Pun miză nopţile de-amor

Pun miză ghinda verde din stejar
Şi pieptănul bunicii dispărut,
Cerceii cumpăraţi cu un piştar
Purtaţi în ziua când m-ai cunoscut.

Pun miză doagele de la butoi,
(Unica zestre de la tatăl meu)
Pun fructul roş, lastarii din altoi,
Pun miză-al mamei ultim macrameu.

Mizez pe-al nostru sacru jurământ,
Pe nopţile cu-amor înflăcărat,
Oricât ne-ar fi fost viaţa un frământ
Şi astăzi, ne iubim cu-adevărat!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua aceea

Buchetul de mireasă-a fost din cale
Şi iederă şi ramuri de-asparagus,
Păzit cu aripile unui Argus
Şi daruit pe note muzicale!

Eu l-am primit chiar de-i cădeau petale
Pe drumul spre altar când m-ai condus!
Buchetul de mireasă-a fost din cale,
Şi iederă şi ramuri de-asparagus!

Ieri, aşteptasem să mi-l pui în poale,
Şi-n păr, frumoase, albe flori de lotus,
Dar ai uitat că-i ziua noastră, totuşi,
Târziu ţi-ai amintit în clinchet de cristale...

Buchetul de mireasă-a fost din cale!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miză de-mprumut

Lăsaţi-mă o clipă în pragul neuitării
să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas
din toamna-ntârziată ce alunga cocorii
şi ne punea regrete în acele de ceas.

Pendulele rebele măsoară alte ore,
mai lungi decât acelea pe care le-ai lăsat
să curgă îmbrăcate în renunţări majore,
ascunse cu migală sub umbre de păcat.

Plecarea ta târzie pe-o neştiută cale,
deschisă fără veste de cârdul de cocori,
lăsa în amintire doar vechile-ţi escale
ce-mi aduceau în suflet tornade de fiori,

Şi amăgiri brodate cu magice secrete
venite nechemate, pe drumul cunoscut,
cu doruri adunate din vechile regrete
jucate fără milă pe-o miză de-mprumut.

Mă roade suferinţa în nopţile cu lună,
iar neuitarea cruntă mă bântuie din greu,
când clipele fugare se reîntorc să-mi spună
că-n visurile mele vei reveni mereu.

poezie de Corneliu Neagu din Timp si destin, Ed. MATRIXROM, Bucureşti,2018
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Pe dinafară mor şi înăuntru,
Câmpii cu nalbe roz au dispărut,
Cocorii zări au străbătut
Şi-n casă lângă sobă o să intru.

Mai pufăi din ţigară pân' la filtru
Sorbind cafeaua rece de năut,
Pe dinafară mor şi înăuntru
Câmpii cu nalbe roz au dispărut.

Ce crunt şi rece suflă astăzi vântu'
Curând se nasc boboci de gheaţă-n lut,
Ninsorile se-ntorc din absolut,
Termin ţigara, şuier, trist mi-e cântu'...

Pe dinafară mor şi înăuntru!

poezie de Ionica Bandrabur din În vârtejul timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de octombrie

Pe dinafară mor şi înăuntru,
Câmpii cu nalbe roz au dispărut,
Cocorii zări au străbătut
Şi-n casă lângă soba o să intru.

Mai pufăi din ţigară, pân' la filtru,
Sorbind cafeaua rece de năut,
Pe dinafară mor şi înăuntru
Câmpii cu nalbe roz au dispărut.

Ce crunt şi rece suflă astăzi vântu'
Curând se nasc boboci de gheaţă-n lut,
Ninsorile se-ntorc din absolut,
Termin ţigara, şuier, trist mi-e cântu'...

