Vai! chip frumos; vai! caldă şi gingaşe privire

Vai! chip frumos; vai! caldă şi gingaşe privire;
Vai! fără seamăn farmec al mândrelor purtări;
Vai! dulce grai, tu care orice trufaşe fire
Smerit-ai, şi-ai dat celui slab 'nalte cutezări!

Vai! galeş râs în stare atâtea răni să-mi facă,
Încât doar moartea-i soră, azi, gândului nebun!
Suflet regesc, prea-vrednic să fi domnit – o, dacă
Acest netrebnic secol ar fi slăvit vreun bun!

Voi, numai voi suflare şi flacără-mi sunteţi;
Lipsit de voi sunt astăzi – şi-n cazna astei vieţi
Dureri mai mari nu aflu de cari să fiu învins.

Mi-aţi dat speranţe, doruri în suflet mi-aţi aprins
La ceasul despărţirii de farmecul acel;
Dar vânt de moarte luat-a cuvintele cu el!

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de singurătate - IV

Mi-aţi sporit tristeţea zi de zi
Gândul meu se surpă în fals real;
Nu mai au conţinut verbele A Fi...
Cad în îndoială, în abis existenţial!

Mi-aţi rup tăcerile... e strigăt în ecou;
Dramatice întrebări aşteaptă-un ultim răspuns!
Pe golgotha vieţii mă duceţi voi din nou!
Eu, înlănţuit de adevăr, mă tem de tot ce-am spus!

Mi-aţi rupt sufletul în două până
La ceruri nu mai am niciun zbor!
Se topeşte lacrima-n miez de ţărână
Şi eu mă sfâşii mie, mult mai temător!

Mi-aţi turnat suferinţele-n sânge surd
Sentimentele fugare le-aţi pus în robie...
Unde să mă duc, unde să mă-ascund?
Lacrima din mine tainic mă sfâşie!

Mi-aţi luat iubirea, dorul şi respectul;
Mi-aţi sfărâmat cuvintele în gură...
Unde să merg să-mi găsesc prezentul
Dacă voi mă-mbrăcaţi mereu în ură?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pâine caldă

Ce poate fi mai bun decât o pâine,
În care pui speranţe şi plăceri,
Răvăşitoare... clipele de mâine
Şi-aroma dulce-a gândului de ieri.

Miroase-a pâine caldă si pufoasă,
A suflet de femeie-ndragostit,
Care în urm-atâtea doruri lasă
Şi-arome blânde-n trupul ei sfinţit.

O pâine caldă-i ca o bucurie,
Ca o-mplinire... fără de păcat,
În aburul ei doarme-o poezie
Şi fericirea... urme a lăsat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venin şi farmec...

Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.

Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus ­
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!

poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vulnerabil şi nimeni nu mă poate răni atât de uşor ca Dumneavoastră. E de ajuns un cuvânt. Indispoziţia care a pus stăpânire pe mine azi după masă a fost îngrozitoare. Mi-aţi spus unele lucruri neplăcute în cafeneaua aia blestemată - înaintea despărţirii! Dar să nu mai vorbim despre asta.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni frumoşi, vă mulţumesc!

Oameni frumoşi cu gânduri bune,
De Ziua Mea, voi mi-aţi urat:
Mulţi Ani şi bucurii cunune,
Să-mi fie versul lin, curat...

Să port în trupu-mi sănătate
Şi ţara-n inimă şi-n gând,
Să am puterea de-a străbate
Cu paşi statornici pe pământ.

Să mai aprind o lumânare
Pe crucea unui dulce tort,
Să-mi zboare inima în zare,
Pe unde-am fost, pe unde pot...

Oameni frumoşi cu gând înalt
De Ziua Mea voi mi-aţi urat
Să aleg muzele din salt.
Vă mulţumesc! Nu m-aţi uitat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumire-nlăcrimată!

Mulţumire-nlăcrimată sunt dator să-Ţi dau în veac
pentru cât mi-ai dat, Iisuse, mie, un copil sărac;
că mi-ai dat cât nu-s în stare vecii toţi a spune eu,
Tu, Iubitul meu Cel dulce, Mama mea şi Tatăl meu...

