Incident
El s-a întors și a tras. El l-a împușcat. Când el s-a întors,
a tras, iar el a căzut, împiedicat, peste umbra copacului,
la pământ, împușcat, murind, mort, stopat definitiv.
Doborât, sângerând, împușcat mortal. A murit atunci, acolo,
după cădere, glonțul în plină viteză i-a sfărâmat fața,
iar sângele-n pulverizare fină prin lumina leșietică a stropit fața ucigașlui.
Fotografiile mortului pretutindeni, sufletul lui încă mai
absoarbe lumina. Dar el a murit într-o beznă mai întunecată
decât cea a sufletului și toate s-au răsturnat orbite odată cu moartea lui
pe treptele scărilor.
Nu există informații despre ucigaș, exceptând faptul că s-a-întors de undeva
să facă ceea ce-a făcut. Și a tras un singur glonț sub privirea scrutătoare-a victimei,
și-apoi l-a părăsit de-îndată ce-a țâșnit sângele. Știm că
ucigașul era priceput, rapid și tăcut, iar victima
probabil îl cunoștea. Mai mult de-atât, dincolo de expresia-înăcrită
a mortului și de surpriza-înghețată-n încleștarea
mâinilor și a degetelor lui, nu știm nimic.
poezie de Imamu Amiri Baraka din Magie neagră, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Imamu Amiri Baraka. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.