Cuvinte

Cuvinte,
În care inima omului se oglindea
Goală, surprinsă, la început,
Un colţ caut pe lume, o oază
Ca să vă şterg cu lacrimile mele
De minciuna care vă orbeşte.
Împreună cu amintirile de spaimă
Muntele vostru s-ar topi ca zăpada
Sub semnul soarelui...

poezie clasică de Umberto Saba
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Îţi spun adio când te caut, Iubire,
precum timpul meu, e şi aceasta întunecată.
Oh, în tine era umbra pământului şi soarele,
şi inima unui copil fără inimă.

poezie celebră de Umberto Saba, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să plâng...

MOTTO: Îmi place să merg prin ploaie, pentru că nimeni nu-şi dă seama că plâng... Charles Chaplin

Vreau să plâng în noaptea asta,
iartă-mă, iubitul meu
zorile să-mi fie plapumi
şi ninsorile la fel.

Chiar de cerul va da ploaie
s-au zăpada s-ar topi,
printre fulgii ce se-aşează
te-aş iubii, dar numai eu.

Dac-ar fi să plâng pe-un umăr
l-aş alege pe al tău
inima mi-ar fi fierbinte
prin tomnaticele flori.

Lacrimile mele-ar curge
ca un val de trandafiri
ti-ar atinge faţa tristă
şi zăpada s-ar topi.

Vreau să plâng în noaptea asta,
iartă-mă, iubitul meu...
lacrimi multe or să cadă,
peste chipul tău uşor!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infectat cu iubire

un om, alţi oameni
şi umbrele lor
vorbind prin semne
despre distanţele
ce ne separă
desăvârşind absenţa

o durere, alte dureri
şi piroanele-înfipte
în inima împietrită de spaimă
pe care sufletul se caţără
pentru a ajunge
la Dumnezeu

o moarte, alte morţi
şi toate lacrimile
scurgându-se tăcute
sub o mie şi una
de măşti părăsite
de speranţe şi vise

o floare, alte flori
şi amintirile cu petale de foc
sperând să mai fie
măcar o dată privite
prin ferestrele
oarbe ale cărnii
pentru a resuscita
poezia din noi

o lume, alte lumi
şi stelele lor căzătoare
făcându-ne cu ochiul
înainte de dispariţia lor
în spitalul obscurităţii
universale

o pâine, alte pâini
şi trupurile aburinde
cu care întâmpinăm
îngerul foamei
fără de sfârşit

o tăcere, alte tăceri
şi umbra care continuă
să-mi fie alături
ca un câine care
nu-şi trădează stăpânul
îndemnându-mă
să scriu, să scriu...

un cuvânt, alte cuvinte
şi pixul meu care lasă
urme albastre pe hârtie
de parcă cerul ar păşi
pe zăpada uitării

o zi, alte zile
şi poemul acesta
limpede ca o lacrimă
prin care mă priveşte
moartea cu masca pe faţă
neîndrăznind să mă atingă

fiindcă
sunt infectat
cu iubire

poezie de Ionuţ Caragea din premieră (3 aprilie 2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă

Delicate încercări de rugăciuni s-aud
În inima cohortei care ridică colbul
După amiaza asta, cu preoţi împreună
Pe crucea cărora se odihneşte corbul.

Din inima mea sunt ciupite hematiile
Care locuiesc în crăpăturile lanului,
Norocul este că soarele arde în creier
Speranţa de-a hrăni foametea banului.

Clipele stoarse cad în vesela goală
A celor ce-şi şterg lacrimile cu speranţa,
Apa transparentă va rotunji bobul
Şi va reliefa într-un gest nobil viaţa?