Eram, Doamne, fără nimeni, ca un pai luat de vânt
între valuri, între flăcări şi-ntre fiare pe pământ...
- şi Te-ai îndurat de mine, şi din iad m-ai scos în Rai,
şi senin mi-ai pus în suflet, şi cântări mi-ai pus în grai...

Mulţumiri înlăcrimate sunt dator să 'nalţ mereu
Ţie, Mama mea cea Dulce, Ţie, Dulce Tatăl meu,
Ţie, Prietenul statornic, Mire unic şi Frumos,
Ţie, dragostea mea toată, Domnul meu Iisus Hristos!

rugăciune de Traian Dorz din Hristos, Pâinea noastră zilnică, 28 aprilie (meditaţii pe fiecare zi a anului)
Adăugat de Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, steluţă, soră bună...

Tu, steluţă, soră bună,
Dă-mi o rază din cunună,
Cât un fir de borangic
Să-mi aflu de-un ibovnic.
Vezi cum clipa trece iute,
Iară vremea rea asmute
Baba-iarnă să-mi îngheţe
Doruri, vrere, frumuseţe.
Dar eu vreau încă o noapte
Să-i ofer tainice şoapte,
Mângâiere interzisă,
Dragoste pe buze scrisă.
Dă-mi o clipă de-ncântare,
Să port focuri în suflare,
Pe-al meu braţ, puiul să-l culc
Şi să-i cânt versuri cu tâlc.
În visare să-i pătrund
Al meu dor să îl ascund,
Să-l simt cald şi înrobit
Să mă satur de iubit.
Iar când zorii ori să vină
Tu să-mi dai iubirea-n mână,
Pe cămaşă să i-o pun
Să mă vrea ca un nebun.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec şi fior.

Totu-i frumos, mă strigă viaţa-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulţumesc în umbre cu urme de palate.

Iubirea este spiţa la roata care duce
În ceasul veşniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranţa din păcate
Şi mă-nalţă iarăşi în lume pe-ncercate.

Am aripi când iubirea mă-nalţă la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
Să pot visa în noapte toţi îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt întrebări

Eu sunt atâtea întrebări
Ce izvorăsc, ce mă întreabă,
Cu tot atâtea permutări,
Cu tot atâtea, nu se leagă.

Sunt semnul "cât" pus la sfârşit,
Pus peste genele tăcute,
Sunt aşteptarea de pe chip
O întrebare, şi-alte multe.

Sunt întrebarea unei nopţi
Şi întrebarea unor frunze,
Sunt zămislirea ce o porţi
La tine-n suflet, lângă suflet.

Sunt întrebarea cea mai grea
Şi întrebarea unei zile,
Când bat din pleoape spun ceva,
Sunt întrebări fără de sunet.

Eu sunt atâtea întrebări
Fără răspunsuri memorate
Şi nu am timp până în zori
Să pun un "cât", un cât la toate.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc, mamă şi tată

Muţumesc, mamă şi tată,
C-am viaţa asigurată,
C-am muncit şi am de toate,
Cât trăiesc, până la moarte.
M-aţi născut şi m-aţi crescut,
Mi-aţi dat tot ce aţi avut.
Mi-aţi dat ştiinţă şi sfat bun,
Pot să mă descurc şi-n drum.
Ştiu lumii să dau respect,
M-aţi învăţat să fiu corect,
Să preţuiesc, să muncesc,
Să păstrez şi să trăiesc.
Să-mi conduc viaţa mea,
De-i uşoară, ori de-i grea,
Că am indicaţii bune,
Pot să mă descurc în lume.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calităţi!?

Oare primează suflet, frumuseţe,
Căci prima nu se vede, poate;
Doar bucurie sau tristeţe...
Ce sunt şi la duşman şi frate?!

Se schingiuie suflet artistic
Fără vreun curs de teatru, artă
Şi rău e bunul!?... Paroxistic
Şi tupeu dur astăzi se poartă!?

Frumosu-i sigur reuşită
-Chiar de frugală, reprodusă-
Făcând eşecul izbutită...
Rămasă stoc, după ce-i scursă!

O componentă ar fi tupeul
De-a etala ce-i la vedere;
Luându-şi valetul, portmoneul
Umflat... Că suflet nu se cere!

