
Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea
Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea
ca un mușchi strămoșesc.
O, de ce am tălmăcit vremea și zodiile
altfel decât baba ce-și topește cânepa în baltă?
De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului
ce scapără scântei în margine de drum?
De ce am râvnit altă menire
în lumea celor șapte zile
decât clopotarul ce petrece morții la cer?
Dă-mi mâna ta, trecătorule, și tu care mergi,
și tu care vii.
Toate turmele pământului au aureole sfinte
peste capetele lor.
Astfel mă iubesc de-acum:
unul între mulți,
și mă scutur de mine însumi
ca un câne ce-a ieșit dintr-un râu blestemat.
Sângele meu vreau să curgă pe scocurile lumii
să-nvârtă rotile
în mori cerești.
Sunt tremur de fericire:
ziua întreagă deasupra mea
puterile păsărești au arătat în triunghiuri
spre ținte luminoase.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păsări
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Înviere de toate zilele
O înviere e pretutindeni, pe drum
și-n lumina deșteaptă.
Ochii mi se deschid umezi, și sunt împăcat
ca fântânile din imperiul lutului.
Trecătorule, oricine-ai fi,
ridică și tu peste mine mâna ta dreaptă.
Astăzi n-o să mai cert nici o ființă,
nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele.
Sunt în mijlocul privighetorilor. Învie străbunii?
Rugăciunea de-atâtea ori începută
mi se sfârșește și zic:
Tată, te iert că-n adânc
m-ai semănat între brazdele lumii.
Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.
Flori peste fire de mari
îmi luminează din larg -
aureole pierdute pe câmp de sfinții trecutului.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre religie sau poezii despre privighetori

Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniță - încătușat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
și cer sub mine -
și-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniță!"
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Lucian Blaga despre religie
- citate de Lucian Blaga despre lumină
- poezii despre jocuri
- citate de Lucian Blaga despre jocuri
- poezii despre cătușe
- poezii despre aripi
- citate de Lucian Blaga despre aripi
- poezii despre Dumnezeu
- citate de Lucian Blaga despre Dumnezeu
Iubire
Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăși ești,
Decât libertatea mi-ești mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaș trăiești.
Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roți,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înțelegi nu poți.
Fără noimă te iubesc întruna,
Și când beau și-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.
Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământești,
Mi-ești și decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu ești!
Te iubesc mai mult decât speranța
Gloriei, în veac de vis și fum,
Decât țara asta ruginită,
Fiindcă tu ești țara mea acum.
Ești nefericită? N-ai temeiuri!
Nu-L mai mânia pe Cel de Sus.
Decât fericirea mi-ești mai dragă
și decât iubirea, mai presus.
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre țări, poezii despre viață, poezii despre prostie, poezii despre patrie, poezii despre nefericire, poezii despre nebunie sau poezii despre natură

Să te iubesc
Nu vreau decât să te iubesc
O furtună umple valea
Un pește râul
Te-am făcut pe măsura singurătății mele
Lumea întreagă să ne ascundem
Zile și nopți să ne înțelegem
Să nu-ți mai citesc în ochi
Decât ceea ce gândesc despre tine
Și de-o lume care să-ți semene
Și zile și nopți rânduite de pleoapele tale.
poezie celebră de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre singurătate, poezii despre râuri, poezii despre pești, poezii despre noapte sau poezii despre lectură
Te uiți în oală
pierdut în sunet de tobă de tinichea
bătută cu lingura de oțel-inox
o pleoapă aburită se lasă pe fundul
pierdut în sosul roșu cu carne
îngroșat în veghea lăsată de ceața
serii peste blocul strâmb și cenușiu
privirea olii îți dă dependență
înțelegi că păcatul se lasă cu greutate
și apasă lăsând câteva găuri
din care lipsesc mai multe linguri
ți-ai dori s-o acoperi și urgent
s-o abandonezi în margine de drum
pe-un mușchi strămoșesc cât
de cât verde plictisitor de perfect
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sunet, poezii despre seară, poezii despre roșu, poezii despre perfecțiune, poezii despre greutate sau poezii despre dorințe
Cântec
petrecerea lumii, dragii mei,
se desfășoară altundeva
decât unde credeți voi, altundeva,
decât în lumea aceasta contextuală
care poate fi prinsă pe peliculă,
poate, în lumea umbrelor
de multe ori, mă întreb,
de ce oamenii se antrenează
printre ținte nedefinite,
printre ploi acide, goi,
alteori, de ce nu au vocația veșniciei?
fericirea este iluzorie, dragii mei,
și eu sunt de mână cu tinerețea mea
pictez bizoni albi și magici
în grădina paradisului pierdut
care seamănă cu grotele de la Altamira,
sau păsări roz flamingo cu gâturi
ca felinare, roșii, luminoase,
printre gheizere sulfuroase
într-una din zile, am sădit
un răsad de tuberoze, vracii azteci,
după lăsarea întunericului
nu le mai furau mirosul,
într-alta, am scris o istorie a spiritului
cu înțelesuri adânci în ființe
și în semnificațiile ființei
eu intru în ființă, ori de câte ori vreau,
dar nu în cea desăvărșită
când iubesc, intru în iubire
dar nu în cea desăvârșită
și nu mai mă văd din adâncuri
fiindcă am devenit umbră
și am văzut în jurul meu doar umbre
eu, mijlocitoare, între umbrele de pe pământ
și umbrele care nu mai sunt
eu- propria-mi umbră.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tuberoze, poezii despre tinerețe sau poezii despre rai