Între tigri de foc aburul murmură, arde,
Viperele se otrăvesc din cauza avuţilor,
Restul nu-i decât o secetă cumplită,
Aştept lâna de aur din caierul argonauţilor!

citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai ninge

nu ninge, nu mai ninge...
zăpada nu cade mai jos de noi...
ea se agaţă ca florile tristeţii...
intră în pântecul meu,
se înnoadă cu inima mea plină de păsări oarbe
... care cântă... neiubirea...
întotdeauna şi pretutindeni
căzând dintr-un cer foarte negru...

nu cade,
nu mai cade zăpada
ea doar ne şifonează gândurile, ideile...
noi suntem cei care intrăm în ea
cu lacrimile noastre de supărare infernală, preţioasele...
.. de acum a totdeauna...
pentru că nu mai suntem împreună...
acolo... unde grâul ieşea şi nu ne murea câmpurile vrăjite...

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să judec frunzele

niciodată nu caut vinovaţi de toamnă
nici mustul nici gutuile
nici nucile de sub covorul galben
nici brazda sub care doarme pâinea
poate inima
în mod cert bătăile inimii mele sunt vinovate
nu numai de toamnă
ci de toată trecerea vieţii
poate şi pleoapele
când despart visele în clipe

nu pot judeca nici moartea
niciodată nu caut vinovaţi de efemer
nici fluturii nici floarea soarelui
nici măcar mişcarea de rotaţie
nici ziua
nici noaptea
poate doar inima
e vinovată de toate

chiar şi de aceste cuvinte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa? Un izvor de apă amară.

citat din Umberto Saba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sorbitură amară e viaţa!

citat clasic din Umberto Saba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut un colţ de lume

Caut cu îndârjire un colţ uitat de lume,
Unde doar bucuria mai poate naviga,
Fără să rişte glasul puternic să-i sugrume,
Tristeţi ce au puterea în cor a o striga.
Şi cred că birui-voi în lunga-mi căutare,
Să-mpac durerea vieţii, cu bucuria ei,
În visele-mplinite-n câmpia-nfloritoare,
Sub ropotul feeric al florilor de tei.
Caut cu îndârjire un colţ uitat de lume,
Unde iubirea-n tihnă să-şi împletească drum,
Ce ocolind în taină şi nori de plumb şi brume,
Să-i ies cu dor în cale şi paşii să-i îndrum.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia şi căsnicia

De n-ar fi Prostia-n lume, ai vedea vreo căsnicie
Care să nu se dezbine, să dureze-o veşnicie?
Nu e ea aceea care soţiorul îl orbeşte
Când l-înşală nevestica, dar de dragoste-i vorbeşte?
Deşi ştie-ntreaga lume şi bârfirea se ascute,
El îi "şterge cu săruturi lacrimile prefăcute".

hexagramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (31 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile mele la început de toamnă

Lacrimile mele de care tu ai râs de-atâtea ori
Se-nalţă şi dispar azi într-un loc străin
În mări sau în oceane, sau poate sus în nori...
Cât mi-aş dori ca tu să-nveţi să zbori
Să te salvezi de gustul de venin
Să-mi fii iar dulce ca odată şi plină de culori
Şi-n părul tău sălbatic să văd sute de flori
Şi slab privirii tale din nou să mă închin
Şi sclav al mângâierii să-ţi fiu până în zori
Totul e vis frumos pe care îl omori
Ştii lacrimile mele ce le-am trimis spre nori
Mă duc şi eu cu ele
Şi-aştept să-nveţi să zbori.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întorc pe drumul soarelui

Urmăresc orizontul până dincolo de moarte,
îi şterg geamurile la ferestre.
Mă întorc pe drumul soarelui la obârşia izvoarelor,
caut oamenii locului.

Mă sfătuiesc şi-mi arată în ceea ce cred,
să mă pot converti
la sintaxa cuvintelor scrise pe faţa zilei
în ziua învierii.

