Eminescu,
Grigorescu,
Enescu,
Brâncuşi.

catren de Nichita Stănescu din Cel mai frumos catren
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frumos catren, de-aş fi in stare să-l scriu vreodată, ar avea patru versuri: Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brâncuşi.

Nichita Stănescu în Din dragoste pentru Nichita, înregistrare TV cu Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitaţi-vă numai la Sărutul lui Brâncuşi să vedeţi că îmbrăţişarea este însăşi poezia.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai bogaţi români ai tuturor timpurilor: Eminescu, Brâncuşi, Enescu.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stănescu, Nichita

Nichita Stănescu este cel mai frumos sentiment al României Mari.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (12 decembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Limba Română

În limba română a sculptat Brâncuşi,
Şi şi-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuş,
În limba română a pus viaţă-n pânze, Grigorescu.

În limba română cântă aşa duios privighetoarea,
Şi tot în limba noastră toţi stejarii povestesc,
În limba română străluceşte-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.

În limba română lumea este mai frumoasă,
Şi tot în limba noastră rugile se înalţă către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.

poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stănescu, Nichita

Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanşa asupra poeţilor ei.

definiţie celebră de Ştefan Augustin Doinaş (1995)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mare e că, pentru 80% dintre pâmânteni, Homer, Dante, Bach, Shakespeare, Eminescu, Brâncuşi, G. Enescu etc. nu există.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-am rugat

pe nichita stănescu să mă lase
în locul lui în poezia românească
şi nu s-a supărat pe versul meu
nescris din motive obiective
nu s-a arătat deranjat de poeziile
scrise de urmaşii urmaşilor lui
cu creionul ascuţit pe retina
cititorilor înfometaţi de nichita

l-am rugat pe nichita stănescu
să privească în ochii mei noua
poezie ca ultima speranţă
pentru tinerii care se vor naşte
cu stiloul în mână

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce altceva ar fi putut să fie împuşcat Mihai Eminescu decât cu gloanţe de diamant cât oul de mari? Ar mai fi putut să fie împuşcat cu ceva – cu însăşi starea sublimului!

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instictul poeziei

Mă dor genunchii de Brâncuşi
şi mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huşi
cu merele din rai se-ocupă restul

De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ţi cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi

Când mângâi coapsele-ţi cu elegii
şi-într-un marfar mai râd la Huşi
în rapidul amintirii dragoste rămâi
mă dor genunchii de Brâncuşi

Şi mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare şi el să dea tot testul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia Nichita

In memoriam Nichita Stănescu

Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu şoapte fierbinţi, spre a-mi ţipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie banală

cândva într-un timp care
nu este al vostru
eram cu Nichita
Stănescu
la Arenele Romane
apoi la B. C. U.
la o Eminesciană
Caramitru recita balcoane
aurite
din nuferi
Buşulega ministru
trona marea adunare
eu acum scriu
rămăşiţe de cuvinte
adunate de la masă
cuvinte atunci...
nerostite.
dar nu puteţi să-mi interziceţi
să zic două cuvinte
ale lui Nichita.
Doamnă Minstru
mi-aţi fost profesoară
haideţi să lăsăm teoria literară
şi să ascultăm ce recită Eminescu
în inegalabilele lui versuri
Caramitru din trecut
şi acum recită
pentru cunoscători.
acolo la intrare
era un aparat mare
pentru securitate.
Eminescu a ramas
dar au rămas şi resturi
tot în aula B. C. U.
dar cu alte feţe
unde s-a tras cu tunurile
de ce se trage cu tunurile
în cultura noastră?

poezie de Viorel Muha (17 iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita Stănescu nu a fost poet, ci un fenomen literar: întemeietor al cuvintelor fără grai numite N e c u v I n t e l e - păsări de aer născute din energia universului, şi care au locuit în fiinţa lui Nichita.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Adrian Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia lui Eminescu, muzica lui Enescu, sculptura lui Brâncuşi... Prin limbajul propriu, muzica şi sculptura aparţin universalităţii. Prin limbă (artisticeşte intraductibilă fidel) poezia eminesciană e numai a românilor. Ce imens privilegiu!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când spunem...