Constatare: Nu există medicament mai eficient în lumea aceasta, decât dragostea celor pe care îi iubim, decât relaționarea și atașamentul, afecțiunea și un zâmbet sau un sărut pe obraz. Fiți aproape unii de alții! Iubirea și familia sunt sfinte!
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre iubire, aforisme despre zâmbet, aforisme despre sărut, aforisme despre sfinți, aforisme despre sfințenie, aforisme despre medicamente, aforisme despre familie, aforisme despre existență sau aforisme despre eficiență

Nu vreau decât să te iubesc
Nu vreau decât să te iubesc
O furtună-n vale vuiește
Râul se umple de-un pește
Pe-a singurătății mele măsură te-am creat
Lumea toată să ne-ascundem
Zile și nopți
Să ne-nțelegem
Să nu-ți mai citesc în ochi nimic
Decât ce despre tine gândesc
Și de-o lume dup-al tău chip
Și zile și nopți de pleoapele tale rânduite-omenește.
poezie celebră de Paul Eluard, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec rotund
ploaia cade peste mine, peste pietre, pe asfalt.
orizontul e o dungă. tocul meu mult mai înalt
decât limba unui clopot, decât ritmul cardiac.
noaptea rece mă trezește ca un zbor de liliac.
ploaia cade peste mine, peste iarbă, pe pământ.
orizontul e o sfoară, zarea lumii un veșmânt.
gândurile mele cercuri pe a lacului oglindă,
ostenite în privire păsările se perindă.
ploaia cade peste oameni. cerul este un bijoi.
e duminică, e vineri sau o altă zi de joi.
orizontul? puncte... puncte... zarea lumii un popas.
gândurile cercuri-cercuri. eu sunt vârful de compas!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre încălțăminte, poezii despre ritm, poezii despre ploaie, poezii despre muzică sau poezii despre gânduri
Metafizică
Sunt lacrima celor ce n-am putut fi
râsul celor ce am ales sa fiu
sunt dorul lucrurilor
pe care nu le-am uitat
și uitarea celor
ce n-au vrut să mi se-ntâmple
nostalgia a ceea ce am fost
speranța celor ce vreau sa devin
iubirea pentru tot ce pot simți
Sunt clovnul - mai liber decât regele
stropul lui DUMNEZEU
picurat peste un petec de viață
crucea pe care o mângâi în fiecare zi
mâna întinsă cerșind mai multă lumină
sunt versul rostit în mijloc de iarmaroc
sfârșitul fericit al propriei mele povești
Sunt tot ce mi-a fost dat să fiu
dincolo de ceea ce
am dorit sa fiu
și n-am putut fi
poezie de Alina Beatrice Chesca (21 iunie 2006)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sfârșit, poezii despre râs, poezii despre poezie, poezii despre monarhie sau poezii despre metafizică

Moină
A nins azi-noapte peste sat
Cu flori de cactus înghețate
Și prefăcute-n alb curat
Bandaj peste singurătate.
Cocoșul a cântat mai des
A nopții de la sate doină,
Mi-a spus că mâine va fi moină,
Dar eu nu prea l-am înțeles.
Cuvântul e din limba veche,
N-am să-l mai zic de-acum încolo
Decât la tine la ureche,
Decât atunci, decât acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre urechi, poezii despre sat, poezii despre ninsoare, poezii despre gheață sau poezii despre flori

