Gel de păr

cânt şoptit, apoi mai tare
sub balconul tău precum
odinioară amorezii – tu ungi cu usturoi
cercevelele, tocul, mânerul ferestrelor
lapoviţa îmi strică părul dat cu gel
şi machiajul de clovn
plec murmurând, bocancii sunt uzi, grei
ude mâinile, goale
tu repetai cu voce ascuţită refrenul
dintr-o reclamă de la un televizor
la odorizante pentru toaletă
mă opresc în faţa unei vitrine
la magazinul din colţ, îmi refac
pieptănătura, nu-mi iese şi plâng blestemând
lapoviţa

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mânerul unei spade

Epigrama ascuţită
Soră bună e cu scrima,
Căci şi-n ea poetul luptă
Cu ideea şi cu rima.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Scherzo

De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?

De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?

De ce, când treci semeaţă
Şi nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi priveşti în faţă...
Cânt?

De ce, când braţe goale
La piept cu dor mă strâng...
În de mătase poale
Plâng?

De ce? Că ştiu: părere
E tot pân' la mormânt!
Plăcere plâng... Durere...
Cânt.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând de unul singur

Dincolo de geam – vântul şi lapoviţa plâng amarnic,
Mă dau lângă sobă şi deschid sticla cu vin.
Sunt asemeni cu-o barcă de pescuit în ploaie,
Cu velele coborâte – somn adânc pe fluviul toamnei.

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapoviţa este o ninsoare ratată.

aforism de Mihail Mataringa (9 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-ţi cânt cu frenezie

Stau sub balconul tău şi plouă tare,
Dar mie nu îmi pasă, căci îţi cânt,
O serenadă ce nicicând nu moare,
Spre tine e purtată de adieri de vânt.

Stau sub balconul tău cu ochii aţintiţi
Spre geamul unde sper să te zăresc,
Şi-ţi cânt cu frenezie balada să nu uiţi
Cât de mult pe tine te iubesc.

poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

lapoviţa blochează traficul -
la şedinţă se caută vinovatul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să plâng

Iubite
lasă-mă să plâng
la pieptul tău
scânteie să aprind
atinge-mi părul
cu sufletul tău blând
şi vindecă-mi durerea
O... lasă-mă să plâng,
Iubite
la pieptul meu
vreau să te strâng
să-ţi simt căldura
tristeţi să le alung
ascultă tu, al nostru cânt
când două inimi
se ating
şi-n şoapte murmurând
se-aprinde-o flacără
dintr-un cuvânt...
mi-e dor de tine
şi văzând
ca eşti departe,
şi nu pot să te-ating
mi-e greu,
şi vreau iubite
la pieptul tău să plâng

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals în toamna vieţii

Nu-mi frânge visul,
nu ucide clipa!
Vreau să zbor chiar dacă
aripa-mi
sângerează;
să te cânt în vise
şi să te plâng
de bucurie.
Lacrimile mele îţi vor dărui
un curcubeu
de speranţe.
Spune-mi,
că sunt frumoasă,
chiar dacă mi-au apărut
ghiocei la tâmple.
Poţi să şi minţi din dragoste
pentru mine;
eu voi crede
că încă mai sunt.
Voi înflori în toamnă,
precum cireşul
din faţa casei noastre,
primăvara, şi am să fiu,
doar pentru tine,
mireasa de flori
pentru valsul
vieţii în doi.

poezie de Angelina Nădejde
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un soldat...

Un soldat ţinându-se cu mâinile
de marginea unui nor...
De bocancii lui, cu mâinile încleştate
se ţine alt soldat. De bocancii lui
altul, apoi altul, apoi altul şi altul,
şi-aşa până-n miezul pământului.

Eu mă las s-alunec pe şirul lor
ca pe-o frânghie,
şi-alunecând, cataramele
centurilor lor, îmi zgârie faţa.

Şi-alunecând, îmi zgârie pieptul
şi-alunecând, alunecând, îmi sfâşâie
fâşii de carne,
şi-alunecând, alunecând rămâne din mine
numai scheletul.

Când în sfârşit ajung, mă-ntind cu tâmpla
pe o piatră.
În timp ce dorm, fâşiile smulse
se-ntorc de sus şi mă-nvelesc.
M-ajunge din urmă şi sângele pierdut,
şi durerea.

