Metafizică

Sunt lacrima celor ce n-am putut fi
râsul celor ce am ales sa fiu
sunt dorul lucrurilor
pe care nu le-am uitat
şi uitarea celor
ce n-au vrut să mi se-ntâmple
nostalgia a ceea ce am fost
speranţa celor ce vreau sa devin
iubirea pentru tot ce pot simţi

Sunt clovnul - mai liber decât regele
stropul lui DUMNEZEU
picurat peste un petec de viaţă
crucea pe care o mângâi în fiecare zi
mâna întinsă cerşind mai multă lumină
sunt versul rostit în mijloc de iarmaroc
sfârşitul fericit al propriei mele poveşti

Sunt tot ce mi-a fost dat să fiu
dincolo de ceea ce
am dorit sa fiu
şi n-am putut fi

poezie de Alina Beatrice Chesca (21 iunie 2006)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţie

Eu sunt un mare Dom care dorm.
Eu sunt o mare stea care A.
Degeaba curgeţi voi, le-am spus
celor care curgeau,
Degeaba aţi fost, le-am spus celor
care erau.

Nu există un viitor al trecutului.
Nu se poate spune ce ar fi fost
dacă ar fi fost.
Singurul lucru din viitor
nu există încă.

Şi tot n-am să fiu iubit
pentru că laşitatea
este zidul cel falnic şi de granit.

- Dar tu, dar tu ce faci?
zise Îngerul...
- Ce să fac,
trec!...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce mă priveşte, sunt chintesenţa a ceea ce e mai bun în tinereţea şi bătrâneţea unui vampir. Deşi n-am decât două sute de ani, din felurite pricini mi-a fost dăruită puterea celor vârstnici. Posed sensibilitatea unui contemporan, îmbinată cu impecabilul bun gust al defunctei aristocraţii. Ştiu exact cine sunt. Sunt bogat. Sunt chipeş. Îmi pot vedea imaginea reflectată în oglinzi şi în vitrinele strălucitoare.

Anne Rice în Diavolul Memnoch (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lungul istoriei, ceea ce a făcut ca răul să triumfe a fost inerţia celor care ar fi putut acţiona, indiferenţa celor care aveau mai multă minte, tăcerea vocii justiţiei când conta cel mai mult.

citat din Haile Selassie
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unui om

Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt...

Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit...

Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am şi uitat -
Un titlu de volum nescris...

Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea noastră născută din morminte s-a adăugat la puterea de viaţă şi la curajul celor care, înfruntând primejdiile, au zidit o ţară care nu mai poate fi dărâmată. Stăpânirile şi domniile sunt vremelnice, naţiunile vrednice sunt eterne, neamurile înaintează peste oprelişti pe drumul destinului lor, vrednicia marilor înainte-mergători se împleteşte în viaţa celor care sunt şi a celor care vor veni.

citat clasic din Corneliu Coposu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşelile soţiilor, copiilor, ale servitorilor, ale celor slabi, ale celor săraci şi ale celor neştiutori sunt greşeala soţilor, a părinţilor, a stăpânilor, a celor tari, a celor bogaţi şi a celor învăţaţi.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce n-am văzut niciodată

Încă privesc ceea ce n-am văzut niciodată –
stau nemişcat de teamă să nu se clatine adâncul lucrurilor
transparent ca irisul Fecioarei Maria privind Pruncul,
prin care umblă – săgeţi - peşti strălucitori,
zvâcnesc meduze de culoarea văzduhului
şi ard corali în tremur continuu.

Noi n-am putut vedea începutul lumii,
dar ni-l aducem aminte precum de ziua de ieri,
cu soare, cu fluturi, cu iarba
făcând tumbe primăvăratice
prin aburul primelor naşteri.

Am stat tinereţea întreagă la pândă,
să pot privi ceea ce n-am văzut niciodată –
nu ştiu de câte ori am adormit la porţile de aur
ale celor care nu se văd
pentru că sunt prea aproape sau prea departe,
nemărginite în taina lor rugătoare...

Voi sta toată viaţa de veghe
să pot privi cândva ceea ce
n-am văzut niciodată,
ceea ce nu se aseamănă
cu nimic din ceea ce vedem
totdeauna
ori doar câteodată.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copleşită de emoţii. Dacă în 2015 eram destul de sigură că aş putea câştiga acest titlu, acum mă aşteptam mai puţin. Aveam speranţele mele, din moment ce am fost nominalizată, dar anul acesta chiar sunt copleşită. Cred că sunt singura jucătoare din istoria handbalului care a câştigat de trei ori trofeul acesta. Aş vrea să mulţumesc tuturor celor care m-au votat, celor care au încredere în ceea ce fac pe teren. Cu echipa nu am avut cele mai bune performanţe, au fost apreciate mai mult rezultatele individuale. În plus, dintre toate jucătoarele nominalizate am avut cele mai puţine meciuri jucate. Sunt mândră şi foarte fericită.

citat din Cristina Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor existente, aşa cum sunt, şi a celor inexistente, aşa cum nu sunt.

definiţie celebră de Protagoras
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

sărac

Săracii sunt apărători sau avocaţi puternici ai celor milostivi, dar şi aspri judecători ai celor care nu au fost milostivi. Ei sunt portarii Împărăţiei cerurilor.

definiţie de Sfântul Grigorie de Nyssa
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liber, foarte liber

Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârşi în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a şti că e de-ajuns.