O squaw, adică imaginea vizibilă a celor șapte suflete ale Șoimului-Crepuscular, s-a ridicat și s-a arătat (sau: s-a dezgolit) în acel foc rece și toate celelalte squaws au urmat-o, iar înțelepții beți le-au urmat pe ele clătinându-se. Dar ce veșmânt avea pe ea acea Squaw cu Șapte Suflete? Era, neîndoios, Sângele Soarelui. Ea era ca noaptea care-i Marea Vrăjitoare: de la trezirea la adormirea timpului, ea dă naștere tuturor ființelor și tot ea le distruge. Ea este toate lumile - lumea apei și lumea pământului, lumea văzduhului și lumea viselor, lumea focului și aceea a Puterilor.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre visare, citate despre timp, citate despre sânge, citate despre suflet, citate despre noapte, citate despre naștere, citate despre imagine sau citate despre foc
Blestem
Te-am blestemat din zori si pan' la miezul nopții,
Tot ce iubești să fie sortit morții,
Să-ți trăiești viața în chinuri ca moții
Și tot ce strângi astăzi în zori să-ți ia hoții.
Te-am blestemat să străbați lumea de la un capăt la altul,
Să-ți pierzi pe drum viața și șarmul și tactul,
Să nu valorezi mai mult decât napul,
Să poată să te înlocuiască oricând altul.
Te-am blestemat să iubești tot ce te-nconjoară,
Dar să nu fi iubit mai mult ca o cioară,
Te-am blestemat să-ți amintești mereu acea seară
Și cum ai făcut tot ce-aveam mai bun în mine să moară.
Te-am blestemat să auzi pretutindeni țipete și suspine,
Să culegi ce-ai semănat în sufletele lor fine,
Să nu ai pe nimeni să te mai aline
Și noaptea și ziua să mă vezi doar pe mine.
Te-am blestemat să visezi mereu la mai mult,
Să-ți vezi visele toate căzând la pământ,
Să plătești de la oameni s-auzi un cuvânt,
Să te ridici de jos doar că cineva să-ți facă vânt.
Te-am blestemat să suferi, să te îneci în gânduri,
Pretutindeni pășești steaguri albe să fluturi,
Să nu îți dorești decât patru scânduri,
Să te-nghita pământuri.
Te-am blestemat să nu mă uiți nici în ceasul morții,
Să-mi simți trupul aievea la mijlocul nopții,
Să ragi de dorință, de dor, de emoții,
Să-ți blestemi tu singur viață, norocul și sorții.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre miezul nopții, poezii despre vânt sau poezii despre trup și suflet

Lumina capătă darul cel mare
Abia aștept vara, să-mi cumpăr păsări de noapte,
nu vreau să mă deranjeze ziua
în care-mi construiesc realitatea
și rămân îndatorat la sentimentele orașului.
Nu cunosc obârșia ideii care mă obsedează
poate sunt mai altfel decât ceilalți
și mă războiesc cu ielele lunii,
mâinile mele se agață de toate înserările
cu patima celor care iubesc pe furate.
Poate mă vei găsi nevinovat,
în alcovul tău plin de isomnii luminoase
sper că ai rămas în credința obișnuită
în care și eu cred mai des decât spun,
mă rog pentru alții mai mult decât pentru mine
și aștept tăcut în fereastra unui vis
să se împlinească ce am gândit fără să știu.
Într-un final care nu doresc să se grăbească,
aș îndrăzni să opresc erorile la barieră
până trece trenul agoniilor de primăvară
și nu oprește în gările nepământene.
Anotimpurile trec fiecare cu angoasele sale
și nu au niciun Dumnezeu atât de mărinimos
care să ne recunoască îndatorați la iertare,
ne lasă să ne zbatem în păcat
și să-l recunoaștem singuri.
Lumina capătă darul cel mare
dintr-o împărăție venită de la începăuturile lumii
în care totul se face și se desface
prin cuvântul gândit, apoi rostit și prin faptă,
nu-ți trebuie aripi să zbori
doar suflet divin
ce te înalță la cer.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trenuri sau poezii despre suflet
Asta se petrece cu prima ta iubire. Ea dăltuiește o gaură în mușchi și fibre, astfel încât nu ai altă alegere decât să o porți ca un semn din naștere.
citat din Rebecca Tsaros Dickson
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire

Geneză 1
Mi-aduc aminte de copilărie,
De ziua sfântă, ziua de Crăciun...
Când desenam pe-un petec de hârtie
Un om de nea și multe jucării
Sub pomul nins, ori încărcat cu kidă
Și-mpodobit cu globuri aurii.
Cu brațele, în timp, tăiam zăpada
Croindu-mi drum și pace peste ani,
Căci îi aveam pe mama și pe tata
Puternici și stăpâni întru mulți ani.
Gutuia de la geam lucea în suflet
Și limbi de foc se înălțau spre cer...
Treceau copii ca mine să colinde,
Luând răsplată câte-un colăcel...
Ah, mirosea a pâine și-a sarmale,
Fierbea pe foc un vin cu scorțișoară,
Magia, ca o plasă de mătasă
Se așeza peste întreaga țară.
Crăciunu-acela-ntipărit în suflet,
Crăciunu-n care am crezut mereu,
Îmi umple casa cu lumini și zâmbet...
Așa am fost... așa voi fi mereu!
Sunt mergătorul datinii străbune!
Ateu copilăriei, rătăcesc
Spre o căsuță peste văi și dealuri
Unde am învățat să cânt, să râd, să cresc.
Acum sunt o colindă... doar atâta!
Spre ziua de apoi mă-ndrept tăcut,
Spre a hrăni cu datină și lege
Pe cei ce vor veni pe-acest pământ.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre Crăciun, poezii despre învățătură sau poezii despre zăpadă