Pe dinafară mor şi înăuntru!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cânt

Vrei sau nu a mă iubi, eu cânt
Balada omului îndrăgostit,
Umblând prin anotimpuri, travestit
În ploi, zăpezi şi iarbă pe pământ

Şi botezată-n sacru legământ
De păsări care m-au adăpostit,
Vrei sau nu a mă iubi, eu cânt
Balada omului îndrăgostit,

În zgomotul de ram sub talpă frânt,
A vântului ce-n zări a năpustit
Chilia cu călugări ce-au postit...
Pe patul din licheni, loc de frământ,

Vrei sau nu a mă iubi, eu cânt!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miză fantastică

Revine iar în suflet adâncă-ngrijorare

cu vechile ecouri ce parcă mă străpung,

în cumpăna de gânduri rănită reapare

o miză răscolită de un regret prelung.

Sub umbrele apuse în amintiri sterile

îmi regăsesc voinţa uitată mai demult

în cântecul fantastic al tristelor sibile

venite pe-nserate în taină să le-ascult.

Din hăuri nevăzute himerele barbare

în nopţile toride mă cheamă în trecut

să îmi ascundă dorul în lunga neuitare

rămasă agăţată pe vechiul mit pierdut.

Dar eu arunc balastul iubirilor rebele

întoarse supărate pe aripi lungi de dor,

adun tăcerea nopţii în gândurile mele

să pot găsi uitarea pe brâul unui tor.

Pe curba directoare a torului fantastic

îmi regăsesc busola, în timp nedefinit,

resimt nemărginirea procesului stohastic

când soarta asimptotic se pierde-n infinit.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miză fantastică

Revine iar în suflet adâncă-ngrijorare
cu vechile ecouri ce parcă mă străpung,
în cumpăna de gânduri rănită reapare
o miză răscolită de un regret prelung.

Sub umbrele apuse în amintiri sterile
îmi regăsesc voinţa uitată mai demult
în cântecul fantastic al tristelor sibile
venite pe-nserate în taină să le-ascult.

Din hăuri nevăzute himerele barbare
în nopţile toride mă cheamă în trecut
să îmi ascundă dorul în lunga neuitare
rămasă agăţată pe vechiul mit pierdut.

Dar eu arunc balastul iubirilor rebele
întoarse supărate pe aripi lungi de dor,
adun tăcerea nopţii în gândurile mele
să pot găsi uitarea pe brâul unui tor.

Pe curba directoare a torului fantastic
îmi regăsesc busola, în timp nedefinit,
resimt nemărginirea procesului stohastic
când soarta asimptotic se pierde-n infinit

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza verde

Frunză verde, ştiu să cânt
Mamei mele pe pământ,
Mi-a dat viaţă şi mă creşte,
Mă-ngrijeşte, mă iubeşte.

Frunză verde, cântul meu
Vine de la Dumnezeu,
Zâmbet cald, iubire mare,
Mama pentru mine are.

şi iar verde, crudă frunză,
Ieri am prins o buburuză,
I-am cântat şi-a zburat lent
Mărţişor pe-al mamei piept!

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce gust o fi avut laptele mamei

Ce gust o fi avut laptele mamei
Şi ce cântec de leagăn mi-a cântat
Atunci când braţele-i m-au leganat
Şi-au şters lacrimi cu franjurii năframei?

Şi om şi vulturul din vârful coamei,
Pădurea, apele, am întrebat:
Ce gust o fi avut laptele mamei
Şi ce cântec de leagăn mi-a cântat?

Că m-a ferit de foc, tăişu' lamei,
Cu nume sfânt m-a binecuvântat,
Azi, floare-i pun în părul argintat
Şi fruntea îi sărut şi dosul palmei...

Ce gust o fi avut laptele mamei?

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei mele cu toată dragostea şi respectul ce îi port! - Mamă!

E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri!
A rupt şi câteva muşcate de la geamuri,
Fără a cere nimănui consimţământul!

Mi-a răvăşit în noapte, visele şi gândul,
Şi sentimentele în mii de amalgamuri!
E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri,

Să le-mpletesc şi oferi, mamă, în cântul
Păsărilor ce au poposit pe damuri.
Îţi dăruiesc în schimb sufletul meu şi lamuri
Din florile ce au acoperit pământul...

E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miză fantastică

Revine iar în suflet adâncă-ngrijorare
cu vechile ecouri ce parcă mă străpung,
în cumpăna de gânduri rănită reapare
o miză răscolită de un regret prelung.

