De stirpea cuvintelor

Strămoaşa noastră, marea,
apa, strămoaşa noastră,
ea din care am ieşit
ea de care ne este sete
e tot la fel de mult predestinată – uscării
cum suntem noi predestinaţi cuvântului
sub flacăra aceasta
predestinată să se ardă pe sine.
Lacrima care-mi curge pe obraz
dac-aş fi plâns-o tot timpul
aş fi putut să dispreţuiesc cuvântul
ca pe ceva cu mult mai etern.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavaler al florii de cireş

Chip de cireaşă muşcată de un elf
zburând tot timpul într-un alt
miraj visat.
... Sandà pe care mi-o-ncalţă un zeu
în salt pe inorogul vel înalt
şi inşăuat.
Şi voi veni să mă prostern
mai mult rănit şi mult
învins,
Când ai să baţi pe un cadran etern
un nor mai alb şi mult mai mult
care a nins.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor lent

I se apropiau ochii unul de altul
la fel de încet şi de timid
cum se apropie adâncul de înaltul
gândit, de negândit

Vedeam ce poate vede doar urechea de măgar
sau cea de iepure mult lungă,
un fel de văz cam sunet şi neclar,
un fel de stare demiurgă

în care aerul era pe bani
mult scump, mult pe plătite,
în care timpul pe cartele-n ani
dăduse grade la clipite,

în care-abia dacă trecea ceva,
în care cel mai mult costa o clipă
iar pasărea pe când zbura
nu da vreodată din aripă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zero

Aceasta este iubirea noastră, care-şi
modifică sensul continuu. Nu ştiu dacă
iubirea aceasta este poezia noastră, sau
invers. Vrei să fii tu însuţi? Ai nevoie de mine?
Poate că e iadul, poate e raiul. Poate că e
amândouă la un loc. Poate că are nevoie de
un zero absolut. Tot ce ştiu este că ea trebuia
să ardă în interior. Dar nu poate să ardă, pentru
că iubirea noastră este un paradis nebun.
E ceva ce trebuia să ştii înainte de a mă atinge.
Trebuia să ştii că dragostea nu poate fi decât divină.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veşnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veşnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
şi soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta şi cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut şi creştem, demn,
cum creşte pomul din ţărână
suită-n frunză şi în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Apa care este moale
dacă curge tot timpul este trainică.
Să ne facem case
numai pe ceea ce se repede.
Ecoul este trăinicia noastră.
Dacă luăm aerul şi-l facem
să fie numai şi numai şi numai respirare
ah, păsările ne-ar cădea în braţe
şi nu numai din lipsă de aer
ci şi din îmbrăţişare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea... Nichita Stănescu

pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)

Când marea îşi varsă din sine
amarul şi peştele
cresc valuri şi-atâta, iubită...
de vrei izgoneşte-le.

Când piscul văiugii îşi plânge
în fulger fărâmele
Cad aşchii de stâncă, iubită...
de-ţi place sfărâmă-le.

... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...

Şi-n om din cuvinte, iubită...
hai vino şi strânge-le
... îmi umblă cuvântul prin vine
odată cu sângele...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu dispreţuiesc nimic mai mult decât dispreţuiesc oamenii care încearcă să fie ceva ce nu sunt.

citat din Charlize Theron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

predestinată nimbului
şi nezădărniciei

închipuită hotarelor de neguri
şi înconjurată de lunci

rămâi aievea
tăinuită
în depărtarea fulgerului

tu
cea care îndemni
spre cer uitarea

cere-mi din sete
cât încă mă usuc
(închipuie-mă
în vremea izvoarelor)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi iubesc prietenii şi preţuiesc prietenia. Dar cel mai mult iubesc lumina de la îngeri. Îmi displace mârlănia şi dispreţuiesc oportunismul. Dar cel mai mult îmi repugnă indiferenţa oamenilor faţă de propria lor ţinută etică. Dar de urât, ca modern, cred că urăsc cel mai mult chipul pe care l-a luat Satana în lumea noastră – colectivismul.

Horia-Roman Patapievici în interviu
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima albastră

Din liniştea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.

Din tâmpla noastră
doar versul mai grăieşte
lacrima albastră
doar Luna o iubeşte.

Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ţie ţi-e stăpână.

Din iubirea noastră
doar liniştea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.

În dorinţa noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.

