
Cu ce altceva ar fi putut să fie împușcat Mihai Eminescu decât cu gloanțe de diamant cât oul de mari? Ar mai fi putut să fie împușcat cu ceva cu însăși starea sublimului!
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Elaine: Gândește-te, Jerry. Trebuie să aibă ceva interesant tipul ăsta dacă poate stârni asemenea pasiuni. Adică, să fii demn de o înjunghiere, nu? Este un fel de compliment.
Jerry: Da, păcat că nu a fost împușcat. Ar fi putut fi alesul.
replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui șef
Lui Ics îi place câte-odat'
Să fie de-alții împușcat.
Dar nu cu gloanțe, evident,
Ci altfel: cu "cartușe Kent".
epigramă de Nicolae Moisiu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Volnek: Avem ceva de terminat.
Locotenent Colonelul Mitchell: Hei, ia-o ușor.
Volnek: M-ai împușcat!
Locotenent Colonelul Mitchell: Tu m-ai împușcat primul!
replici din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Spataru Cosmin, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază!

- absurd
- Absurdul este o formă a ratării sublimului.
definiție celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

- Stănescu, Nichita
- Nichita Stănescu este cel mai frumos sentiment al României Mari.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (12 decembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Eminescu
Atâta să nu uitați:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.
Atâta să nu uitați
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ștofă.
Atât să nu uitați, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină
Atât să uitați! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitați!
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Eva

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu
Atâta să nu uitați:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.
Atâta să nu uitați
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ștofă.
Atât să nu uitați, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină.
Atât să uitați! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi, vă rog, să uitați!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toast
Aș fi putut fi posesoarea unui pașaport
Diplomatic,
Cum la fel de bine
Aș fi putut patrona o mare companie navală,
Aș fi putut intra în arbori integrându-mă
Circuitului perfect al naturii,
Cum la fel de bine
Aș fi putut împleti cosițele ințelepciunii
Trimițând-o la școală.
Aș fi putut ucide toți cerbii de zaț ai destinului
Cum la fel de bine m-aș fi putut așeza pe soclu
Ca loc de odihnă al albatroșilor,
Dar...
Prefer să-ncerc să continui să fac
Ceea ce n-aș putea!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret
Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbește.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Epica magna (1978)
Adăugat de Lavinia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret
Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbește.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Epica magna (1978)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Nichita Stănescu, fost membru al Cercului de matematici al liceului "I. L. Caragiale" din Ploiești
Când el cu cifre cocheta,
Nu l-am putut încuraja.
Plecă atuncea pe alt drum
Și câți mă blestemă acum.
epigramă de Ion Grigore din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se făcuse...
Mi se făcuse de altceva,
de ceva sărat, de ceva acru,
m-aș fi înmultit cu cerboaicele,
m-aș fi ondulat
tot mai sus unde-i apăsarea
de la coloană,
de la templul sacru,
mi s-a făcut
și nimeni nu m-a mai desfăcut
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

De stirpea cuvintelor
Strămoașa noastră, marea,
apa, strămoașa noastră,
ea din care am ieșit
ea de care ne este sete
e tot la fel de mult predestinată uscării
cum suntem noi predestinați cuvântului
sub flacăra aceasta
predestinată să se ardă pe sine.
Lacrima care-mi curge pe obraz
dac-aș fi plâns-o tot timpul
aș fi putut să disprețuiesc cuvântul
ca pe ceva cu mult mai etern.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanță negativă
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!
Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu,
Grigorescu,
Enescu,
Brâncuși.
catren de Nichita Stănescu din Cel mai frumos catren
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Dă-mi ceva, un leac, să-mi treacă!
Sunt îndrăgostit lulea!
Cine-ar fi putut să-mi facă?
Nimeni alta, decât ea!
epigramă de Mihai Cuțulencu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?!
ce versuri grele și limbaj de plumb
așterne pana mea pe molcuma hârtie
o țară se preface că nu știe
de ce nu tac ca mortul în porumb
al doilea sfert de veac icnește vag
ca un țăran trezit din crâncenă beție
dar care-i în deplină armonie
cu primul sfert bătând același prag
cum de-am crezut în moldovenii mei
cum de-am putut să-i cred în libertate
chiar dacă totul e aici pustietate
cum de-am crezut în falșii Moisei?!
și cum de-am îndrăznit să nu mă dau profet
când toți sorbeau izvorul prorocirii
ce-l revărsau titanii neamului și firii
cei care-s astăzi la cheremul unui proxenet?!
cum de-am putut să cred că Prutul nu-i păgân
să cred cum că Carpatul nu-i departe
în pod de flori - că nu ne mai desparte
în visul că noi toți suntem români?!
cum de-m putut să cred în București
în cei ce-au împușcat rapid cizmarul
și au schimbat cu locul funia și parul
și securiști din vădiți în nefirești?!
cum am putut să cred în cei rămași
după atâta moarte, foame, deportări,
atâția schilodiți de vișoeni în torturări
constituie popor nu entități de lași?!
și în sfârșit ce naiba azi sărbătoresc
independența țării?! Care țară?!
să-mi spună cineva să nu mă doară
în graiul meu profund de românesc...
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea nu e altceva decât gândul că s-ar fi putut să nu te cunosc.
citat din Alda Merini
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Incident
El s-a întors și a tras. El l-a împușcat. Când el s-a întors,
a tras, iar el a căzut, împiedicat, peste umbra copacului,
la pământ, împușcat, murind, mort, stopat definitiv.
Doborât, sângerând, împușcat mortal. A murit atunci, acolo,
după cădere, glonțul în plină viteză i-a sfărâmat fața,
iar sângele-n pulverizare fină prin lumina leșietică a stropit fața ucigașlui.
Fotografiile mortului pretutindeni, sufletul lui încă mai
absoarbe lumina. Dar el a murit într-o beznă mai întunecată
decât cea a sufletului și toate s-au răsturnat orbite odată cu moartea lui
pe treptele scărilor.
Nu există informații despre ucigaș, exceptând faptul că s-a-întors de undeva
să facă ceea ce-a făcut. Și a tras un singur glonț sub privirea scrutătoare-a victimei,
și-apoi l-a părăsit de-îndată ce-a țâșnit sângele. Știm că
ucigașul era priceput, rapid și tăcut, iar victima
probabil îl cunoștea. Mai mult de-atât, dincolo de expresia-înăcrită
a mortului și de surpriza-înghețată-n încleștarea
mâinilor și a degetelor lui, nu știm nimic.
poezie de Imamu Amiri Baraka din Magie neagră, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitați-vă numai la Sărutul lui Brâncuși să vedeți că îmbrățișarea este însăși poezia.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!