Chipuri efemere

Imagini adânci de săgeţi
Dublate subtil sau diforme
Trase în foi de cei exegeţi
Seduse şi prinse în forme

Treceri prin locuri cu miză
Înălţări în stol de plăceri
Prestate în jocuri cu miză
Compuse din drag şi dureri

Severe ispite din poluri
Dau buzna cu arme de soi
Străfulgeră în vid şi în goluri
Izbesc cu sentinţe în noi

Iubirea renaşte ardentă
Ca visul de soi din cenuşă
Apare în praguri stridentă
Ne bate şi strigă la uşă

Străpunge în ordine planuri
În veacuri de jind efemere
Din scâncet înalţă elanuri
Croieşte cu mintea repere

Iscă voit furori caudine
Împotmoliri prin idiom
Nelămurit nimic în sine
Nu se înţelege om cu om

După criterii de efect
Trecând complice peste plai
Urmând trasee circumspect
Se perindau tot mai dihai

poezie de David Boia (21 mai 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadeş

Obloanele sure
Stau blocate
Ermetic peste noi
Amplificând pâcla
Incertitudinii
La prima cheie
Transpun obiective
Încovoiate de miză
Apoi se bifurcă
Pe interese absconse
Ca să formează
Stive în planuri
Suprapuse
În straie hulpave
Centrate dinadins
Pe interese obscure
Dar se traduc
În noi ştate de plată
Aşa apare iar
Încă un stat
Paralel dar ades
La cele aflate
În coadă de iadeş.

poezie de David Boia (6 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă

La treceri în decoruri
Cu nostalgii şocante,
Luăm speranţe rozalii
Cu glazură de consemn,
Autorii de senzaţional
Imprimă certe duioşii
Prin compilaţii de efect,
Clişeele se ţin pe rol
Pe criterii de sorginte,
Să nu mai lăsăm uitării
Starea de necesitate
În contextul prezent
Mai bine am fi căutători
Decât fără orizonturi.

poezie de David Boia (14 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul părăseşte visul

Visul părăseşte visul,
nimic nu-l poate reţine, nici
funia, nici magnetul, nimic. Şi-atât rămâne,
doar lemn care arde şi fumegă.
De la umăr la brâu, o miză.
Carne pretinzând că e carne, o miză.
Ani, zile, ani:
lovesc, macină, devoră, condamnă,
printr-un tunel de tăcere,
cu ochii deschişi, cu gură fără glas,
ceva acum stricat, care-avea viaţă, se afla în centru.
Iar dacă o poezie, aceasta, toate poeziile, sunt numai vorbe,
sunt vorbele de-ajuns, sunt ele suficiente?

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare fără miză

aşteptare fără miză
somnul greu îmi dă târcoale
şi prin apele domoale
nu adie nici o briză

a murit orice elan
parcă-aştept de ani întregi
elixirul unor regi
sau popas la câte-un han

întrebaţi-mă că nu ştiu
parcă nu-mi doresc nimic:
tron din care să abdic
sau livrea de vizitiu

aş pleca într-un surghiun
să mă ardă, să mă mustre
discordante şi ilustre
valurile de simun

luntre trasă la edec
visul meu un orizont
să mi-l fi trecut în cont
în registrul cel mai sec

şi mi-aş trage nişte palme
nu ştiu cine e de vină:
partea mea numai chinină
şi potopul de sudalme!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă nouă

În stare incipientă
Apare din evolventă
În poziţie stringentă
Cu măiestrie ardentă
Cu tentă stridentă
De facto proeminentă
Aproape intransigentă
Cu înfăţişare decentă
În timp convergentă
În spaţiu divergentă
Cu alură competentă
Şi prestanţă eminentă
Exprimare vehementă
Eminamente prezentă.

poezie de David Boia (20 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pun miză nopţile de-amor

Pun miză ghinda verde din stejar
Şi pieptănul bunicii dispărut,
Cerceii cumpăraţi cu un piştar
Purtaţi în ziua când m-ai cunoscut.

Pun miză doagele de la butoi,
(Unica zestre de la tatăl meu)
Pun fructul roş, lastarii din altoi,
Pun miză-al mamei ultim macrameu.