Sunt ca cerul nopţii, liber, când mai jos şi când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut şi ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toţi, cred că o văd
doar când viaţa-i o dilemă şi le pare-a fi prăpăd.

Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
ştiu ce-i viaţa, ştiu ce moartea, am curaj să cred, să sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.

Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-şi doreşte a trăi.

Sunt om liber, foarte liber, paşii singur mi-i măsor,
şi tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau să stau pe loc,
dacă vreau să fiu ca focul, sau să ard cu totu-n foc.

Sunt aşa cum este firea celor ce-şi doresc trăi
fără teama că li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care ştie că a fost
şi-a dat timpului măsură, şi a dat faptelor rost.

Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat să fiu,
ştiu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăţ, învăţ să ştiu...

poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să fiu tot ceea ce pot fi
tot ceea ce sunt eu
şi să fac tot ce pot să fac
să fiu autentic
nu risc nimic
nu-mi pasă de părerea celor
lalţi pot fi de altă părere
o să fiu ceea ce-mi propun
un îndrăgostit
cu dorinţe pătimaşe
dorinţe mari şi voinţă slabă
vreau să fiu tot ceea ce
sunt eu
şi să fac ce vreau eu să fac

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu da putere celor din jur. Indiferent de care sunt valorile tale, credinţele tale, comportamentele tale, trăieşte-ţi viaţa după principiile dorite de tine, nu pentru aprobarea celor din jur. La sfârşitul zilei, fiecare individ se întoarce la propria viaţă mizerabilă şi chinuită iar tu, după toate eforturile tale eşti oricum dat uitării. Fiecare crede că problemele lui sunt cele mai mari aşa că nu te mai chinui să fii cumva pentru alţii. Fii tu, câştigi mai mult timp şi energie pentru tine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babele

Eu dacă AM o babă,
Nu-nseamnă că NU SUNT?
Celor ce mai întreabă,
Să ştiţi că nu răspund!

Sunt mai plină de viaţă
Decât unii bărbaţi,
Care nimic nu-nvaţă
Şi-s de tineri, blazaţi!

Iar de priveşti mai bine,
A babă, nici n-arăt;
Aşa că, vezi de tine,
Cum te dai îndărăt!

Tinereţea cu care
Te împăunezi,
Într-o împrejurare...
Eşti pus s-o demonstrezi!

Aviz celor ce n-au treabă
Şi mă tot alintă "babă",
Un sfat pentru dumnealor:
Vadă-şi de babele lor!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt nopţi

Sunt nopţi în care văd poeţi
Cu stridenţa gândirii lor piezişe
Şi simt vântul vesel
Înălţându-şi coama... vuind ...

Sunt nopţi în care îi simt atingerea
În palmă, iar sufletul lui vibrează
Sub arcuşul lui Enescu, ca o aripă
Sub care, eu, mă adăpostesc.

Sunt nopţi în care simt parfumul
Cerului încărcat de roze
Şi aud suspine sparte
De suflet în metamorfoze.

Sunt nopţi în care simt cum florile
De afară, cu grijă absorb
Viaţa celor morţi şi aud bătând lent
Inimile celor meniţi
...doar să viseze.

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor ce scriu

Celor ce scriu mă închin, îmi sunt fraţi,
Multe oraşe sunt neasaltate,
Din turn rotiţi privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumuseţea, spaima, totul.
Nicio simţire nu-i prea departe.
Celor care îşi dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelaţie,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-şi mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuţi, lunecători"?
O, nu. Prin viaţă nu vom trece nerăniţi.
Iar uneori mai învăţăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se şopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu şi eu", ce vis, ce amăgire.
Ai să laşi în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?
Între Nimic şi Dumnezeu
Este doar o diferenţă de nuanţă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea este grea când eşti singur, dar nu te omoară. Te omoară indiferenţa celor pe care îi iubeşti şi care te-au uitat. Îmbătrânesc împreună doar cei care nu ţin cont de vorbele lumii. Pentru ei contează ceea ce sunt cu adevărat şi cât sunt de pregătiţi să treacă peste cele mai dure încercări.

Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intima

Nu sunt nici rau, nu sunt nici bland,
Nu m-am tarat, n-am pizmuit,
Am fost si sunt un biet smintit
Care viseaza chiar mergand...
Si nu stiu dac-am suferit,
N-am fost sarac, n-am fost bogat,
Am si iubit, am si uitat,
Am si uitat, am si iubit.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem plecaţi

... suntem plecaţi şi venetici dansează
în felul lor oribil de bizar.
în piaţa care liberă şi trează
a fost numai un sfert de centenar...

aceştia sunt urmaşii celor care
au fost aduşi aici ca santinele
în lagărul perfid de concentrare
zidit direct în pieptul tării mele

aceştia sunt aşa un soi de vată
şi bază celor ce mereu ne fură
o legiune veşnic derivată
din albia trasată de natură

suntem plecaţi şi venetici dansează
un ultim dans, oribil şi bizar
un dans prin care hoţii mei leghează
că tot ce au, noi le-am transmis în dar...

poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!