corbitor

în locul unde se reculeg apele
cerul nu ajunge
umbrele se multiplică la fiecare pas
desculţ, în mantia de argint a lunii îmbrăcat
aud muzică înăuntru şi lunec în dans
dansul mă are şi nu eu pe acesta
sunt ram subţire sau nici măcar atât – traiectorie
părere că zbor descărnat – nu…
aşa cum mă ştiţi sunt doar umbrele
proiectate, în ele dansul îşi are măiestria
întâlnirea într-o secundă
a tuturor emoţiilor, simbioze, culori
forme, sunete… lumina-i de fapt
singura atitudine…!
Ba nu, şi ochiul, altfel de unde aş şti
sau văd cu buricele degetelor
cu tălpile, buzele, cu genunchii
cu genunchii rădăcini

ghem de foc stern rotind eliptic
continuu
trupul meu de vânt…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

taină grea

un zid oblic, subţire
străbate, secţionează trupul
o mână de cărămizi imprimate
efigia
ultimei grimase vrută surâs

jos
la întâlnirea cu pământul
firicele rare
de iarbă ies timide

primăvară, buzna…
obrazul aşteaptă
umed, rece, transparent
gărgăriţe nenăscute încă…

înmugurind, trei ramuri de salcie
tremură scurt – adio-uri întoarse spăşite
cu destinatarul necunoscut

plesnesc buricele degetelor fierul forjat
au petrecut ninsoarea ultimă
doar răbdarea pulsului
ca o taină grea
a măcinat pe dinăuntru – cârtiţă sau părere!
…zidul

din pulberile lui
nu-mi voi ridica
nici casă, nici mormânt

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul

chinul e uneori ca un cutremur
are replică
ecou
îl absoarbe trupul meu şi apoi
în vals centrifugat îi aflu esenţe
să nu vă temeţi, amar e numai învelişul
aparenţa lui

de-ar fi să-mi aflu dezrobirea!
sub aprig despot Dorul sunt – dansul
mi-ar fi amplu însă, iată, sunt slugă
îi port valizele enorme, îi fac pantofii
aşternutul, cina...
târziu
mă-ntorc la chinul meu ce-a-mbătrânit deja
îl duc de mână, uşor păşind
din ce în ce ecou-i stins, iar dansul,
dansul m-a învins

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

mi-aţi vrut bine – II

ce-aţi crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, cã tai trepte
cuvintelor sau etapizare drumului meu,
la plăcere, aşa?!

Sensul acelui mesaj abia astăzi
l-am atins
ieşind din rana pământului
vierme umil

Nu ştiam că premoniţia,
minunile care au urmat îmi cunosc
numele
şi, mai ales, adresa!

Nu ştiam mai departe
de o durere de măsele, o febră
musculară sau o banală insolaţie… nici
câtă iubire a zvârlit Dumnezeu –
împreună cu amarul peste lume.

Mi-am ştirbit trufia, talentul de a
mă amăgi că înving mai mereu
mi-am ştirbit vederea cu ochii din carne
dar a meritat, am acum
o a doua epidermă pe frunte – tot bătând
cu degetul, cu pragul de jos, nu ştiţi voi
cât de jos!
Mi-am silit iubita ţinându-i tâmplele
cu forţa
să-şi vadă speranţa încâlcită în sârmă ghimpată
până ce
Dorul – cremă-de-dor ne-a uns
tălpile, genunchii, umerii, dar mai ales
buricele degetelor –
degete părându-mi azi eşarfe!
Piscurile trecute sau
adâncurile, depinde de unde priviţi,
sunt absolut diferite
faţă de tot ceea ce aţi crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, fie şi pentru atât
vă mulţumesc

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

E noapte, e iarnă şi ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheaţă!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viaţă.