Mizez pe-al nostru sacru jurământ,
Pe nopţile cu-amor înflăcărat,
Oricât ne-ar fi fost viaţa un frământ
Şi astăzi, ne iubim cu-adevărat!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de eternitate

Insist pe un sentiment ilustru
Dincolo de existenţa terestră,
Urc în eter cu speranţa de-a valma
Deschid ferestre ferecate-n vid,
Ca să transform eterul în etern
Dau iama în temeiul infinitului,
Ca să intru prin taina edenului
Undeva sus prin al nouălea cer,
Vreau să selectez programul vieţii
Doresc acces în viaţa veşnică,
Existenţe departe în sferele înalte,
Puse printre repere sacre de lumină
În spaţiul virtual, dincolo de răscruci
Când speranţa în sine devine reală
Prin taina adevărului născut din duh,
Apare deschidera firească a porţilor
Spre intrarea in taina vieţii perpetue,
Universuri multiple se succed în spirală
După acele principii profund divine
Aici suprarealul trăişte în sine de faco
Dăinuind prin prezenţa marelui demiurg
Peste priceperea minţii umane de iure.

poezie de David Boia (11 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e miză, minciuna e o premisă permisă.

calambur aforistic de David Boia (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata miză a succesului pare să fie succesiunea.

calambur aforistic de David Boia (22 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ficţiune

Ne-am pricopsit pe post de dealeri
Prin aşa zise programe de sinteză
Pe baza unor referinţe intrinseci
În interfeţe ca făurari de stihuri
Mai apoi ca mediatori la poeme
Trasăm mereu drumuri virtuale
Între infinitiv şi între participiu
Prefigurăm trasee potenţiale
Între hotărâre fermă şi clemenţă
Cu entuziasm si elan din start
Încercăm să anticipăm trecutul
Să ne amintim viitorul hoinar
Evadând din dictatura actuală
Impusă de timpul strict radical
Din zero la mai mult ca perfectul
Afacerea asta ideologie fictivă
Dorinţă ardentă la cazul vocativ
Provocând frisoane sau furori
Obiectiv cu simptome stringente.

poezie de David Boia (19 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice trădare
cât ar fi de mare
pentru hrăpăreţ
are miză are preţ.

catren de David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena

Ai devenit vedetă
După precepte întortocheate
Prin intrigi sau pe bune
Încă cu mult înainte
De războiul troian
Starletă luminoasă
Învăpăiată ca orientul
Te situezi consecvent
În tagma celor de răsărit
Ai străbătut cu brio
Iliada şi Odiseea
Şi alte veacuri şi epoci
Pe urmă ai transpus
Şi amplificat forma de vedetă
În mii de personaje
Ipostaze locuri şi moduri
Acum mare atenţie
Să nu te deoache
Sentinţe perturbatoare
Să nu-ţi ia din frumuseţea
Dobândită exhaustiv
Din marea de spuma
Asemenea Afroditei
Cu sclipiri de senzaţie
Precum a fost Venus.

poezie de David Boia (25 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul

cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi forme albe negre în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite tremură fug de sub picioare
apoi se înalţă
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta se amestecă se aşază cercuri
în locuri altele de până acum peste nisipul mişcător ce fierbe
pentru a se pierde în
valul
pregătit din larg pentru atingerea ţărmului

într-un ultim sărut tulbure
lasă pe malul ce mai înaintează câţiva centimetri
un nelămurit amestec de nisip şi piatră
câtă vreme apele
se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare

nimeni nu înţelege mişcarea pietrelor
preţ de o privire fiecare crede într-un val
ce i-ar aparţine inundând oglinda în care tălpile alunecă spre afund
iar chipul
e dus departe de ţărm corabie
suflată de vântul ce aspiră doar a fi vânt

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emancipare

Călătoare în spatii celeste
urmând complice
trasee voluptoase
plus senzatii atractive
dozate haotic
parte din suplimentul
efectului afectiv
pe faza cu plăcerile
profitabile ale succesului
funcţie maximală
imbrăţişări la prima vedere
super producţie pe platouri
cu o echipa vitală
în cuantumul nemărginirilor
cu putere de absorţie
şi potenţial angelic
produce energii pozitive.

poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgere în sine

dureri bătrâne
ispite patetice în surghiun
slăbite amintiri ale sinelui...

ca din buze vineţii şi înaltul cerului
ni se prelinge în ureche
şi trece dincolo de timpan
să auzim cum strigă entitatea din care s-a rupt

e un nou val în care se îneacă meditaţia
şi călătoresc spre adâncuri
simplităţile fără de care ne-am sufoca
unicul sens în platitudini şi semne

se înalţă greu aripa cu pene de marmură
tremurând într-o linişte asurzitoare
şi vibrează de zbuciumul orizontului
cu desfătarea ce-a încolţit in suflet

dureri bătrâne
v-aţi făcut bastoane din oasele celor vii
să vă sprijiniţi neputinţa
când vă trage în jos greutatea ruşinii

ispite patetice în surghiun
suspină seara un vânt fără noimă
purtând sinele
către umilinţa celor mai alungaţi păcătoşi

slăbite amintiri ale sinelui...
trece în cenuşă
nebunia aflată în şoaptele
fără destinaţie

poezie de Ionuţ Popa (16 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata miză o constituie nu atât dreptul la vot, cât dreptul de veto.

calambur aforistic de David Boia (14 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amfore cu forme
Zac clipele amorfe
Cu feţe diforme
Deghizate-n corfe

catren de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miercurea cenuşii

Cenuşă, cenuşă, cenuşie cenuşă!
Te aşezi pe fruntea noastră
Într-o zi de Miercuri, tu cenuşă!
Amintind de Soarta noastră...

Eşti răbdătoare, răscolitoare
De gânduri de învăţătură aducătoare!
Ai dreptate, tu Cenuşă
Soră eşti cu Focul Vieţii
După ce trupul se stinge
Şi numai ţie-ţi aparţine
Nouă nimic din el nu ne mai rămâne!

Au fost atâtea frământări,
bucurii sau mari dureri
Patimi multe sau averi,
Dar Tu pe toate ni le iei
Fără măcar să ni le ceri!

Totuşi, Cenuşă, Tu, Cenuşă!
Sufletul va zbura spre Cer
Cu toată Iubirea strânsă în El
Din care nimic, niciodată, nu vei putea să iei!!!

Cenuşă, Cenuşă, Tu, cenuşie Cenuşă!
In fiecare an, într-o Miercuri, Tu, Cenuşă
Te aşezi pe fruntea noastră
Să ne aminteşti de a deşertăciunii Soartă....
Şi că Sufletul doar Lumina o aşteaptă!!!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncuri

Mă privesc doi ochi cu ură,
Din adâncurile reci
Si incearcă să m-atragă,
Captiv lor sa fiu pe veci.

Din adâncuri din morminte,
Duhuri sfioase apar
Umbre, cu forme de oameni,
Cu ochi roşii ca de jar.

Din adâncuri reci de ape,
Sau din peşteri din pustie
Din subsoluri părăsite,
Tu, mi te arăţi doar mie.

Iar prin locuri neumblate
Prin oraşe părăsite
Peste morminte uitate
Iţi faci prezenţa prin ispite.

Acesta poate fi un vis,
Sau rânduri dintr-un acatist
Scrise pe foi din aur pur,
Citite de-un satanist.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţărm

cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi
forme
albe
negre
în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite
ce tremură apoi se înalţă
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta
se amestecă
se aşază cercuri în locuri altele de până acum
peste nisipul mişcător ce fierbe cu bule albe
pentru a se pierde în valul
pregătit din larg pentru atingerea ţărmului
într-un ultim sărut tulbure / nelămurit amestec de nisip şi piatră/
lăsat pe malul ce mai înaintează câţiva centimetri
câtă vreme apele se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare
preţ de o privire inundând oglinda
în care tălpile alunecă spre afund şi chipul
e dus departe de ţărm
corabie
suflată de vântul
ce aspiră doar a fi vânt

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!