Din inima-mi de fată
doar tu cuvânţi cu dor
de vei pleca vreodată
voi şti decât să mor.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se obţine pacea? Aceasta este starea noastră naturală. "Mintea" obstrucţionează pacea înnăscută/nativă. Investigaţia noastră e doar în "minte". Investighează "mintea"; şi ea va dispărea. Nu există nici o entitate cu denumirea de "minte". Din cauza apariţiei "gândurilor", presupunem/ne imaginăm ceva din care ele încep. Apoi denumim acel ceva "minte". Când verificăm să vedem cine este, nu există aşa ceva precum "mintea". După ce mintea a dispărut, se va constata că pacea rămâne eternă. Implică-te în "prezentul" viu. "Viitorul" va avea grijă de el însuşi. Nu îţi fă griji în privinţa "viitorului". Când Atma-vichara (auto-investigarea) încetează, loka-vichara (investigarea lumii) îi ia locul. (râsete în sală). Implică-te în investigarea Sinelui şi non-sinele va dispărea. Aceasta este auto-investigarea SINELUI. Cuvântul "SINE" este echivalent cu "minte", "corp", "om", "individ", "Supremul" şi toate celelalte.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul curaj este mult mai profund decât pare la prima vedere. În limba franceză, inima este "coeur", în latină este "cor". Aceastea sunt rădăcini ale cuvântului curaj (courage). Aşadar, curajul înseamnă de fapt să trăim cu inima deschisă. Ce înseamnă asta pentru noi şi viaţa noastră? Ei bine, dacă vrem să fim curajoşi e timpul să lăsăm măştile să cadă, să ne arătăm lumii aşa cum suntem fără nevoia de a părea altceva doar pentru a primi apropbarea şi iubirea şi atenţia celor din jur.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult negru mă albisem de mult soare mă-nnoptasem de mult viu mă mult murisem de visare mă aflasem. Vino, tu, cu tine toată ca să-ntruchipăm o roată.

Nichita Stănescu în Epica magna, Dezîmblânzirea (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica noastră cea mai mare nu este că suntem inadecvaţi. Frica noastră cea mai profundă este că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, şi nu întunericul, este cea care ne înspăimântă.

citat din Alexandra Burke
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CONDAMNĂM... (B)

Condamnăm banalitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm barbaria altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm când suntem batjocoriţi, dar niciunul pe sine când batjocoreşte...
Condamnăm bădărănia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm când suntem bănuiţi, dar niciunul pe sine că bănuieşte...
Condamnăm când alţii fac băşcălie de noi, dar niciunul pe sine că face băşcălie de alţii...
Condamnăm bătăuşii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e bătăuş...
Condamnăm bârfele altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm când suntem bârfiţi; dar ne simţim bine când bârfim...
Condamnăm oamenii belicoşi, dar niciunul pe sine că e belicos...
Condamnăm beţivii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e beţiv...
Condamnăm beţia de cuvinte a altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm când alţii sunt bezmetici, dar niciunul pe sine că e bezmetic...
Condamnăm bigamia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm bigotismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Condamnăm când suntem blamaţi, dar niciunul pe sine că blamează...
Condamnăm blegii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e bleg...
Condamnăm boarfele, când e vorba de altele, dar niciuna pe sine că e boarfă...
Condamnăm boii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e bou...
Condamnăm bolânzii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e bolând...
Condamnăm brutalitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

CONDAMNĂM... (Î-J)

Condamnăm că alţii sunt înapoiaţi, dar niciunul pe sine că e înapoiat...
Condamnăm încăpăţânarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm încornorarea, când îi suntem victime, dar niciunul pe sine când îi încornorează pe alţii...
Condamnăm încrezuţii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e încrezut...
Condamnăm încuiaţii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e încuiat...
Condamnăm îndărătnicia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm îndoielile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm înfumurarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm îngâmfarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm când suntem înjuraţi de alţii, dar niciunul pe sine când îi înjură pe alţii...
Condamnăm când suntem înşelaţi de alţii, dar niciunul pe sine când îi înşală pe alţii...
Condamnăm când suntem învinovăţiţi neîntemeiat de alţii, dar niciunul pe sine când îi învinovăţeşte neîntemeiat pe alţii...
Condamnăm când suntem jigniţi de alţii, dar niciunul pe sine când îi jigneşte pe alţii...
Condamnăm josnicia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai desăvârşit duşman şi cel mai mângâietor prieten este propria noastră memorie.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de snd ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce poezie, marea mea iubire (poporului român)

Dulce limba românească
Tu-mi eşti alinare-n casă...
Te caut, dulce armonie
Să devii a mea mireasă.

Muzica unor suflete pribege,
Adesea plânge, suferă, respiră
nu e lumea noastră, ci conspiră
Suntem fiinţe betege?

Nici curajul nu mai avem
Trăim ca şi bulgării trişti şi grei
Ne întristăm adesea şi strigăm,
Suntem popor ales pentru încercări.

E limba noastră, mult iubită,
E limba noastră uitată uneori,
Suntem noi, românii, genii
Sau doar trudim pentru meritele lor?

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce altceva ar fi putut să fie împuşcat Mihai Eminescu decât cu gloanţe de diamant cât oul de mari? Ar mai fi putut să fie împuşcat cu ceva – cu însăşi starea sublimului!

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piedica cea mai mare întru cunoaşterea de sine este tocmai dorinţa noastră de a părea mai mult decât suntem, ba încă de-a ne crede astfel.

Fr.W. Forster în Cartea vieţii (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!