Bucegi

Bucegii: o imensă potcoavă de piatră, larg amfiteatru montan din care, de sub vârful Omu îşi trage tăria apelor sale Ialomiţa.

definiţie de Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucegi

Bucegii - fascinant masiv montan, aproape de inima ţării şi de cotul în care Carpaţii - gigantică vietate - se întoarce în împietrite zvârcoliri mute spre apus.

definiţie de Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârful Omu

Vârful Omu, voievod de piatră al Bucegilor, în jurul frunţii căruia se strâng negurile la sfat, hotărând ce zări să mai cotropească...

definiţie de Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vârful Omu, gigantica cumpănă de ape, natura, de o măreţie michelangiolescă îşi risipeşte cu dărnicie bogăţiile în toate zările.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firişoarele de apă din omăturile topite primăvara, se strâng, se împletesc, se amestecă, cresc, se umflă, coboară, invadează şi puhoiesc malurile, spumegă şi urlă, iar trupul de piatră al muntelui e brăzdat, spintecat de pâraie sălbatice, zgomotând apoi în furioase râuri de munte înspumate, ca nişte bidivii şi impetuoase ca nişte gladiatori.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac la munte serile în care luna plină umbreşte potecile, poleieşte apele şi luminează plaiurile.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romănia are 5 râuri mai mari: Dunărea, care o desparte de Serbia şi Bulgaria, şi se varsă spre răs. în m. Neagră; Oltul ce vine din Transilvania; Argeşul, Ialomiţa şi Siretul care, ca şi celelalte, se varsă în Dunăre spre mz.

Romănia are 5 gârle mai mari: Jiiul, Vedea, Dâmboviţa ce dă în Argeş; Prahova, care se varsă în Ialomiţa; Buzăul ce dă în Siret, şal.

Iosif Genilie în Principe de Geografie şi Astronomie (1847)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră

Tăria amintirii ce s-a-ncrustat pe vatră.

monostih de Eugen Deutsch din revista "Codul lui Eugen", nr. 11 (iulie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place nespus să privesc cerul nopţii şi să mă scald în lumina feerică a stelelor.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai ameţitor primăvara - acest miracol al vieţii - decât apariţia verdelui impetuos al poienilor în care îşi strecoară iscusit şi alte culori ale nestematelor florale.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Într-o zi pe înserat
Bulătan m-a acostat.
M-a privit vreo cinci minute
Şi-mi făcu "portretul iute!"

epigramă de Andrei Potcoavă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Andrei Potcoavă

Spun cu indignare,
Nu că am fi fost netoti,
Dar maestru-mi pare,
Ne-a cam potcovit... pe toti!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să văd cum cerul îşi acoperă ochii săi de peruzea cu pleoape mari de nor şi începe să plângă cu sughiţuri asurzitoare.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de foame

Mariana, azi dimineaţă
De pe Aeroportul Bucureşti-Băneasa
Am văzut în zare Bucegii
Era un aer de mare
Ca atunci când am fost
La Mamaia

De un albastru închis
Cum se zăreau Munţii Vlădeasa
La Cluj, din balconul bunicilor
Aşa se vedeau azi dimineaţă
De pe aeroport
Într-un aer de mare
Bucegii

poezie de Victor Ţarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra

O piatră, care se rostogoleşte de pe un vârf de munte,
în mod aparent doar cade. De fapt, ea caută în adânc
sensul vieţii. Ea sfârşeşte prin a se scufunda pentru a
deveni piatră de râu, memorizând istoria în fosilă.

Această piatră are sentimente. Ea simte lacrimile
timpului, dar şi picăturile de ploaie. O piatră de râu
străluceşte veselă în lumina soarelui, dar este
tristă în umbra muntelui, extrem de melancolică

în lumina lunii şi visătoare noaptea, în special
atunci când râul o îmbrăţişează cu undele sale.
Această bucată de stâncă rămâne singură în
albia secată a râului mult timp pentru a reflecta

asupra propriei ei existenţe. Ea este aceeaşi piatră
care se crapă, aceeaşi, care este zidită în altarul
pentru jertfă, sau aşezată de Iisus în capul unghiului.
Dar, uneori, ea poate deveni simbolul pietrei filozofale,

sau chiar vârful unei piramide. Indiferent de structura ei,
ea nu va putea fi îndoită şi nu-şi va schimba esenţa,
pentru că orice piatră este şi rămâne întotdeauna o
parte din muntele de care se desprinde.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din bătălia înverşunată cu iarna, de fiecare dată primăvara iese triumfătoare, cu zâmbet de verdeaţă şi câmpuri de flori, cu soare cald şi cer albastru.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa arzătoare de a urca pe Negoiu, Omu, Parângu Mare sau Pietrosu izvorăşte din gândul bucuriei şi emoţiei imense ce ştii că le vei simţi acolo, sus...

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Iazul Apelor Negre

După o noapte de ploi,
şuvoaiele îngrămădite-n Iazul Apelor Negre s-au liniştit.
Îmi afund mâinile făcute căuş. Beau
pe săturate. Apa are gust
de piatră, de frunze, de foc. Curge rece
în trupul meu, înfiorându-mi oasele. Le-aud
în adâncul meu, şoptind
oare ce este acest lucru minunat
care tocmai mi s-a întâmplat?

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În punctul culminant al Bucegilor, priveşte spre cer o gigantică floare cu petale de cremene, cu nume semeţe: Moraru, Bucşoiu, Scara, Doamnele, Obârşia...

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voievodul de piatră

Naşterea lui a suprimat metafizica.
I-a dezarmat şi i-a biruit pe zei:
în jarul focului luminând albastru,
şi-a devansat destinul şi i-a devenit stăpân;
n-a mai fost interesat să-şi trăiască viaţa
ca un condamnat în cătuşele timpului.

Vulturul lui Zeus n-a reuşit să-i smulgă ficatul.
Asemenea lui Prometeu,
s-a răfuit cu moartea propriei morţi;
în urma armistiţiului planetar,
a căpătat dreptul la nemurire.

Captiv continuu în trecutul viitor,
cu ochii larg deschişi peste ţara dacilor,
de pe soclul său de piatră carpatină,
Sfinxul, înţepenit în taina lui divină,
cu stăruinţa înnobilată în cutele adâncite de pe frunte,
rămâne ursul de piatră românesc
în chip de voievod înferecat în vârful de munte.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotograful nu este altceva decât un martor al vremurilor sale, un cronicar tacit care scrie istoria prezentului cu propriile sale imagini.

Andrei Lupu (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!