Vârful Omu

Vârful Omu, voievod de piatră al Bucegilor, în jurul frunţii căruia se strâng negurile la sfat, hotărând ce zări să mai cotropească...

definiţie de Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucegi

Bucegii: o imensă potcoavă de piatră, larg amfiteatru montan din care, de sub vârful Omu îşi trage tăria apelor sale Ialomiţa.

definiţie de Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În punctul culminant al Bucegilor, priveşte spre cer o gigantică floare cu petale de cremene, cu nume semeţe: Moraru, Bucşoiu, Scara, Doamnele, Obârşia...

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vârful Omu, gigantica cumpănă de ape, natura, de o măreţie michelangiolescă îşi risipeşte cu dărnicie bogăţiile în toate zările.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firişoarele de apă din omăturile topite primăvara, se strâng, se împletesc, se amestecă, cresc, se umflă, coboară, invadează şi puhoiesc malurile, spumegă şi urlă, iar trupul de piatră al muntelui e brăzdat, spintecat de pâraie sălbatice, zgomotând apoi în furioase râuri de munte înspumate, ca nişte bidivii şi impetuoase ca nişte gladiatori.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele maiestuos răsărea împroşcând chiote de lumină peste zări, desfăşurând largi evantaie de impalpabilă pulbere strălucitoare, tivite multicolor şi aninate de crestele incendiate.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voievodul de piatră

Naşterea lui a suprimat metafizica.
I-a dezarmat şi i-a biruit pe zei:
în jarul focului luminând albastru,
şi-a devansat destinul şi i-a devenit stăpân;
n-a mai fost interesat să-şi trăiască viaţa
ca un condamnat în cătuşele timpului.

Vulturul lui Zeus n-a reuşit să-i smulgă ficatul.
Asemenea lui Prometeu,
s-a răfuit cu moartea propriei morţi;
în urma armistiţiului planetar,
a căpătat dreptul la nemurire.

Captiv continuu în trecutul viitor,
cu ochii larg deschişi peste ţara dacilor,
de pe soclul său de piatră carpatină,
Sfinxul, înţepenit în taina lui divină,
cu stăruinţa înnobilată în cutele adâncite de pe frunte,
rămâne ursul de piatră românesc
în chip de voievod înferecat în vârful de munte.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place nespus să privesc cerul nopţii şi să mă scald în lumina feerică a stelelor.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să văd cum cerul îşi acoperă ochii săi de peruzea cu pleoape mari de nor şi începe să plângă cu sughiţuri asurzitoare.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac la munte serile în care luna plină umbreşte potecile, poleieşte apele şi luminează plaiurile.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră...

Piatră, piatră,
Coaptă-n vatră,
Tu mă mârâi
Ca pe-o şatră,
Eşti oloagă,
Întro doagă,
Şi mă târâi
Fără şagă...
Piatră eşti de temelie,
Piatră acră de mormânt,
Unsă-n colţuri pe vecie,
Aruncată-n cercul sfânt...
Urcată-n zări
Dai cugetări,
Cu seva uzi
Multe-nsetări,
Tu piatră creşti
Dintre poveşti,
Te rog, m-auzi,
Vreau să-mi vorbeşti?!...
-Eu, am inimă în mine,
Îţi simt piatra inimii,
Şi păstrează-mă-n suspine,
Te voi ferici, să ştii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din bătălia înverşunată cu iarna, de fiecare dată primăvara iese triumfătoare, cu zâmbet de verdeaţă şi câmpuri de flori, cu soare cald şi cer albastru.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa arzătoare de a urca pe Negoiu, Omu, Parângu Mare sau Pietrosu izvorăşte din gândul bucuriei şi emoţiei imense ce ştii că le vei simţi acolo, sus...

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draco Reacredinţă stătea acolo cu soţia şi fiul său, purtând o haină neagră, închisă cu nasturi până la gât. Începuse să chelească un pic în jurul tâmplelor şi frunţii şi asta îi scotea în evidenţă bărbia ascuţită. Băiatul semăna cu Draco la fel de bine cum semăna Albus cu Harry. Draco îl zări pe Harry, Ron, Hermione şi Ginny uitându-se la el, îi salută scurt, făcând un semn din cap, şi se întoarse din nou cu spatele.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion invalidul vorbeşte

Asprimea frunţii mele ca de prund e,
triseţea suie ca o tuse-n piept.
O mână mi-a rămas pe brazda unde
se spune-acum că n-avem niciun drept.

