Mireasa mea, femeie

Mireasa mea, femeie
Cu păr aromitor
Ma laşi în de lumina
Din colţul buzelor!

Hai vino, hai odata!
La case sunt păhui;
Mi-e dor de-o pâine coapta,
De ochii tai căprui!

De genele-ţi prelunge,
De gâtul tău frumos,
De steaua care plânge
În vârf de tei duios!

Şi nu sunt sentimente
Sa te cuprinda des;
Pe şapte continente
Te poarta al meu vers!

Hai, vino lângă mine
Prin aerul spumos;
E-un ramuriş de rime
În gândul meu umbros!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino la mine

Eu sunt Iubitul tău,
vino lângă mine,
Voi deschide poarta
pentru iubirea ta!

Vino, aşează-te lângă mine,
vom fi vecini cu stelele!

Te ascunzi de atât de mult timp,
scufundându-te neîncetat
în marea Iubirii mele!

Chiar şi aşa ai fost neîncetat
legată de mine,
Fie ascunsă, fie revelată,
în lumea cunoscută
şi în cea nemanifestată.

Eu sunt însăşi viaţa!
Ai fost o prizonieră a unui mic lac,
eu sunt oceanul
şi valurile sale tumultoase.
Vino, contopeşte-te cu mine!

Părăseşte această lume a ignoranţei,
Fii cu mine!
Voi deschide poarta
pentru Iubirea ta!

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino...

Vino, în cerul înalt, printre nori
Vino, să numărăm stelele până-n zori
Vino, să îţi arăt steaua mea
Vino, doar aşa, cred, ne vom vedea!

Vino, eu te aştept oricât ar trebui
Vino, nu-ţi fie frică, te voi păzi...
Vino, să vezi îngerii cum ne zâmbesc,
Vino, doar ştii ce mult te iubesc.

Vino, în noapte, sub clar de lună
Vino, te aştept să fim împreună,
Vino, şi dacă şi tu ai vrea...
Vino, să îmi arăţi steaua ta!

Vino, în amurg, în fapt de seară
Vino, când stele-ncep să răsară
Vino, să zburăm printre ele...
Vino...
Să ne-mpletim cununi din flori şi din... stele

poezie de Mariana Simionescu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Duhul, şi Mireasa...

Şi Duhul, şi Mireasa zic: "Vino! vino! vino!
Cât te aşteaptă Tatăl cu haină de lumină
Şi cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.
Vino, vino, vino suflete-aşteptat
Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat
Până nu se duce Cel ce te-a chemai
Până te mai iartă sângele curat."

Şi fraţii, şi Cuvântul zic: "Vino, vino, vino
Şi pune-ţi legământul pe calea cea divină
Căci Domnul te aşteaptă să scapi de-a morţii teamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă."

Şi moartea, şi viaţa zic: "Vino! vino! vino!
Căci harul şi prilejul nu mult au să mai ţină
Cât încă poţi întoarce, ia azi chemarea-n seamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai chemă."

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoaso

Cea mai frumoasă poveste din lume,
cea mai frumoasă din mine esti tu;
cel mai frumos dintre flori e-al tau nume
şi toata splendoarea din zori ma născu!

Cea mai iubită de cerbi eşti tu, zână!
Cea mai duioasă lalea s-a nuntit!
Nu vreau nici un steag, nu-mi puneţi cunună,
astăzi ma duc înspre plus infinit!

Vino acum, minunată femeie
cât trupul îmi arde cu dor nesfârşit!
Hai vino cu mine pe Calea Lactee
să spargem blestemul din magicul rit!

Hai vino cu mine, culorile cântă,
caleaşca te-aşteaptă şi caii-s grăbiţi
şi clipele toate în dans se avântă
şi toţi nibelungii se-nchină uimiţi!

Fericim universul cu toată suflarea,
cu lumi neştiute şi dalbe grădini;
ne-aşteapta palatul în toata splendoarea
şi tinere stele şi alte lumini!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino aici, prietene

Vino aici, spune-mi tot ce ai
Şi de ce nu poţi să mai stai,
Lasă tot ce e trist în tine,
Vino aici, vino lângă mine.