Sub vrăjile ascunse în amintiri sterile
îmi regăsesc voinţa uitată mai demult
în cântecul fantastic al sfintelor sibile
venite pe-nserate în taină să le-ascult.

Dar parcă, deodată, himerele barbare,
în nopţile toride, mă cheamă în trecut,
să îmi ascundă dorul în lunga neuitare
rămasă agăţată de visul meu pierdut.

Atunci arunc balastul iubirilor rebele,
întoarse supărate pe aripi de fior,
aduc tăcerea nopţii în gândurile mele
să pot găsi uitarea pe brâul unui tor.

Pe curba directoare a torului fantastic
îmi regăsesc busola, pe timp nedefinit,
resimt nemărginirea procesului stohastic,
mergând tot înainte pe drumul hărăzit

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucătorii de golf

Noi jucăm, jucăm atent/ultima repriză
Este clar, avem talent/meciul are miză;

Împreună noi jucăm/din zori până-n seară
Cei mai buni ne declarăm/de la noi din ţară;

Jucăm golf ne desfătăm/pe câmpia-întinsă
Dăm cu crosa, judecăm/lumina e stinsă;

Nea Ion este ursuz/cum să se deştepte?...
Mama lui de cucuruz/poate să aştepte;

Noi jucăm, jucăm cu spor/ultima repriză
Ohohoo... ce de popor/meciul are miză;

La oraş e tot la fel/toată lumea joacă
Veselie la castel/omul... ce să facă?!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt liric

ştiu cine sunt eu cine suntem noi
ne luptăm cu viaţa ca nişte eroi
trecem cu răbdare prin furtuni şi ploi
urmând drumul drept nu privim înapoi.

luptăm şi cu demoni cu paloş de oţel
dar cum am ajuns în turnul Babel?
timpul nu ne ascultă e mereu rebel
doar cerul se arată prietenos fidel.

eu sunt un clopot între cer şi pământ
vântul mă răsuceşte când mă frământ
mă linişteşte refrenul unui cânt
poezia sufletului e tot ce am mai sfânt.

să slăvesc viaţa e sacru jurământ
dragostea de ea s-o duc în mormânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai minţit

Te-am "întrebat" adesea (mai ştii?), de mă iubeşti,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greşeşti!
Tăceai, mă chinuiai şi, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai minţit?

Te supărai pe mine, mă dojeneai şi, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ţi voi fi puntea şi gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu, despre cerul de Brăeşti ţi-am povestit...
Tu, una îmi spuseseşi şi alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce şi venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!
Deci, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
O, drag poet, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu sunt un cântec Spin, tu-ciocârlie surdă-
Eu, lacrimă damnată; tu, plângere absurdă...
Regretul tău, poete, nu crezi că-i prea târziu?
Căci, totul e... zadarnic şi sufletu-mi... pustiu...
Hai, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu adevărat...
Sau... m-ai minţit?

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De s-ar preface lacrima în aburi

Îmi privesc lacrima cum uşor moare
Cutremurând pământul când l-atinge!
Îmi spală întâi chipul, de ce oare?
De ce doar când tristeţea mă învinge?

Sau când durerea trupu' mi-l străpunge
Deschide pleoapelor lada cu zestre,
Tot ce-i de preţ încearcă să-mi alunge
Pe ale irişilor, largi, ferestre!

De s-ar preface-n aburi, apoi picuri
Şi-n al pământului ochi să se-adune,
Când voi fi lutul pentru mozaicuri,
Prin el privi-voi luna când apune,

Şi lumea ce va deveni, nimicuri!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnesc câţiva tineri în jurul a 30 de ani, supăraţi, nu pe ceea ce nu au făcut ei, ci pe ceea ce nu a făcut viaţa pentru ei. Dar cum să le rezerve lozul cel mare viaţa, dacă nu au investit nici o miză?

