La Iazul Apelor Negre
După o noapte de ploi,
șuvoaiele îngrămădite-n Iazul Apelor Negre s-au liniștit.
Îmi afund mâinile făcute căuș. Beau
pe săturate. Apa are gust
de piatră, de frunze, de foc. Curge rece
în trupul meu, înfiorându-mi oasele. Le-aud
în adâncul meu, șoptind
oare ce este acest lucru minunat
care tocmai mi s-a întâmplat?
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.