Părul ei e mângâiat de vânt uşor.
De sub tălpile ei gingaşe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam şi privesc tăcut
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric şi plăcut.

poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

Dumnezeu e pretutindeni (punct)
chip şi asemănare (noi), dar
unde ascundem propria
pretutindenietate?
Cât de largi, cuprinzători ni se îngăduie…
liberul arbitru, ei bine
această condiţie
ne face puternici… şi singuri
sau umili şi în comuniune, unitate.
Cu toate acestea
am tot mai mult senzaţia
că sunt doar o traiectorie
nu am nici măcar
consistenţa unui bob de nisip

limitele sunt înăuntru şi
acest înăuntru este reflexia bogată
a lui afară…
din ce în ce mai greu îmi pare
să-mi asum destinul de om –
menirea mea dincolo de contemplare
cu motivul venirii sau plecării mă frământă
nu mijloacele
ci faptele în sine, rotundul în care
muchii acestui pretutindeni parcurgându-mă
«cine pe cine» sau «cine-cui»
lasă semn!
Oglinda aceasta arată un străin.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

vibraţii… ample, aproape balans

înăuntru
cuminte şi încrezător, numai că
nu ştiu
sunt câţiva care imită prosteşte
gesturi
omeneşti în sine peste tot
în jurul meu ieşind zeci de
mâini fluturând, tălpi desculţe,
uneori contorsionaţi –
din trupul meu

în fiecare atom, fiecare părticică
întinde lăbuţe a îmbrăţişare
vântului
piscului
razei

cuminte, ghemuit cu genunchii
înveliţi în hârtie albă, aici
o mână vă face semne
şi nu-s adii!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

naşterea culorilor

sunete alungindu-se
vestind precum cerul pământul
se preling ceaţă
sau rouă, sau frunze, una câte una
laolaltă
căzând – dar până la atingere duhul lor
vibrând subţire, subţire

se-nalţă odată cu fumul
cu expiraţia, dorinţele şi
rugăciunile – atâtea câte sunt

nu ajung prea
sus
nori contrari îi împing ostil
spre piscuri străine

uneori, câte un sunet cade
străbate, urcă apoi, din miezul lui
nasc altele, trec dincolo
unde sunt aşteptate…

în zorii care vor veni «roşul»
în durerile facerii sale cheamă
iminenţa celorlalte culori

niciuna n-a trăit vreodată
singură

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

naşterea culorilor

sunete alungindu-se
vestind precum cerul pământul
se preling ceaţă
sau rouă, sau frunze, una câte una
laolaltă
căzând – dar până la atingere duhul lor
vibrând subţire, subţire

se-nalţă odată cu fumul
cu expiraţia, dorinţele şi
rugăciunile – atâtea câte sunt

nu ajung prea
sus
nori contrari îi împing ostil
spre piscuri străine

uneori, câte un sunet cade
străbate, urcă apoi, din miezul lui
nasc altele, trec dincolo
unde sunt aşteptate…

în zorii care vor veni «roşul»
în durerile facerii sale cheamă
iminenţa celorlalte culori

niciuna n-a trăit vreodată
singură

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genunchi de femeie

Pe genunchi de femeie sunt ţesute poveşti,
De amor, ori materne, mii şi mii poţi citi
Că o parte le ştii, despre altele veşti
Pe genunchii femeii... numai ea poate şti...

Pe genunchi de femeie ai crescut, alăptat
Pe genunchii rotunzi tu ai fost oblojit
Ai crescut, învăţat, pe genunchi te-ai jucat
Pe genunchii iubitei, un amor îndârjit...

Pe genunchii femeii sunt însemnele vii
Că lucrează prin casă, ori la câmp, ei au rost
Pe genunchii ei fragezi, dacă vei vrea să ştii
Sunt trăiri adunate, sunt iubiri, e şi post...