Când spunem Eminescu,
spunem România.
Când spunem Brâncuşi,
spunem tot România.
Fie că spunem
Eminescu, sau Brâncuşi,
spunem tot ce-i românesc
în cultura mondială.

poezie de Dumitru Delcă (19 februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

A românilor mândrie,
E frumoasa Românie
Pe pământ la noi
Au căzut mulţi eroi.

Iarna, la munte ai plecat
Şi pe pârtie te-ai distrat
O frumoasă ţară,
Cum nu găsim afară.
 
Cu podişuri, câmpii, Carpaţi
Suntem aşa de bogaţi...
Avem păduri, viţă-de-vie
Şi totuşi ne zbatem în sărăcie.

Mereu ne petrecem vacanţa
Pe plajă, în Constanţa.
Noi o mare superbă avem
Păcat că nu o apreciem.

Delta, Patrimoniu Mondial
Şi asta chiar e real.
Un loc bun de relaxare,
Nu pleca peste hotare!

Zone de munte,
Cu pajişti multe
Peisaje din poveşti
Tot aici găseşti.

În Moldova, mănăstiri
Ce ne stârnesc amintiri.
Dunărea, prin ţară trece
Nimeni nu ne întrece.

Avem ape termale
Dar şi minerale.
Rafinării în Ploieşti,
Autoturisme la Piteşti.

Să nu uităm de gaz metan,
Dar importăm în fiecare an.
Întâlnim cantitate mare,
În Subcarpaţi, de sare.

Găsim până şi combinate
Mai precis, de toate.
Un loc foarte căutat,
De străini adorat.

Bauxită, cupru, granit,
Plumb, zinc şi lignit.
Eşti o ţară completă,
Într-un cuvânt, perfectă.

Ai valori adevărate,
Foarte, foarte apreciate.
Brâncuşi, Vuia şi Enescu,
Vlaicu, Creangă, Eminescu.

Blaga, Slavici, Grigorescu,
Caragiale, Bacovia şi Stănescu.
Poeţi, inventatori, scriitori
Sculptori, pictori, compozitori.

România, mult te iubim
Păcat că nu-ţi dovedim.
Din cauza celor ce te strică
Mulţi te văd aşa de mică...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea... Nichita Stănescu

pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)

Când marea îşi varsă din sine
amarul şi peştele
cresc valuri şi-atâta, iubită...
de vrei izgoneşte-le.

Când piscul văiugii îşi plânge
în fulger fărâmele
Cad aşchii de stâncă, iubită...
de-ţi place sfărâmă-le.

... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...

Şi-n om din cuvinte, iubită...
hai vino şi strânge-le
... îmi umblă cuvântul prin vine
odată cu sângele...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pâlpâie

Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea
Cerul a obosit deasupra ta
Hai, Nichita, strânge-ţi pleoapa
de pleoapă, strânge-le
Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi
de parcă-ar vrea să vă priviţi
unul altuia, sângele

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâmă de genii

... am vizitat din maluri,
într-o zi, cu Eminescu
şi n-am văzut catarg;
era o mare fără valuri
ca-ntr-un tablou de Grigorescu
pe-un coviltir purtat în larg.

... m-am tot trudit într-un suit
şi n-am ajuns în veci Brâncuşi,
nici de stupid n-am fost în stare
-şi-am încercat la infinit
încornorând pretinşi sus-puşi-
un Ionesco... s-am 'n absurd, valoare.

... la câte steaguri numărate
am fost parol cu Nenea Iancu
şi nu s-alege ţara, din prostie
pierdută de la Iorga fără date,
căci nu istorie e şcoala, poate bancu
c-un Bulă... ce-a mai fost şi-o să mai fie.

... sunt misticul de la Castelul lui Haşdeu
şi visez Iulii -îngeri sclipitori-
închise-ntr-o Doftană simbol,
repetând povestea tot mereu
de juni şi june încă flori...
fantomele ce-mi bântuie salonul gol.

... mă diluez în picuri
de-o infinitate mici,
să fiu alături celor ce-i ador,
rapsodul lui Enescu, cufundat în rituri
... mă resuscitez de-aici,
în treacăt cu trecutul lor, fărâmă de folclor...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima-n silabe.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!