Noi zicem de un câine care nu latră că nu muşcă niciodată, dar zicala asta umană nu e sigur că o ştiu chiar toţi câinii.

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii vorba românească
De la moşi-strămoşi lăsată,
Că un câine care latră
Nu te muşcă niciodată?

catren de George Topîrceanu din Cânele ovreiului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, vântul duce...

Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfaţă...
Cui i-se ciopleşte cruce?
Cin' s-a petrecut din viaţă?
Câinii latră vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Aţâţaţi de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.

Vălul nopţii-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de ştire
Câinii latră, vântul duce.

Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.

Viaţa, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Şi de-un veac, de-o veşnicie
Câini latră, vântul duce.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră şi muşcă, pisicile scuipă şi zgârie, iar oamenii latră, muşcă, scuipă, zgârie...

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii care latră muşcă rareori.

Robyn Young în Frăţia Templierilor, Anima Templi (5 martie 2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui câine... de pază

Eu sunt câine care muşcă
Şi nu stau legat în cuşcă;
Nu sunt câinele ce latră
Pe la Hades pe la vatră!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un câine muşcă un om, nu e mare scofală, acest lucru întâmplându-se destul de des. Când un om muşcă un câine, ei bine, asta e o ştire.

citat din John B. Bogart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticului meu râmnicean

Toţi avem câte-un căţel
Care latră, dar nu muşcă;
Am şi eu unul la fel,
Dar el latră doar... din cuşcă!

epigramă de Octavian Moşescu din Epigramişti Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele care latră nu muşcă (proverb)

Ieri mi-a spus o femeiuşcă:
Dacă latră, nu te muşcă.
Dar proverbul, dragii mei,
Oare-l ştie şi Grivei?

poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (30 aprilie 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câine rău

A ieşit rapid din cuşcă
Şi-am sărit cam speriat,
Am crezut că el mă muşcă,
Dar e maistru la lătrat!
În politică ai altă soartă
Cu magnifici lătrători,
Ei te muşcă apoi latră
Şi se dau drept salvatori!

fabulă de Constantin Enescu din Jungla modernă (7 aprilie 2017)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre şi câine

Aştept autobuzul
din curtea vecină
latră un câine
latră şi al doilea
latră şi al treilea
acum
latră şi al meu
dacă nu-l potolesc
o să îmi sfâşie inima
şi o să îmi muşte axisul gândului
îi arăt pe cer
pasărea altui suflet
cu ciocul înfipt în abdomen
cu gâtul prins în intestine
zboară în interior
gravitând în rătăcirea din jurul picajului
eu
mă bucur că am câine
el
se bucură că nu e pasăre
s-a liniştit
şi
tace

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprins în iubire

Mă muşcă toamna de rotule,
În pânza vieţii pierd culoare,
Timpul, în guşi puţin sătule,
Caută-n măduvă mâncare.

Pe şevaletul prins de suflet
Pictez lumini din ochii tăi,
Vertebrele trosnesc în urlet,
De spaimă latră câinii răi.

Plânge pe-o lacrimă de ceară
Luceafărul din frunze moarte,
Un licurici în spate cară
Steluţele de brumă coapte.

Mă muşcă vulpea de privire,
De rima caldă, în cădere,
Domnul amestecă-n iubire
Parfumul toamnei efemere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele care latră nu muşcă dar omul care latră muşcă rău.

David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul seamănă cu un câine. Ne latră, ne muşcă şi ne îngroapă în amintiri.

Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te latră un câine, nu lătra înapoi. Taci sau muşcă (semi-folclor).

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Întrecui răbdarea pâinii
şi acum mă latră câinii.
Sunt flămânzi şi m-ar mânca
dacă nu s-ar încurca
printre sârma cea ghimpată
din grădina blestemată
de un vreasc fără noroc
ce-a ars din greşeală-n foc.

Câinilor, voi, pui de lele,
cruţaţi-mă de belele
şi sfâşiaţi Luna plină,
că numai ea e de vină
când simţiţi că-nnebuniţi
şi de lupi vă amintiţi!

Dară câinii n-ascultară
şi de mine se legară
cu privirea lor de foc
dintr-un joc făr' de noroc.
Cu inima cât o pâine,
din om am devenit câine,
să mă apăr ca un zmeu
chiar de sufleţelul meu
ce-a-ntrecut răbdarea pâinii
şi nu vreau să-l latre câinii...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cultură

Cultura e o formă de viaţă prin care o colectivitate umană îşi exprimă forţa creatoare.

definiţie celebră de Marin Preda în romanul Cel mai iubit dintre pământeni (1980)
Adăugat de beatrice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul e lung şi... foarte greu

Pe drumul meu ce este lung,
la capăt... sigur o s-ajung
chiar dacă munţi o să străpung.
Dar... Nu ştiu când.