Deschid ochii, mă uit.
Coloana de soldaţi, nu se mai vede.
Probabil că vântul a-mpins-o
cu nor cu tot, în altă parte.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Roşu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

copilăria s-a topit în ziua când
mama s-a mutat departe
să-mi facă un ibric de ceai
din stele

tinereţea mi s-a împlinit
când glasul ei a răsucit ecoul ca un cuţit în rana
zisă viaţă
iar zilele mele
amiază amară, doar o promisă proiecţie chemându-mă
... să plec?
- nu plec, stau încâlcit în ore
şi simulez plânsul

un deal
împarte cerului semne
cruci
plouă fierbinte, mama o fi răsturnat ibricul
îi tremură încă mâinile, sărmana...
precum mie aici
fotografia copilăriei

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O piatră pe suflet

îşi spăla mâinile prea des
ca şi cum ar vrea să înlăture
o vinovăţie
mătura de trei ori pe zi în faţa uşii
iar foşnetul măturii îi părea cântatul
cocoşilor lui petru
ştergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf şi grăsime
la înălţimea anume
urma unui nas lipit
mereu în acelaşi punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din faţa casei
atârnau o mulţime de prăştii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranţă ştie acum zborul doar static
şi toate astea
până astăzi
când
s-a oprit apa
s-a oprit aerul
s-a oprit muşchiul feţei într-o expresie
ca atunci când se moare de râs
mâinile începu să dea din aripi şi
să zboare de-adevăratelea
ca din praştie ţâşni
piatra de pe suflet
izbi cu putere direct
în geamul lui Dumnezeu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutor

stradă şi-un colţ de stradă
în umbra colţului...
e urma tocului cui
înfipt
în smoală-piatră topită

soarele topeşte în miros greu
ea siluetă dreaptă îndrăzneaţă
rămâne timidă cu tocul înfipt
în...
asfalt de smoală în colţ de stradă
strigă rănită ajutor
apoi târziu
umbra de colţ o cuprinde
ea strigă ameţită
nimeni nu vine doar umbre se agită
ea rămâne rănită
la colţ de stradă
cu tocul înfipt în smoală topită

sirena urlă linişti ea sparge
se îndepărtează cu sonorul urlător
la colţ de stradă rămâne
un cui de pantof ca semn
înfipt în asfaltul de smoală
ce s-a întărit
atenţie în viitor!

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cânta dintr-un arc

E clar,
Nu pot fi vânător.
N-am stofa.
Plec la vânătoare, ţanţoş,
Încordez arcul cel ager
Şi observ mirat că seamănă cu o liră.
Încep să cânt din arc.

Nu-mi pot reprima acest răsfăţ
Al sufletului,
Marea bucurie a degetelor,
Mângâind struna.

Animalele, ciulind urechea,
Se ţin după mine, cârduri supuse...
Şi înaintez murmurând din arc,
Lăsând în urmă o dâră
De împăcare în natură.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un anotimp recunoscător

îmi prind mâinile de umerii serii
spre o altă zi ce se naşte
la cumpăna dintre trecut şi viitor
cuprinsă-n metaforă
o şoaptă

înţelege prudenţa din propria-i soartă
într-o iubire de lungă durată
trăire - şoaptă

o îmbrac în veşmântul memoriei
cu metafora simplităţii
naufragiez în mine de parcă nu aş şti cine sunt
unde sunt şi de ce sunt
pentru ce mai sunt şi cât voi mai fi
ca-ntr-o reclamă din viaţă
adeseori o şoaptă

un spectacol într-o palmă se-nchide
fredonând refrenul unui timp
peste cortina ce cade
cândva acolo un vis
acum o şoaptă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destul de puternică (Strong Enough)

Nu-mi trebuie dragoste ta,
Nu am nevoie de ceva,
Nu vreau minuni şi nu cerşesc,
Cuvinte dulci nu-mi trebuiesc.

E-aproape răsărit,
Nici un pic n-am dormit,
Dar ce contează dacă tu nu ştii ce am simţit.

Sunt puternică pentru despărţire,
Pentru a trăi de azi fără iubire,
Pentru a-mi putea stăpâni plânsul,
Pentru a-mi regla suflul şi pulsul,
N-am să întorc capul după tine
Când o să pleci de lângă mine.

Nu, nu mai e nimic de spus,
Respir adânc şi mă înec în plâns,
Atunci închid uşa după mine şi ies,
Merg în neştire, nu pot să mă opresc,
Sunt singură pe drum, nu văd nimic în jur,
Dar ştiu că nu trebuie să te ascult, ci să te uit,
Da, uite, nu mai plâng.
Nu întorc capul după tine, să te văd cum pleci,
Promit c-o să te scot din gând.

