* * *
copilăria s-a topit în ziua când
mama s-a mutat departe
să-mi facă un ibric de ceai
din stele
tinerețea mi s-a împlinit
când glasul ei a răsucit ecoul ca un cuțit în rana
zisă viață
iar zilele mele
amiază amară, doar o promisă proiecție chemându-mă
... să plec?
- nu plec, stau încâlcit în ore
și simulez plânsul
un deal
împarte cerului semne
cruci
plouă fierbinte, mama o fi răsturnat ibricul
îi tremură încă mâinile, sărmana...
precum mie aici
fotografia copilăriei
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.