegeți?!
Dar cum se face ca mi-a cazut galaxia pe piept!
A, nu!
Vă înșelați!
Eu sunt doar un amarât de poet!
Iubitor de femei?! Da! Aici m-ați ghicit!
Doar ele ma fac fericit!
Numai daca vor!
Dar, nu știu de ce, mă ignora;
vor sa ma prinda în hora!
Nu ma recunosc
ca doar eu le iubesc de milioane de ani,
pe sub castani
și le-am smuls milioane de șoapte!
Și ele m-au tatuat cu noapte!
Unde sunteți voi
iubite pământești sau celeste?
Luați aminte!
Eu sunt cel ce sunt
și doar eu vă scriu
a vieții voastre poveste!
Habar n-aveți voi
ca doar eu, cel din vise
rebele
va călăuzesc pâna la minunatele stele!
De mucava? De cinema?
Nu, nu, nu!
De ce te vaieți tu?
Era vorba de steaua mea,
care le nemurea,
le nemurea,
le nemurea....
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa lui "Da"
Mi se pare că tu
ești iubita lui "Nu".
Mi se pare că ea
e mireasa lui "Da".
Mi se pare că noi
frunzărim stele-ploi.
Mi se pare că ele
au priviri de lalele.
Mi se pare că-n "eu"
mi-a plouat curcubeu!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou
Pe lângă mine cad
particule de liniște
cum cade bruma
pe vițele de vie.
Pe lângă mine cad
firele de ploaie
cum cade roua în pletele
bălaie.
Lângă mine cad visurile pământului
răstignite de frunzele de nuc.
Văd lângă mare
zboruri ultraviolet
ce se-mpreună
cu-ngălbenitele catarge.
Îmi sună în ureche
o melodie de dinainte
de-a mă naște.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina mea,femeie
Cât de frumoasă poți să fii femeie!
Umerii tăi sunt ca două bolți
fluturii rotesc cununa zilei
tu ai gustul strugurilor copți!
Ochii tăi cu stele ard în mine
și mă striga-n nopțile fierbinți
tălpile îmi ard de doruri grele
și renasc în mine triburi, ginți!
Sprânceana ta în tandră arcuire
îmi tremură emoția pe tâmplă
secundele danseaza enigmatic
si nu mai știu cu mine ce se-ntâmpla!
Și sânii tai ca sferele în cântec
trezesc în mine marile pulsații
atâta viața rascolești în mine
cu galaxii de unde și vibrații!
Coapsele tale, dulci cariatide,
ma țintuiesc pe dale de granit;
cu tine râde zarea, universul;
cu tine râde blândul infinit!
Cât de frumoasă poți să fii femeie,
ca rasaritul soarelui regesc,
îți dăruiesc o insula și-o mare
și versul meu duios, nepământesc!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă poveste a vieții lăuntrice este poezia fiecărui suflet, unic, indivizibil, microcosmos și taină neatinsă de miasmele cotidiene, de foșgăiala nebună a unei lumi în derivă, a unei societăți de consum care, în fapt, ne consumă sufletul și setea lui de zbor spre sfere mai pur.
Ilorian Păunoiu în Agapologia - Logodna iubirii cu libertatea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoaso
Cea mai frumoasă poveste din lume,
cea mai frumoasă din mine esti tu;
cel mai frumos dintre flori e-al tau nume
și toata splendoarea din zori ma născu!
Cea mai iubită de cerbi ești tu, zână!
Cea mai duioasă lalea s-a nuntit!
Nu vreau nici un steag, nu-mi puneți cunună,
astăzi ma duc înspre plus infinit!
Vino acum, minunată femeie
cât trupul îmi arde cu dor nesfârșit!
Hai vino cu mine pe Calea Lactee
să spargem blestemul din magicul rit!
Hai vino cu mine, culorile cântă,
caleașca te-așteaptă și caii-s grăbiți
și clipele toate în dans se avântă
și toți nibelungii se-nchină uimiți!
Fericim universul cu toată suflarea,
cu lumi neștiute și dalbe grădini;
ne-așteapta palatul în toata splendoarea
și tinere stele și alte lumini!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și Duhul, și Mireasa...
Și Duhul, și Mireasa zic: "Vino! vino! vino!
Cât te așteaptă Tatăl cu haină de lumină
Și cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.
Vino, vino, vino suflete-așteptat
Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat
Până nu se duce Cel ce te-a chemai
Până te mai iartă sângele curat."
Și frații, și Cuvântul zic: "Vino, vino, vino
Și pune-ți legământul pe calea cea divină
Căci Domnul te așteaptă să scapi de-a morții teamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă."
Și moartea, și viața zic: "Vino! vino! vino!
Căci harul și prilejul nu mult au să mai țină
Cât încă poți întoarce, ia azi chemarea-n seamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai chemă."
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, te rog...
vino, te rog, haide, dă-mi mâna,
ți-aș ține-o o clipă ca totdeauna
și-aș pune pe-o rază o floare culeasă,
cu ea răsăritul să-ți intre în casă
vino, te rog, haide, dă-mi mâna
și ochii mai dă-mi, eu să-ți dau luna
și zâmbetul tău acela, șăgalnic,
dă-mi-l te rog, să-mi zboare amarnic
vino, te rog, vino, n-ai teamă,
întinde o mână să-mi mângâi o rană,
să mângâi un vis care nu-mi doarme,
mă ține în noapte și spune,, of... Doamne"
vino, te rog, încearcă, fă pasul,
mie mi-e teamă și-mi tremură glasul,
mi-e teamă să spui iar vorba ciută,
,, nu te iubesc, ești o nălucă"
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisu-i lângă mine...