Tu doar închide ochii
Şi lasă-te pe umărul meu,
Închide ochii
Şi lasă-mi mie tot ce e greu,
Prietene,
Hai vino aici.

Plânsul tău poţi să mi-l dai mie,
Îl primesc chiar cu bucurie,
Vom trăi totul împreună
Şi mereu vom trece de furtună.

Vino-aici, vei uita de patimi,
Lasă-mă să te şterg de lacrimi,
Tot ce vreau e să-ţi fie bine,
Vino-aici, vino lângă mine

poezie de Zoia Alecu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de seară

Hai, vino, gândurile-s moi,
Castanii m-au bătut pe umăr;
Împarte frunzele la doi,
Ce de emoţii pot să număr!

Ce de sclipiri pe ochii tăi,
Ce de fior pe-a mea vorbire,
Hai, zăpăceşte-mă cu zbor,
Să fiu al înserării mire!

Şi tu să fii mireasa orei,
Parfum secundelor rebele,
Nu te opri, tandră femeie,
Cât încă-s tatuat cu stele.

Şi-mi cade seara pe sprâncene,
Cu taină mă aprinde luna,
Şi simt miros de sânziene
În părul tău de totdeauna!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, mămico! (durerea copilului părăsit)

Vino, mămico, acasă,
Pâinea străină o lasă,
Mi-e sete de tine, mi-e frig,
În visele mele te strig.

De ce peste mări ai plecat
Şi al nimănui m-ai lăsat?
Vino, mămico, te strig,
Mi-e foame de tine, mi-e frig...

N-auzi copilul cum plânge?
Vino, la pieptu-ţi mă strânge,
Mi-e dor să mă mângâi pe cap
De visele rele să scap.

Să vină-ngeraşul divin
Ah, scapă-mă mamă de chin!
Mi-e dor să aud glasul tău
Când vine-ntunericul greu.

Copil fără mamă, mă tem,
Sunt tare mâhnit şi te chem
Ca iar lângă tine să stau
Şi toată iubirea să-ţi dau!

poezie de Gabriela Genţiana Groza (noiembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, spune

De ce nu mai dai nici un semn,
iubito cu ochii de lemn?
De ce nu-nţelegi ca sunt Viaţa,
iubito cu ochii de ceaţa?

De ce nu ma laşi sa te-ating,
pe tine cu floare sa ning
şi nu ma saruţi pe idei,
iubito, cu ramuri de tei?

De ce nu dai drumul la vânt,
iubito, cu sâni de pământ;
şi ma tot laşi de cu jale,
iubito, cu ochi de migdale?

De ce şoldul ţi-e ca ulciorul,
sprânceana pe cer ca şi norul;
şi mă îmbăt în de tine
şi sparg absolutul cu rime?

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, Isuse

Strig către Tine, Preasfinte
Strig din ţărâna umila
Ruga se-nalţă fierbinte
Doamne, Isuse, ai milă.
Stau lângă puiul ce moare
Strig hohotind cu suspine
Vino, Isuse, mă doare
Vino, ai milă de mine.

Tu vino cu oastea călare
Pe nouri de foc şi lumină
Din capăt în altul de zare
Pământul şi cerul se-nchină.

Plâng în neştire, Isuse
Plânge şi dorul din mine
Ţie-Ţi sunt toate supuse
Du-mă, Isuse la Tine.

Plâng, iarăşi plâng, plâng întruna,
Plâng pentru toţi, pentru mine
Plâng că mă bate furtuna
Du-mă, Isuse la Tine.

Să fie şi-n cer sărbătoare
Să cânte pământul şi firea
Nimic ce-i din Tine nu moare
O, Doamne, dă-mi azi mântuirea...

Vino, Isuse, la mine
Ziua se duce, e seară
Plâng despărţită de Tine
Vino, iubeşte-mă iar.

