Focul
Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranță,
să-și lumineze mâinile
și teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenușii,
când vulturii coboară în noi
și ne temem.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Ne inventăm aparențele
Cred că arta
În toate formele sale
A apărut când singurătatea umană
S-a ciocnit de primele îndoieli
Încercând să-și transforme rănile în speranță
Să-i încălzească mâinile.
Poate că arta
Nu este nimic altceva
Decât un remediu pentru vid
Când umbra întunericului
Coboară peste noi
Când genunchii tremură fără să se îndoaie
Mâinile se caută fără să se unească
Ochii se înalță, nu văd nimic
Și ne este frică.
poezie de Camelia Oprița din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara zeilor
Din focul ce-ați aprins pe creste,
ne-am întrupat. Venim la vetre,
bărbați frumoși ieșiți din pietre,
din flori de colț, femei și fete.
Lumină-n ochi focul ne-aduce,
durerea inimii s-o duce,
să o lăsăm să se usuce,
privind la stele, nu la cruce.
În țara zeilor ni-i locul,
aici vom arde-ntruna focul,
i-a venit inimii sorocul,
iar să cunoască zâmbetul.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa, focul, piatra
De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l lovești,
Că se aprinde jarul și totul pârjolești.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăsește vadul ei.
Apa stinge focul, macină și piatra,
Focul arde totul, cenușă e vatra.
Fără ele, însă, nu poți să trăiești.
Cu piatra neîncinsă, poți să construiești.
Dacă și apa și focul, poți să le-îmblânzești,
Ți-ai găsit în lume locul. Meriți să trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Textul original este scris în limba română.Nu salvăm casa de incendiu când a fost cuprinsă de flăcări, ci atunci când a izbucnit focul. Întocmai așa se întâmplă și cu sufletul: sufletul este casa; patimile - focul.
Sfântul Ioan de Kronstadt în Viața mea în Hristos (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Viata mea in Hristos" de Sfântul Ioan de Kronstadt este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Când cel rău aprinde focul
Nu privi cu îngrijorare
Când cel rău aprinde focul
Și încinge mult cuptorul...
Încinge-ți și tu mijlocul
Slăvind pe Mântuitorul!
Cel neprihănit nu moare,
E scăpat din strâmtorare,
Ca cel rău să-i ieie locul Prov. 11, 8
Nu un om, ci miliarde,
Să fie-n potriva ta,
Focul lor nu te va arde;
Dumnezeu te va scăpa,
Nu pentru că-ai merita,
Fiindcă nu meriți defel,
Dar El nu te va uita
Pentru că te încrezi în El!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou (9 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmează-ți focul
Focul te urmează,
Cu scântei ce îți lasă semne,
Pașii tăi au urme de cenușă,
Mintea ta plutește în fum.
Vrei să arzi totul în tine,
Să scoți ce e mai bun,
Sau vrei să dai căldură?
Luminile nu au sens,
Când stelele au același nume.
Tunetul poate fi cuvântul tău
Atunci când vrei să trăiești.
Motivele vin, motivele mor, motivele dor,
Motivele... au lumea lor scuzabilă.
Tu ai doar un gând
Cu care poți îngheța viitorul
Sau poți aprinde,
Tot ce a fost.
Ascunde, simte, trăiește, învață,
Semnele te văd mai întâi pe tine.
Fiecare joc pierdut e un motiv
Pentru a nu ține scorul.
Când te privesc în ochi
Îmi dau seama că aș vrea să pierd tot ce am,
Ca tu să-mi poți vedea scânteile
Ce vor să te aprindă și să te învăluie.
Oamenii fug ușor și de multe ori
Au instinct de oi...
Dacă tu simți
Că vrei să înțelegi jocul,
Lasă-ți grijile în pom,
Urmează-ți focul!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă gândesc...
Când mă gândesc la motivul pentru care
mi-ai trimis acel evantai,
mă întreb dacă ai dorit
să-mi ostoiești focul din inimă.