Dacă frumos şi suflet nu-s,
Certe... Pentru departajare
Cum oare Dumnezeu, Iisus,
Ne-acceptă etalon... de oroare???

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb-negru

Mai ninge în luna lui Marte,
şi-n mine sunt sloiuri, e ger,
prin suflet îmi taie-un hanger
şi-n două bucăţi îl împarte.

Mai ninge şi nu stă o clipă,
m-apasă povara de nea
pe gânduri ce-ncep a zbura
în rece şi neagră risipă.

Se-amestecă-n fire de marte,
sub cerul lipsit de culori,
ninsoarea cu văluri de moarte.

Atârnă, pe-un şnur de fiori,
un alb ce doar negru-mi împarte
în zilele-n care mă dori.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajută-mă, o, moarte, să adorm

Ajută-mă, o, moarte, să adorm
În tihnă şi în pace,
Îngăduie truditului meu suflet
cu lipsa-i de vină să se împace.
Bateţi, voi, clopote în dungă;
Jalea-acestei morţi inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.

Cum să exprim asemenea durere?
Atât de vie, de profundă,
Încât n-aş suferi puterile divine
Să-mi prelungească viaţa c-o secundă.
Bateţi, o, clopote în dungă;
Jalea-acestei morţi inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.

Singură-n închisoare, fără teamă,
Aştept să-mi împlinesc destinul.
Blestem acestei crude zile-n care,
Va trebui să-i golesc cupei tot veninul!
Bateţi, o, clopote în dungă;
Jalea-acestei morţi inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.

Adio, clipe fericite din trecut,
Bine-aţi venit, dureri şi nenoroc!
Îmi simt chinul crescând atât de mult
Încât pentru viaţă nu mai rămâne loc.
Curmaţi, o, clopote, bătaia lungă;
Vestea a plecat la drum, inimi să străpungă;
Lugubra veste-a ajuns unde trebuia s-ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.

poezie atribuită lui Anne Boleyn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai văzut?

Ai văzut vreun suflet plin de cicatrici,
de ploi udat, cu răni şi plin de frici?
Ai văzut cum ochi-s calzi şi blânzi,
de iubire şi frumos ei flămânzi?
Ai văzut cum îşi poartă a sa cruce,
fără de povară sa a se dezice?
Ai văzut cum într-un cocon stă închistat,
de când ai săi semeni l-au alungat?
Ai văzut tăcerea din privirea lui,
şi durerea tristă a glasului?
Ai văzut vreun suflet, două, trei,...
de atâtea ori, când te plimbi pe alei?

Şi de-ai văzut, de ce-ai tăcut?
De ce-ai plecat, de ce-ai crezut?
Că ziua de mâine ne mai aparţine,
Când în suflet avem atât de puţine,
Lucruri frumoase de dăruit,
Când sufletu-n noroi e zugrăvit?
Şi te întrebi: de unde atâta răutate?
Şi mai ceri de la Dumnezeu dreptate???

poezie de Adriana Monica Burtea (7 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta celui învins

Ce poate fi în viaţa ta mai trist
Ca regăsirea unui vechi învins,
Învinsul care s-a uitat ascuns
În gândul ce l-a mai avut de dus?!

Pe umerii bătrâni şi ponosiţi,
Atât de aplecaţi, de umiliţi,
Timpul însemne aspre a lăsat...
Acest învins, cu ce e vinovat?!

În ochi îi joacă lacrima... şi visul...
Se vede numai el pe el, învinsul...
Ce piatră de mormânt i-apasă vrerea?!
L-aţi pălmuit! Îşi plânge mângâierea...

Dumnezeiescul jug e tot mai greu...
Învinsu-acela, oare, nu sunt eu?!
Port veşnic roba anilor pe spate,
Privind prin timp spre dincolo de moarte.

Ce văd?! Speranţe şi promisiuni...
Lupt azi întru speranţa altei lumi...
Sunt un străin învins, dar lupt mereu
Jugul vieţii cât ar fi de greu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenie

(unui om cu suflet nobil)

De sufletul tău cald şi liniştit
Azi prietenia m-a unit,
Eu te iubesc până la infinit.
Lui Dumnezeu îi mulţumesc
Că-n drumul vieţii mi te-a scos.