Doamne-s aicea străină,
Doamne, Te caut pe Tine
Vino pe nori de lumina
Ia-mă Isuse la Tine...

poezie de Adriana Cristea (22 mai 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino

hai, vino-i dimineaţă, trec clipe peste prag
afară-i frig şi ceaţă la mine-i ceaiul cald

hai, vino, nu te teme, trec zilele pe rând
pământul negru geme scăldat de ploi şi vânt

la mine e doar soare în ochii mei căprui
hai, vino şi-i sărută, nu spune nimănui

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Vino sa mai spunem despre arte
Si sa ne iubim conspirativ,
In manej de substantive moarte
Vino sa te cert fara motiv.

Vino unde cad dictionare
Si lirismu-i biciul de jocheu,
Vino unde verbul insusi moare,
Vino sa tacem in grajdul meu.

Vino sa te simti neputincioasa
Cand un hat de maini am sa-ti innod,
Vino, vino sa ne facem casa
In adverb de loc cu adverb de mod.

Vino unde mor incet gramatici
Si intregul timp e-un dezacord,
Cand absurzii agramati, apatici
Mor si ei, predicativ, decord.

Vino unde inima te cere
Si cuvinte mor cu gatul frant,
Vino in tinutul de tacere
Ca un ultim si iertat cuvant.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mea,femeie

Cât de frumoasă poţi să fii femeie!
Umerii tăi sunt ca două bolţi
fluturii rotesc cununa zilei
tu ai gustul strugurilor copţi!

Ochii tăi cu stele ard în mine
şi mă striga-n nopţile fierbinţi
tălpile îmi ard de doruri grele
şi renasc în mine triburi, ginţi!

Sprânceana ta în tandră arcuire
îmi tremură emoţia pe tâmplă
secundele danseaza enigmatic
si nu mai ştiu cu mine ce se-ntâmpla!

Şi sânii tai ca sferele în cântec
trezesc în mine marile pulsaţii
atâta viaţa rascoleşti în mine
cu galaxii de unde şi vibraţii!

Coapsele tale, dulci cariatide,
ma ţintuiesc pe dale de granit;
cu tine râde zarea, universul;
cu tine râde blândul infinit!

Cât de frumoasă poţi să fii femeie,
ca rasaritul soarelui regesc,
îţi dăruiesc o insula şi-o mare
şi versul meu duios, nepământesc!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XII

Dacă din dorinţa de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale şi-ţi va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoşi se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul paşilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.

De trebuie să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie – vrei să laşi să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau – vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită şi în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale – vor părăsi adăpostul ochilor tăi – ca şi păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele fiinţei tale.
De n-ai nimic de făcut – vino – vino la lacul meu.

Dacă cu ochii plini de somn – vrei să te cufunzi în apă limpede, vino – vino la lacul meu.
Lasă-ţi pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ţi mângâie gâtul tău catifelat şi să-ţi şoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino – vino la lacul meu.

Dacă nebună, alergi spre viaţa morţii – vino – vino la lacul meu.
E rece şi nemăsurat de adânc.
E negru ca un somn despuiat de puterea viselor;
Acolo, în adâncimea lui, nopţile şi zilele sunt la fel şi cântecele toate sunt potolite.
De vrei să te cufunzi în moarte – vino – vino la lacul meu.

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo, la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce va gândiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge!
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, Tu, Doamne

Vino, Tu, Doamne ceresc,
Vino, ce mult Te doresc
Vino când stelele pier
Vino şi du-mă în cer.
Cânt pentru Tine mereu
Sfânt, minunat Dumnezeu
Cânt pentru dragostea Ta
Ţine-mă, Doamne, în ea.

Vino, Tu, Doamne al meu
Vino să vezi că mi-e greu
Vino, Tu, Domnul meu sfânt
Că-i tare greu pe pământ.

Stau în lumină din zori
Vino, Tu, Doamne pe nori
Haina subţire de in
Fie-mi veştmântul divin.

poezie de Adriana Cristea (8 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cheamă

Mă cheamă o luntre
mă strigă o stea
cui pot fi o punte
când e vreme rea?

Mă mângâie-zâna
şi mă rog la zeu
dulce sa-mi ramână
infinitul meu.

Mă uimeşte pleoapa
care mă facu
sa îi sorb eu apa
dintre "da" şi "nu".

Haide, vino fată
vreme-i de iubit
ziua mă răsfaţă
şi cobor din mit.