Doamne, prinde-mă de mâini
şi pune-mi în palme pâine cea de toate zilele,
să o mâncăm împreună cu peştele sfânt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare în decembrie

Admirată şi aplaudată
La scenă deschisă
De sărbători
Pufoasă şi uşoară
Cu dorinţa de iarnă lungă
Această zăpadă
Mă cuprinde în braţele ei
Şoptindu-mi în vis
- Când brânduşele
Vor râde în soare
Noi ne vom topi împreună
Eu într-un râu
Tu în lacrimile
Celor care te iubesc.
..................................
Deschid ochii
Scutur visul
Brânduşele au dispărut
Zăpada s-a făcut nevăzută
Ochii mei te caută
Cu disperare
Îţi simt îmbrăţişarea caldă
Afară e soare...
Soare în decembrie!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mor e nimic, să te pierd e mult mai greu.

citat clasic din Umberto Saba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Aceasta era viaţa: o înghiţitură amară.

definiţie clasică de Umberto Saba în Il canzoniere (1945), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteptare a subconştientului

Şterg cu buretele timpului
Amintirile trecutului
Şi-i implementez subconştientului
Amintirile viitorului
Din urzeala sentimentului
Uitat în adâncul sufletului,
Explorat de chemarea Eternului,
Căci în vremea viitoare
Vreau să îmbrăţişez lumina
Cu orizonturile care
Dumnezeu mi-a umplut inima.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început de lume

Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.

Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălţa,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruţi şi lacrimile
Atunci când eu plâng.

Îmi hrăneşti cu gura ta
Lungile tăceri
Şi-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Eşti ca un înger.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

cântec interpretat de Simona Florescu şi Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristalul prietenului meu

Cristalul
Din inima prietenului
Pe care îl caut,
Este blând strălucitor
Şi pur, transparent
Şi viu!

Petalele inimii sale
Sunt diafane
Şi lasă să treacă lumina
Cristalului
Din miezul inimii
Nestânjenită prin ele.
Ba chiar dându-i
Un mic avânt
Cu o uşoară bătaie de aripă
Străvezie.

Dar ceea ce face inima
Prietenului pe care îl caut
Cu totul şi cu totul
De nepreţuit,
Este că din miezul ei de cristal
Izvorăşte o lumină-cristal vie
Care creşte uşor
În lamelaşe diafan-cristaline
Ca cea mai fină lamelă
De apă cristalină!

Şi aceste lamelaşe transparente
Sunt apoi ajutate
De mişcările petalelor diafane
Ale inimii
Să se răspândească,
În bucăţele mai mari sau mai mici,
Care se desprind de la sine
Din izvorul necontenit,
Peste tot în lume,
Pentru a fi găsite
De inimile care le caută.

Căci ele sunt germenii
Care s-ar dori crescuţi
În fiecare inimă de om.

Cristalul viu,
Care mereu din sine însuşi,
Mereu transparent şi curat,
Ca Lumina Soarelui,
Va creşte în inimile oamenilor
În eternitate!

Şi eu mi-am dat seama
Că el este prietenul meu,
Numai când am simţit,
Cum prin vorbele lui,
A ajuns în inima mea
Un mic germene
Din cristalul care creşte
Şi se dăruieşte
Din inima lui
Orişicui
Care vrea să-l primească
Şi să-l îngrijească
Astfel ca să crească!

poezie de Agenor Crişan
Adăugat de Daniela Lazar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e amară, vinul e dulce, ce motiv aş avea să nu beau?

citat din Umberto Saba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă, nobililor din Transilvania, nu ne place ideea că rămăşiţele noastre s-ar putea amesteca cu cele ale plebei. La vârsta mea, nu mai caut nici plăcerile, nici bucuriile vieţii, nici strălucirea voluptoasă a soarelui sau licărul tremurului de ape care îi fascinează pe tineri. Nu mai sunt tânăr şi inima mea, după ani mulţi de plâns morţii, nu mai este înclinată către veselie. În plus, şi zidurile castelului meu s-au prăbuşit; e năpădit de umbre, iar vântul suflă rece prin ferestre şi printre creneluri. Îmi plac întunecimea şi umbra, de cele mai multe ori prefer să stau singur cu gândurile mele atunci când nu sunt obligat să ies în lume.

citat celebru din romanul Dracula de Bram Stoker (1897), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!