Prind sclipiri diamantine și în iriși și retine și din ochii mei, când vrei, poți albastrul să îl iei...
Marea este generoasă și să-i fur azur mă lasă, ca atunci când vrei să bei, să te-adăpi din ochii mei...
Într-un val se scaldă cerul, lângă mal e colierul verdelui ca de smarald, unde ochii, azi, mi-i scald...
La zenit e gânditoare și-mi trimite doar o boare, cât s-o simt și s-o respir și albasrul să-i deșir...
La nadir nu pot ajunge, depărtarea mă înfrânge și-mi închipui un ocean cu adâncul lui viclean...
Dar, de ce să plec departe, când am marea ce-mi împarte val cu val în flux, reflux? Cin' mai are-așa un lux?
Marea mea cu taină-adâncă, cu sirene-n vârf de stâncă, nu te-aș da pe niciun vis, pe niciun alt paradis...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție
ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
aprinde stele, rând pe rând
uitat de vreme și uitând de număr
cu muchie de zori încetișor
în suflet întunericul îmi sparge
întinde albe aripi la catarge
corăbiei cu Olandezul Zburător
să pot pluti cu ea în orice mare
să pot veni în orice colț de lume
în orice stat ce poartă al tău nume
chiar dacă statul ăsta porturi n-are...
ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
că stele stinje rând pe rând
uitând de vreme și uitat de număr
poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obligație la nuntă
N-a mâncat și n-a bàut
Și-a filmat... cât a putut...
La "dar", fu bătut pe umăr:
- Fără număr, fără număr...
epigramă de Constantin Enescu (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Epitaf lui Ilorian (dedicat lui Ilorian Păunoiu)
Ne stingem unul câte unul,
Ca felinarele prin parcuri,
Ofrandă-n Panteon și cumul
De vulturi ce-au urcat spre țancuri.
epitaf epigramatic de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de portocale
Acum când anii îi adun
Pribeag pe-a sorții cale,
Mai simt în orișice Crăciun
Miros de portocale.
Cu ochii minții mă revăd
Trântit în neaua moale,
La săniuș făcând prăpăd
Pe Burta Albă-n vale.
Noiembrie de cum trecea
Și iarna da semnale,
Din orice fulg răzleț ieșea
Miros de portocale.
Chiar și-universul conspira
Prin legi fundamentale
Și tot în juru-mi radia
Miros de portocale.
Acum, când una decojesc
Pe-o mică farfurie,
Acel fior nu-l mai găsesc
Și nici vreo bucurie.
Parcă și-acum miroase-un pic
În camera ornată,
Dar nu mai regăsesc nimic
Din vraja de-altădată.
Și-l caut toată viața mea
Prin universuri goale,
Pe-acel copil care simțea
Miros de portocale.
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi pentru adevăr
Privirea ațintită peste vornic
Nuntașii-mpătimiți îmi fac război
Din cele cunoscute nouă, noi
Ne dăm supuși secundelor din ornic
Îngenunchează toamnele la praguri
Umbra zilei cade tot mai scurtă
Oștirile cer sânge pentru turtă
Și măscăricii fac averi din gaguri
Viclenia urcă în statui
Puterea face iar un pas în urmă
O bâtă, (numai una!) pentru-o turmă
Și altă taină la vedere nu-i
Trecură anii și-mi albiră părul
Se-ngustă drumul și mă prinde frigul
Și astăzi mă întreb: Care-i câștigul
Să pot plăti cu lacrimi adevărul?
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce noapte,ce vară...
A fân cosit miroase acum
si carele mai trec agale
și se tot pierd în colb de drum...
Daca nu-i deal, nu e nici vale!
Și urca viața mea, coboara;
si stelele ma striga:"Vino,
Da-ne o-nmiresmata seara"!
"Dar tu ce-mi dai în schimb, lumino"?!
"Copil te fac din nou și veșnic
ai sa ma strigi în noaptea clara"!
Deasupra lumii arde-un sfeșnic
și pe pamânt e numai vara!
Și tu din car te uiți
la lună drumul totuna e cu cerul
și se aude dulce strună
și blând te mângâie misterul!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi uibind, femeie gingașă
ca firul de irabă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subțiri, fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
gonește-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Să zburăm înspre soare
Iubirea mea cu ochi frumoși ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjește de dor
Și aș vrea să am aripi, să zbor!
Să zbor până la soare și lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Și unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.
Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Și frumoasă cum e luna-ntre stele!
Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ți alin
Și să-ți sărut obrazul moale, ca să-ți crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.
poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingașă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subțiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
gonește-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mă cheamă
Mă cheamă o luntre
mă strigă o stea
cui pot fi o punte
când e vreme rea?
Mă mângâie-zâna
și mă rog la zeu
dulce sa-mi ramână
infinitul meu.
Mă uimește pleoapa
care mă facu
sa îi sorb eu apa
dintre "da" și "nu".
Haide, vino fată
vreme-i de iubit
ziua mă răsfață
și cobor din mit.
De un drag de tine
si la sânul tau
sinele-mi cunosc
caut adăpost.
Haide, haide viața
vino tu sublim
risipita-i ceața!
Vă iubesc! Amin!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!