Pe genunchii femeii au trecut umilinţi
Şi a stat aplecată într-o rugă, cândva
Pe genunchii iubiţi au curs lacrimi fierbinţi
Să ne poată ei spune... ne vor spune cumva...

poezie de Petrică Conceatu (17 mai 2020), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis - I

mi-a luat mâna purtând-o
să-i ating rotundul pântecului
vedeam
prin buricele degetelor
rotind ca în aer o monedă
mare, roşie… în chip de făt –
am tras cu spaimă mâna
a repetat gestul cu blândeţe
de data asta am văzut
un schelet chircit
ca în mormintele egiptene
din el răzbăteau aburi aurii
şi lumină subţire
.........
m-am trezit
cu degetele amorţite
strângeam o iconiţă, muchiile ramei
înfipte în podul palmei
îmi părea că sunt
deasupra aşternutului levitând

acum scriu aici în atelierul mic
lemnăria mea vremelnică şi
mi-e bine

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul şi fracul

Privit-am peste cer
Cum Soarele se răsfaţă,
În oglinda sufletului său,
Alintând apele şi aerul...
Se lasă invitat
De păsările cu frac,
Ce au pornit dansul
În ritualul rândunicilor albastre...
Valsând aerul,
Aerul valsând vântul.
Cerul lovea cu binecuvântari
Şi Soarele alerga Lumina sa,
În valsul privirilor
Şi în dansul stelelor,
Ce în fiecare noapte
Invită Luna şi milioane de suflete
Să danseze dansul fericirii,
Ce curge în ritm de muzică,
Peste păsările cu frac
Ce valsează aerul...

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut acum

prin visele mele rătăceşti
ai fost ridicată la rang
de nebunie şi te străduieşti
să mă omori din dragoste
cu dragostea mă striveşti
te prefaci într-o spumă de mare
pleci într-o părere cât să pui
jar în inimă şi sare pe rana
sufletului unde te-ai cuibărit
şi de unde a înmugurit iubirea
ai fost primăvară pentru mintea
sufletul şi trupul meu

te caut în noaptea de iubire
se schimbă anotimpul
simt rugina în suflet
eu te caut cu disperare

tălpile mele s-au înfipt în pat
aripile sunt agăţate de pervaz
îmi fac vânt să zbor şi
să te readuc în cuibul
lăsat în sufletul meu rănit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matinal rebel

Doamne!
Întrucât
Această ogradă,
Unde fiecare umbră
E trupul aducerilor aminte,
Şiroieşte pe hohotele
Trandafirului!

Genunchii şi tălpile şi palmele
Zidesc scripturile
Unicului grai!

E vocea ultimei zile
Care refuză
Amurgul!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar atât

doar un moment de dans
între pereţii calzi şi cu oglinzi
ca într-o închisoare la nesfârşit
doar atât
şi dansul se făcuse infinit

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note curbe

În ploaia care cade peste urbe
nu-i nici tristeţe, nici melancolie,
ba chiar, pe strada mea, e-o bucurie
în dansul unduit pe note curbe.

Nu este-un dans timid, e-o revărsare
de simţuri ce-au tânjit spre-o altă viaţă,
uitată de-a necazurilor gheaţă,
e dansul inimilor visătoare.

Nimic în dansul tău nu e pervers
şi totuşi, din figura ta, din straie,
se simte spre iubire un demers.

Desculţă, arcuindu-te în ploaie,
îmi pari chemarea unui univers
în care tu eşti singura văpaie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răpirea

duhul trecutului măsoară
întunericul dintre două bătăi de inimă
una a ta
una a mea

peste nicio clipă

apare maestrul
şi totul i se prosternează la picioare

sec sau poate intuitiv comandă
o cupă
îşi scuipă în ea lumina şi iese
iar bătăile de inimă de atunci
şi-au cunoscut goliciunea

tăvălugul uitării se apropie
ne haşurează umbrele apoi
începe cu frunţile până ajunge
la buricele degetelor
singurele care nu uitaseră
mirosul epidermelor întunericului transpirate

ai zice că am murit fără să
considerăm asta un verb
am fost fiecare separat absorbiţi
în câte o placentă
dar legaţi aceluiaşi cordon ombilical