Mi-au dat apoi porunci cu străşnicie
să mă întorc şi iarăşi să mă bat.
Spre alt hotar m-au dus cu vrednicie
şi-acolo altă mână mi-am lăsat.

Alerge scribii noi după minciună,
eu din adâncul vremii vă vorbesc:
Mâinile mele strâng ca o cunună,
în moartea lor, tot neamul românesc.

poezie clasică de Andrei Ciurunga (1947)
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai ameţitor primăvara - acest miracol al vieţii - decât apariţia verdelui impetuos al poienilor în care îşi strecoară iscusit şi alte culori ale nestematelor florale.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucegi

Bucegii - fascinant masiv montan, aproape de inima ţării şi de cotul în care Carpaţii - gigantică vietate - se întoarce în împietrite zvârcoliri mute spre apus.

definiţie de Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ai şti

De ai şti cât mi-e de greu
şi cât gol e-n jurul meu,
cât de goale-mi sunt palmele,
cum mă-ncearcă fantasmele.
De ai şti câte rugi şi chemări
şi priviri aruncate în zări
şi vorbe, aproape şoptite,
am avut în nopţile cernite.
Ai veni cu paşi de vară
călcând peste negre hotară.
Să calci în picioare chemări
clipe de vânt peste zări.
De ai şti cât mi-e de greu
şi cât gol e-n jurul meu...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele răsărind alintat de străvezii nori trandafirii, aruncă darnic mănunchiuri de raze orbitoare, desfăşurate aidoma unei cozi de păun şi anină bogate cununi de lumini sus, în ţinutul crestelor.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecie

Pe singuratecele văi,
Strâng negurile clăi pe clăi.
Aici, vecie, să mă ‘ngheţi,
Cu faţa către dimineţi...
Aleargă ochii cât ce pot,
Spre largul ulilor înnot,
Sau cad cu negurile ‘n gol,
Pe apa ta cu vad domol.

Şi toate vin şi toate trec
Şi toate pier, ca ‘ntr'un înnec.

Pe ţărmul ce-a ‘ncuiat în morţi
Tăceri cu lacătul la porţi,
Vin pomii să ‘nflorească iar,
Cu gâtul peste pălimar.
Din ierbi, se uită uneori
Tăcerile, la căpriori,
Le dă, din mână, mugur crud
Şi le desmiardă bolul ud...
Foşnind cu frunza pe potici
Vin clopotele pân' aici,
Vin glasuri, să le tot ascult
Vin de departe, – de demult,
Şi stele vin, cu tot cu zări,
Şi vânturi cu miresme ‘n nări,
Şi toate vin şi toate trec
Şi toate pier, ca ‘ntr'un înnec...
Dar codrul tău, muncit de vânt,
Stă cu picioarele ‘n pământ,
S'adune liniştile lui,
Peste mormântul nimănui...

Dintr'însul – abur, – mă ridic
Şi-ascut urechea spre nimic;
Cu flori ce cresc de capul lor,
Singurătatea mi-o ‘mpresor;
Cu soare mă culeg din stropi;
Cu noapte mă ‘nvelesc prin gropi;
M'aud crescând în trunchi bătrâni;
Mă uit cu stelele ‘n fântâni...

Şi – Doamne, în acest noian,
De zi cu zi, de an cu an,
Pământul tău, mi-i căpătâi,
Frumos, ca ‘n ziua lui dintâi...

poezie celebră de Ştefan Ciubotăraşu din "Însemnări ieşene", Anul III, Vol. IV, Nr. 21, 1 noiembrie 1937, p 481-482
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om simplu

Sunt un om simplu.
Dar lumea zice că am mâini de aur,
Că din piatră seacă pot face un tezaur.
Sunt un om simplu cu palmele crăpate,
Căci zidesc ziduri de lemn şi de piatră zi şi noapte!
Sunt un om simplu şi muncesc în sudoarea frunţii,
Pentru bucata mea de pâine pot ciopli şi munţii.
Sunt un om simplu, dar când sap o fântână sau ridic un gard de piatră.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a pus în mâni un ciocan şi o daltă.
Când îi fac unui bătrân un scaun ca să poată sta cu ai săi la masă.
Mă simt împlinit şi viaţa îmi pare mai bună, mai frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!