Tu, înger blând cu chip frumos,
Tu om atâta de cinstit
Ce sufletul la oameni ţi-l deschizi,
Dar viaţa asta nu e o întâmplare,
La toţi oamenii le dai crezare,
Le-ai pune chiar şi lumea la picioare,
Cu sufletul tău cel bun şi mare.

Sunt puţini in asta lume
Oameni cu suflet căa tine,
Ai privire dulce şi suavă,
Ai fost şi vei rămâne un om de treabă,
Dar vorba ta e vers şi poezie
Ce sufletele le mângâie.
Pe acest pământ nu ai nicio vină
Că lumea- i rea şi e meschină...

Oamenii nu îţi apreciază gestul
Doar pentru ei îşi văd interesul,
Pe bani îşi vând şi omenia,
Nu mai ştiu să aprecieze azi prietenia
Şi te vorbesc numai de rău
Dar pentru asta le plăteşte Dumnezeu.
In viaţa asta toate se plătesc...
Din suflet îţi declar că te iubesc.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anthropos ergon

Frumos şi pur, aşa ca la-nceput,
Mă aflu pe un ţărm necunoscut,
Un ţărm rotit din zare până-n zare
Cu vânt amar, cu scoici, şi-n depărtare
Cu argintate, tulburi estuare.
Mi-s zilele şi casa de nisip;
Nici nu mai ştiu: sunt chip, sunt arhetip?
Când trupul meu se-apleacă peste unde,
Cel din adânc tresare şi se-ascunde —
Şi totuşi, fără caznă, mă regăsesc oriunde.
Căci între împrejuru-mi şi suflet nu-i nimic:
Nu pot şi nu încerc să le despic
Cerul de cer şi soarele de soare,
Marea de mări, uitarea de uitare...

poezie de Eugen Dorcescu din Arhitectura visului (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă mască

Dacă eşti hain la suflet
Şi ai cugetul pătat,
Dacă fals e al tău zâmbet,
Poartă mască şi-ai scăpat.

Dacă pe al tău amic
Fără milă l-ai trădat,
Dacă ai un suflet mic,
Poartă mască şi-ai scăpat.

Dacă ştii că-n viaţa ta
Ai minţit şi-ai înşelat,
Dacă nu te poţi schimba
Poartă mască şi-ai scăpat.

Dacă cineva într-o zi
Va dori să te cunoască,
Tu deschide-ţi inima...
Însă nu uita de mască.

poezie de Octavian Cocoş (8 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor m-a pus ca ţintă de mult săgeţii sale

Amor m-a pus ca ţintă de mult săgeţii sale;
Şi-s ca zăpada-n soare; ca ceara-n foc; şi sunt
Ca norul care fuge pe cer bătut de vânt...
Şi în zadar, Madonă, cer sprijin milei tale.

Din ochii-ţi lovitura porni ucigătoare,
Că nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Şi numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în astă nefericită stare.

Obrazul tău mi-i soare; gândirile-s săgeata;
Dorinţa – foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Să-mi ia vederea, să mă aprindă şi străpungă.

Iar îngerescul cântec şi dulcile-ţi cuvinte
Cu gingaşul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fără milă ce viaţa mi-o alungă.

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada sufletului

timpul s-a trântit la picioarele
pupilelor noastre hipnotizate
îmi transpiraseră aripile de emoţie

aceeaşi privire
pe care-n orice secol aş recunoaşte-o
slăbiciunea mea atemporală
tot câmpul conştiinţei plin de tine
dezbrăcându-mi toate învelişurile
frenetic atingându-mi cuprinzându-mi
eul profund

Suflet!
suflet cu ochi mari
topind asfaltul sub picioare-mi
doar galben fluid pe clape de aer
cu degete lungi alunecând
uşor fără semne de întrebare
de ezitare atât de blând

când spiritele ni se uneau
ca două mâini cu palme îmbrăţişate
ce-şi încălzeau încheieturile
privirile noastre aveau
acelaşi puls rostogolindu-se
într-un ecou ciudat
până când ochii deschişi încetau să clipească
de parcă tot universul era doar
suflet
suflet palpitând
doar galben fluid pe clape de aer
cu degete lungi alunecând

în jurul meu stele
stele căzând

poezie de Alexandra Alb
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!