Căci are prea mulţi bolovani
ce din păcate-mi sunt duşmani.
Pe ici pe acolo sunt... golani
cu coarne-n frunte, ce împung.

Eu nu pricep de ce sunt răi,
neisprăviţi şi tăntălăi,
dar latră ca nişte dulăi
şi... muşcă foarte rău.

Am încercat cu-n "băţ" mai mic
să-i potolesc măcar un pic,
ca... pân-la urmă să le zic:
Dracul vă ia pe toţi!

Eu! O să merg pe drumul meu
chiar dacă-i lung şi foarte greu,
sper, să-mi ajute Dumnezeu,
cu crucea-n spate. Aşa cum pot.

Poate îmi spui Tu, prieten drag:
De ce e lumea atât de rea?
Şi... nu te-ajută nimenea?
Ba... chiar te scuipă şi-ţi dă-n cap
C-o rangă grea.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (14 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp există viaţă în noi, fericirea, ca şi nenorocirea ne urmăresc în bârlogul în care să zicem că am reuşit să ne retragem şi ne afumă la gura vizuinii cu atâta viclenie încât ne silesc să ieşim fără măcar să ne dăm seama că o facem.

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire, sufletul se predă. Cine n-are curaj, poate înşela o vreme, ba chiar multă vreme, simulând abandonul, dar într-o zi se întâmplă ceva, nu chiar ceva catastrofic, cum ni s-a întâmplat nouă, ci ceva cu totul obişnuit, cum ar fi de pildă ca simulantul să se îndrăgostească deodată sincer şi total de cineva, şi atunci devine de o necruţare bestială, nu mai concepe nici măcar să i se ceară să renunţe, să zicem, la maniera în care o face, îşi distruge cu brutalitate familia, îşi părăseşte copiii...

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 de Marin Preda (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canină ...

Nu-s câine de salon, ci maidanez
Şi bântui noaptea, ca un huhurez.
Sunt ruda căţeilor de pripas;
Lătrăm la unison, cu-n singur glas.
Şi lumea mă goneşte: "marş tu, javră!"
Întinde curse pline cu otravă,
Că mă întreb cu mintea mea de câine,
De ce otravă-n loc de-un colţ de pâine?!
Aud adesea un apelativ
Ce-a devenit de-acum, lait-motiv,
Când oamenii îşi zic pe nume câini,
Spălându-se astfel, degrab', pe mâini.
E drept că ne-adunăm toţi laolaltă;
Puterea noastră-i înzecită-n haită.
Apelativul însă ne jigneşte...
Suntem mai buni ca oamenii, fireşte.
Ne mai înfigem colţii-ntr-un picior,
Vecini cu zdrenţărosul cerşetor,
Bătându-ne pe-acelaşi dumicat,
Cu blana udă, maţu-nfometat.
N-oi fi eu câine de salon, cu stil,
Dar sigur mai viteaz şi mai abil
Şi nu mă dau pe câinii de salon,
Cu pedigree şi-al lor faimos blazon.
Chiar dacă uneori sunt şchiop, sau ciut,
Sunt mai descurcăreţ şi de temut.
Mă strigă ticălosul om "potaie";
Amprenta mea dentară-i pe ţurloaie.
Şi îl învăţ aşa, să ia aminte,
Să caute cu grijă prin cuvinte,
Că sunt şi eu un suflet de căţel,
Ce omului i-a fost mereu fidel.
Pe fugă mă pitesc într-un ungher
Înspăimântat de laţul de hingher,
Pus să mă pună la un adăpost,
De parcă eu aş crede, ca un prost...
Şi latru-n miezul nopţii, dau din gură,
Sporovăind cu-o altă corcitură.
La ziua îmi ţin gura răguşit,
Că am vorbit până am isprăvit.
În noapte bate ora ceasu-n turlă.
Un câine a urlat şi încă urlă.
Ca să mai dormi nu-i rost, căci un buldog
Latră pornit, în loc de epilog.
Eu vreau s-adorm în patul de mahon,
În seara asta însă, ghinion.
Toţi câinii di-mprejur latră-n răstimp,
Iar eu mă răsucesc, în pat, pe ghimpi.
Dar n-ai ce-i face, asta-i viaţa lor;
Să latre a-nvăţat şi-un câine chior
Şi stau în frig şi ploi, la datorie,
Sunt pazici buni şi fără de simbrie.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!