Dar cum aș putea stinge focul cu un eventai
Acolo unde lacrimile nu au reușit?
folclor coreean, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire la focul lui Zamolxe
Doamne ne știi, suntem poporul de zei și de zâne.
Cu focul aprins ne găsim astăzi de față cu Tine
Cu inimi deschise spre Tine avem multe a-Ți spune.
Răul din noi Tu vei arde cu focul minune,
Știm că zeul Zamolxe ne-aduce adevărul. Bătrâne
Doamne, promitem! Vom urma faptele bune.
Ne sunt mințile treze de-a Ta-nțelepciune.
Mântuitorului nostru Zamolxe multe-I vom spune,
până ce focul sacru va fi doar un tăciune.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
9 de Bâte (Sonet Tarot)
Ai fost lovit și rana încă doare
Te simți nefericit, lipsit de vrere,
Faci tot ce poți să nu cazi din picioare,
Căci cine-i jos, nu poate să mai spere.
Ești ca bolnavul în convalescență
Nu te avânți, curajul îți lipsește
Pășești timid, cu maximă prudență,
Trecutul parcă tot te urmărește.
Însă atunci când ești din nou capabil
Să pleci la drum, nu mai privi în spate,
Iar să rămâi pe loc e condamnabil,
Căci țelul tău se află-n altă parte.
Când n-ai resurse nu-ți forța norocul,
Doar când ai lemne se aprinde focul.
poezie de Octavian Cocoș (11 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
când sunt singură
împotriva întunericului,
doar focul din mine
mai poate ridica
șerpii de fum.
gogyohka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul zânelor
Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea focul mocnit pe care aruncăm din când în când câte o speranță... ca pe un lemn putred.
aforism de Ionuț Caragea din Întreita suferință (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Nu e foc pe lume mai puternic decât focul care... arde focul dragostei.
citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Un copil nu va uita niciodată că focul arde, că acul înțeapă, că briciul taie, numai când se va arde cu focul, se va înțepa cu acul, sau se va tăia cu briciul și în nici un caz când i se vor explica toate acestea.
Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima descoperire a omului a fost libertatea, a doua a fost apa, a treia a fost focul, apoi au urmat și alte descoperiri care n-au făcut altceva decât să ridice prețul libertății. Dintre toate, doar săpunul a avut cea mai tristă soartă, unii nu l-au descoperit nici acum.
citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e focul stins
Mi-e focul stins între minuni,
De floarea macilor nebuni
Purtată-nspre albastre zări,
De liniștea din călimări.
M-așteaptă-nghețul sidefiu
Al gândului, mereu, târziu,
Tot risipit... și-nlăcrimat
De șoapta primului păcat.
Plânge cu pulbere și scrum,
Fire de dor, dâre de fum
Ce curg năuce-n setea mea,
Din a tăcerilor perdea.
Mi-e sufletul, bucăți de rai,
Flămând de-al clipelor alai
Și de neliniști ce mă vând,
Oare de ce? și până când?
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falșii prometei
Mit suprapopulat de prometei...
Azi, focul lor nu luminează țara
La focul sfânt ei își aprind țigara...
Nu-s prometei, sunt doar... preamititei.
Și, în micimea lor, atât ar vrea
Să țină focul numai pentru sine...
Îi încălzește și le face bine
Focul luat cu mâna altuia...
Nu-i leagă nimeni, nu, de nicio stâncă...
Numai ficat de vultur, toți, mănâncă,
Sperând s-ajungă sus, pe culmi, să zboare...
Dar, pricepuți numai la tâlhărie,
Preamititeii nu au cum să știe
Că zborul nu e pentru târâtoare...
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Epitaf pompierului incinerat
Necruțător i-a fost sorocul
În clipa-aceea-afurisită,
E prima lui nereușită
Când n-a putut să stingă focul!
epitaf epigramatic de Valerian Lică din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul zânelor
S 1: Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 2: De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 3: La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 4: Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 5: Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Refren 2: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renașterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul e focul în care ard speranțele, dorințele, durerile, iar cenușa ce rămâne reprezintă amintirile...
Octavian Paler în Despre dragoste
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.