Constantin Noica în Jurnal de idei (1990)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din Infinit

cinste slavă şi mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit

pentru noi şi-a dat viaţa
sus pe cruce la Calvar
şi scuipată i-a fost faţa
să ne dea viaţa-n dar

cinste slavă şi onoare
îi aducem Lui Mesia
şi-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veşnicia

pentru noi Isus şi-a dat
şi viaţa şi Fiinţa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentinţa

fără pată fără vină
El viaţa şi-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit

doar Isus cel acuzat
de preoţi şi farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi

căci doar El era iubirea
al vieţii Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor

numai El a îndrăznit
să susţină că-i Viaţa
Lumina din Infinit
ce străluce dimineaţa

n-a fost nimeni pe pământ
ca şi El ca să susţină
că e Fiul Celui Sfânt
şi trăieşte fără vină

doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis

Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
şi să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească

şi Hristos l-a înălţat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare

altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca şi Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca şi Fiul Lui supus

nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca şi Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său

doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieţii veşnic val
ambii omul l-au făcut

din pământ şi din lumină
şi din apă şi din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis

Isus doar ne e menirea
şi Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ

El pe braţe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu şi-al tău păcat
în rai să ne poată duce

El păcatu-a ispăşit
şi pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
şi noi inima i-am dat

Tatăl Sfânt a hotărât
ispăşirea şi iertarea
omul iarăşi mântuit
să trăiască îndurarea

glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea

mulţumesc o Tată Sfânt
mulţumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul părăseşte visul

Visul părăseşte visul,
nimic nu-l poate reţine, nici
funia, nici magnetul, nimic. Şi-atât rămâne,
doar lemn care arde şi fumegă.
De la umăr la brâu, o miză.
Carne pretinzând că e carne, o miză.
Ani, zile, ani:
lovesc, macină, devoră, condamnă,
printr-un tunel de tăcere,
cu ochii deschişi, cu gură fără glas,
ceva acum stricat, care-avea viaţă, se afla în centru.
Iar dacă o poezie, aceasta, toate poeziile, sunt numai vorbe,
sunt vorbele de-ajuns, sunt ele suficiente?

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare fără miză

aşteptare fără miză
somnul greu îmi dă târcoale
şi prin apele domoale
nu adie nici o briză

a murit orice elan
parcă-aştept de ani întregi
elixirul unor regi
sau popas la câte-un han

întrebaţi-mă că nu ştiu
parcă nu-mi doresc nimic:
tron din care să abdic
sau livrea de vizitiu

aş pleca într-un surghiun
să mă ardă, să mă mustre
discordante şi ilustre
valurile de simun

luntre trasă la edec
visul meu un orizont
să mi-l fi trecut în cont
în registrul cel mai sec

şi mi-aş trage nişte palme
nu ştiu cine e de vină:
partea mea numai chinină
şi potopul de sudalme!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni-i goală cartea de citire

E iarăşi zi de carnaval, Emine!
Se slobozesc din hamuri cai salbatici
Că iar prostia fi-va o minune
Ce o înalţă lumea de fanatici.

Coboară pe pământ când somnu-i dulce,
Să asculţi vântul, numai el te plânge,
E Iad în lume, ninge pe-a ta cruce
Şi-i fum şi negură şi fi-va sânge.

Şi fi-va-n lumânări cuvinte goale
Cum goală ne e cartea de citire
Şi goi suntem din cap pân la picioare
Ca strigătul Ancuţei din zidire.

E ultim drum şi-i pulbere în matcă,
Poporul nostru calcă pe scriptură,
Nu vom fi demni de a lui Noe arcă,
Doar masca ne rămâne pe figură.

Ne pierdem fără să privim spre stele
Şi nici când încolţeste grâu-n brazdă,
Ţi-e neamul românesc un dans de iele
Şi cerul e sătul să fie gazdă.

Doar unii mai cred în Hristos şi îngeri
Şi curcubeie apărute-n zare,
Am obosit să şterg lacrimi din plângeri,
Rămâne să îmi fac o cruce mare,

Să mi te rog în scârţâit de pană
Să furi scântei ce sar din şemineu,
În casa mamei le du la icoană,
Ea te iubeşte ca pe Dumnezeu.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!