după o vreme ne-au zis
că ne-am născut
fără să
considerăm asta un verb
am început să fim bătuţi de inimi
una a ta
una a mea
peste nicio clipă
apare ce

nimeni nu ar şti
se presupune că măduva luminii
iubirea

şi oricât ne-am fi îmbrăcat
în orice ne-am fi îmbrăcat
ne stăpânea doar goliciunea

maestrul răsuceşte compasul
măsoară
nesfârşita circumferinţă
a unei lacrimi anonime

suntem şi nusuntem totodată
separat absorbiţi
legaţi aceluiaşi cordon ombilical

ecoul unei desprinderi din sărut
ne asurzeşte

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

alfabetul înăuntrului

Dacă aştepţi o mână
o voce să-ţi vină în sprijin
este sfârşitul
doar vântul te ştie – înăuntrului tău
îi pot creşte mâini şi nu-i murmur acela
este glasul, învaţă vocalele abia
aaaa – uuuu – oooo – iiii – eeee, aeiou nu încă
ci după consonizarea alfabetului…!

ar părea că muşcă din cenuşă nervul
lacom căutând un atom măcar nears

astfel începutul, altul, te prinde de călcâi… unde fugi?!
– creşte în tine vector eliptic în sus nu-i
în sus doar părere

Arlechinul râde, un salt, urcă
plânge
roteşte
din trupul lui cresc mii de mâini aprinse
învinge
vânt, nori fugaci, secundar înfricoşat acum ţopăind
din doi în trei, doi în trei
gata
bcdfghjklmnpqrstv… şi altele… labirint şi straturi
să-ţi încălzească nervul…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

buzele simt dulceaţă
sărutului stins în lacrimi
dansul e ca o furtună nebună
hainele îs destul de ude
ploaia pluteşte până la stele
le acoperă într-o mantie
sărut secundele din abis
te urmăresc cu privirea flămândă

buzele sapă adânc vise lungi
poteca noastră e bătută de vânt
dansezi lasciv în ochii mei
albaştri împotriva uitării
luptăm cu păcatul ce-l târâm în pat
ispita ne-mpresoară mereu
nu-i cale să-i rezistăm în şoaptă şi gând
ne-mbrăţişăm cu umbrele
ne amintim visul cel vechi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispariţie

Unde sunt cuvintele frumoase?
Dar unde eşti să ţi le ofer?
Relaţiile noastre foarte serioase
Uneori mă lasă mai stingher.

Am să ţes în jurul tău regrete
Le voi împleti cu salbe de dureri,
De buzele tale îmi e atât de sete
Dar unde eşti să mi le oferi?

Visătoare clipe în tăcere trec,
Timpul tot mai monoton se scurge
Doar în natură pot să-mi reculeg
Liniştea ce printre ierburi fuge.

Lăsaţi-mă în plină singurătate
Trist nu voi fi, doar gânditor
Voi fi mai mult în libertate
Mă voi lăsa să fiu cuprind uşor.

poezie de Mihai Leonte (16 martie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

vas cubic din lut (poem andante)

nelocul, starea ce-am atins cu mâinile
cu tălpile, cu încordarea
amestec metafizic, materialist şi metarealist
din el
cub
unde coruri liniare, nori metalici şi unghii
multe unghii
atâtul este aici

a învins cine
ultima licitaţie unde făceam piesă
vas din lut
vas adult pus încă nu ştiu de cine la vânzare

n-am spus nimic, am nori în gură
şi unghii
vocile se aud din buricele degetelor
starea aceasta mă şlefuieşte, nu ştie
din lut chiar şi cubic nu ies decât
pulberi
a învins cine

voiam, când ştiam să vreau
doar
iubire, de aproape, verosimilă
necântată
nepoezită
pură
închisă în vasul cubic, să o revărs în aer
n-am spus nimic… cioburi din voci
din nori, din unghii

nu ştiu ce şi unde se află cine
când şi mai ales capătul
nelocului

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!