Câte-aş avea să-ţi spun, aş scrie o carte
Cu versuri de dragoste disperate,
Ştiu însă că nu înţelegi,
Aştepţi la uşă şi vrei să pleci,
Mi-s ochii rupţi de somn
Şi tot nu pot să dorm,
Dar ce-am pierdut poate nu e prea mult,
Trist şi adevărat, tu nu m-ai meritat,
De-aceea n-am să plâng, sunt tare şi-ţi spun:
Pleacă chiar acum!

Iadul să vină sau ale mării valuri,
De m-ar îneca departe,
Tot nu m-aş mai gândi la tine vreodată,
Te-am înţeles şi te-am iertat,
Rămâi cu bine-ţi spun,
Iubirea mea, drum bun,
Căci te cunosc de-acum,
Nu-mi pare rău că pleci
Şi n-am să plâng,
Sunt tare, negreşit,
Pentru-al nostru sfârşit
Şi n-am să plâng cu capu-n pernă-năbuşit.

cântec interpretat de Cher, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptule, fii modest, pentru că mintea ascuţită e precum sabia. Fără teacă, răneşte, ucide.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

aproape noapte – de toamnă

precum căderea obosită a frunzelor
este cadranul şi acele lui grele
umerii acestui amurg
mă împing, întunericul nu mă mai înspăimântă
ţipătul scurt, bătaia de aripă, pasăre nevăzută
încâlcită-n desişul ultimei păduri
gândurile mele, bezmetice chemări, iată frica mea
frica mea ascuţită

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi

Vreau să cant, să uit că exişti; să îmi imaginez că eşti un coşmar care mă urmăreşte în vis.
Vreau să cânt, să pleci pentru totdeauna din sufletul pe care tu l-ai distrus.
Vreau să cânt când îmi vine să plâng, să cânt atunci când în mine fluturi sunt, şi să îmi amintesc cat de mult te iubesc sau ce mult te-am iubit.
Vreau să cânt pentru că ştiu că nu te-am pierdut, şi să plâng, că defapt niciodată nu te-am avut!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec expirat

(refrenul este un ţiuit continuu
ghici în a cui ureche)

m-a lovit un tren sau
am fost aruncat de pe planetă

senzaţia asta o au toţi cei care
îşi pierd vederea văzând prima dată
iubirea

am dat să mă ridic
scuturându-mi colbul anilor
care ar urma să vină

(refrenul se curbează)

cine nu pricepe mare lucru
despre fizica aia cuantică
n-o să suporte cum ea
tocmai ea
este chiar acum cu un altul

(refrenul se înfige adânc)

s-ar putea spune ca prin minune că
reapare vederea
dar nu mai este deloc aceeaşi
este ca şi cum trenul acela
nu te-a lovit destul sau nu unde trebuia
genunchii spre exemplu

odată având vedere vezi
majoritatea idioţilor care simultan
tu ai fost cu ea
şi surâzi, te ierţi, pe ea nu, şi îţi cauţi
de treabă spre calea ferată

(refrenul spune ceva despre:
nu orice tren poate lovi sublim dar
tu deja trecuseşi)

ai nimerit în braţele unei femei şi nu înţelegi
unde naiba e trenul
cum s-o compari în halul ăsta şi
ce bine seamănă
celei dintâi

(refrenul traversează şi
calcă sfios printre ochii ţărânei
fix ca în catrenul lui khayyam)

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să mă iertaţi c-ades sunt revoltată!
sunt supărată tare şi n-am somn...
mi-e ţara, iar, de temeri sufocată,
iar eu îmi ard durerea în amvon.

îi simt în gând povara neputinţei
şi lacrima din trupul ei musteşte.
să-ngenunchem în numele credinţei!
şi eu... şi tu, să plângem româneşte!

vi l-am adus pe Dumnezeu, dar voi,
îl tăvăliţi prin ură şi ruşine...
ce drept aveţi să cereţi pentru noi
clemenţă, pace şi nemărginire?!

şi parc- aud, în pieptul meu vuind,
un clopot... plâng! şi sângele se zbate.
şi plâng, şi plâng, şi plâng. şi plâng mereu –
balans concav între prezent şi moarte.

las port şi datini, steag şi imn, cuvânt
şi plec cu Domnul nostru mai departe,
rămân o firmitură de pământ,
sub spicul ce-a lăsat însemne-n carte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!