De un drag de tine
si la sânul tau
sinele-mi cunosc
caut adăpost.

Haide, haide viaţa
vino tu sublim
risipita-i ceaţa!
Vă iubesc! Amin!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare departe

Mi-e dor de tine ca fricii de vină, ca mingii de joc,
ca morţii de vii mi-e dor de tine;

ia mai vino la o carafă, înstrăinatule,
ia mai vino să ne sculptăm vişiniu copilăriile,
ştii că doar noi şi ecoul ne ascultăm la fel de bine,
că zâmbetele noastre sunt stafii împrumutate,
ştii doar că inimile noastre au aceeaşi ureche muzicală;

vezi tu - de când ai plecat,
am pierdut acel moment rar în care vorbeam cu mine,
dar cu un mine mai bun;

cad frunze, Ialine, cad frunze cum cad frunzele uscate toamna,
trebuie să ştii acel sentiment umbros şi rece,
sentimentul ăla care te face să vorbeşti cu toată lumea de unul singur,
ăla care te înspăimântă şi te duce cu gândul la pământ;

mi-e dor, şi râs, şi fugă, şi plâns,
umbrele se arcuiesc la fel, la fel sunt toate cele lăsate-n urmă,
dar nu în aceeaşi ordine;

şi nu mai înţeleg nimic din toamna asta care înoată portocaliu,
din vântul vânăt care răstoarnă toamna nu mai înţeleg nimic,

dar unghia asta de soare, curbând cerul,
unghia asta albă ca două palme impreunate,
unghia asta, doar asta,
o-nţeleg.

poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte cerşetorul (Ce mi-a spus Luna)

Vino, gustă din pâinea trândăviei,
Aşează-te lângă izvorul cu unde cristaline:
Câteva flori vor fi străjerii tăi,
Câteva păsări vor cânta pentru tine.

Vino, mănâncă pâinea de care nimeni
n-a mai avut parte de ani mulţi, cincizeci:
Oamenii se grăbesc, n-au niciun dor
Şi n-au nici lacrimi pe obraji, ochii lor sunt reci:

Ei se grăbesc, aşa că n-au nicio iubire:
Nu pot blestema, nici râde stând la lafuri –
Le mor inimile de când sunt tineri
Făr-a avea morminte sau epitafuri.

Pâinea mea i-ar scuti de multe griji,
N-ar mai trebui-n ore timpul să exprime–
Pleoapele le-ar fi zbor somnoros de fluturi,
Iar fanteziile pline de melodii şi rime:

Fiecare suflet e-un trandafir misterios
Sau un pom emanând arome de şerbet.

Vino, gustă din pâinea trândăviei
Mi-a spus Luna, toată numai zâmbet.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset duios

hai primăvară te rog să apari
capitala a ajuns regatul de gheaţă
gerul de arbori te rog să-l separi
sărmane făpturi flămânde de viaţă.

vino bucurie dă o raită prin mine
să mai pot ţine tristeţea în frâu
să mă înveseleşti cu secunde senine
unită prin glie cu lanul de grâu.

hai fericire să te bat într -un cui
ca pe o icoană cu chip luminos
am ochii îndreptaţi spre poarta cerului
poate o să răsară soarele glorios.

rugăciunea mea e un verset duios
care vreau să aducă mila lui Cristos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, te rog...

vino, te rog, haide, dă-mi mâna,
ţi-aş ţine-o o clipă ca totdeauna
şi-aş pune pe-o rază o floare culeasă,
cu ea răsăritul să-ţi intre în casă

vino, te rog, haide, dă-mi mâna
şi ochii mai dă-mi, eu să-ţi dau luna
şi zâmbetul tău acela, şăgalnic,
dă-mi-l te rog, să-mi zboare amarnic

vino, te rog, vino, n-ai teamă,
întinde o mână să-mi mângâi o rană,
să mângâi un vis care nu-mi doarme,
mă ţine în noapte şi spune,, of... Doamne"

vino, te rog, încearcă, fă pasul,
mie mi-e teamă şi-mi tremură glasul,
mi-e teamă să spui iar vorba ciută,
,, nu te iubesc, eşti o nălucă"

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!