Geneză 1
Mi-aduc aminte de copilărie,
De ziua sfântă, ziua de Crăciun...
Când desenam pe-un petec de hârtie
Un om de nea și multe jucării
Sub pomul nins, ori încărcat cu kidă
Și-mpodobit cu globuri aurii.
Cu brațele, în timp, tăiam zăpada
Croindu-mi drum și pace peste ani,
Căci îl aveam pe mama și pe tata
Puternici și stăpâni întru mulți ani.
Gutuia de la geam lucea în suflet
Și limbi de foc se înălțau spre cer...
Treceau copii ca mine să colinde,
Luând răsplată câte-un colăcel...
Ah, mirosea a pâine și-a sarmale,
Fierbea pe foc un vin cu scorțișoară,
Magia, ca o plasă de mătasă
Se așeza peste întreaga țară.
Crăciunu-acela-ntipărit în suflet,
Crăciunu-n care am crezut mereu,
Îmi umple casa cu lumini și zâmbet...
Așa am fost... așa voi fi mereu!
Sunt mergătorul datinii străbune!
Ateu copilăriei, rătăcesc
Spre o căsuță peste văi și dealuri
Unde am învățat să cânt, să râd, să cresc.
Acum sunt o colindă... doar atâta!
Spre ziua de apoi mă-ndrept tăcut,
Spre a hrăni cu datină și lege
Pe cei ce vor veni pe+acest pământ.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să fii rege
Ca să fii rege peste animale, nu-i cine știe cât.
Trebuie doar să fii mai puternic decât ele. Și-atât.
Ca să fii rege peste păsări este puțin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decât ele, niciodată mai jos.
Ca să fii rege peste flori, trebuie să scoți la hotare mărăcinii și spinii,
Și, mai ales, trebuie să înmiresmezi către lume mai mult decât crinii.
Ca să fii rege peste stele, trebuie să te așezi printre luceferi-călător spre Orion,
Și, reprivindu-te de jos, să fii mai luminos decât oricare. Și fără tron.
Ca să fii rege peste ape și vânt, trebuie să înveți osanale, ca îngerii,
Și să le-aduci pe pământ, alinare pentru lacrima orbilor din Valea Plângerii.
Ca să fii rege peste oameni, este mai greu decât toate altceva.
Trebuie să trăiești și să mori pentru ei, învățându-i ce-nseamnă a iubi, a ierta...
Dar, cel mai minunat este să poți fi rege peste tine însuți,
Atunci când alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plânsu-ți.
Și să încheiem înțelept și frumos. Și, mai ales, cum se cuvine.
Încoronarea ta o face Hristos, când mergi pe drumul dintre rău și bine.
În clipa aceea, Veșnicia te cumpănește.
Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hai, grăbește!
poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre îngeri, poezii despre încoronare sau poezii despre zoologie
Aiurea!
a apărut un cer mai înalt decât al toamnei
ce ne-a amăgit sângele
se revarsă amintirile inundă depărtările orei
supusă ca un câine în zvârcolirea pământului îmbătrânit sub jocul tălpilor
trecut în fiecare noapte cu tine
dincolo de dragoste
cerul se răstoarnă peste această lume
păsări mari și lacome se-ntind peste trupul pământului
iubirea se prăbușește toată în sine
ca un blestem pe care-l port drept destin
să nu fim triști
să ne apropiem cu grijă de cuvinte
să nu le sângerăm auzul rănile dor
cade ninsoarea în ferestrele sufletului orb
ce frig ne coboară în noapte
adu-mi liniștea vreau să aud ninsoarea
vorbind la masa cuvântului plin de lumină
aerul șade deasupra abisului
o pasăre purtată aiurea în larg se agață de rădăcinile întunericului stârnit de nu știu cine
pe cerul mai înalt decât al toamnei
ce ne-a amăgit sângele
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre tristețe sau poezii despre toamnă

De ce nu-mi vii?...
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-așează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braț,
Să te privesc cu mult nesaț,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ți-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi și lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viața sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Și lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rândunele, poezii despre mândrie, poezii despre frunze, poezii despre femei sau poezii despre brumă