Pe o frunză cât o ţară

Pe o frunză cât o ţară
Creşte mare o omidă,
Ronţăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.

Fluture duios devine,
Zboară ţanţoş pe sub nori,
Peste zări, în altă ţară
Uitând fraţi, uitând surori.

Şi cum frunza-i cât o ţară
Şi ţara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.

Timpul ronţăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjeşti în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza verde

Frunză verde, ştiu să cânt
Mamei mele pe pământ,
Mi-a dat viaţă şi mă creşte,
Mă-ngrijeşte, mă iubeşte.

Frunză verde, cântul meu
Vine de la Dumnezeu,
Zâmbet cald, iubire mare,
Mama pentru mine are.

şi iar verde, crudă frunză,
Ieri am prins o buburuză,
I-am cântat şi-a zburat lent
Mărţişor pe-al mamei piept!

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de ţară m-apasă

Deşi undeva am ţară, rătăcesc vară de vară,
Slăbit şi fără putere, după un dram de avere.
Despărţirea mă dă gata, mi-e dor de mama, de tata,
Mi-e dor de fraţi, de surori, de grădiniţa cu flori.
Mi-e dor de mărul rotat şi de oamenii din sat.
Acolo este casa mea, acolo este ţara mea.
Pe pământul românesc, acolo vreau eu să traiesc.
Acolo primesc răcoare de la ape curgătoare,
De la codrii munţilor, din măreţia norilor.
Acolo pot dormi în câmp, să aud iarba crescând,
Să am stelele surori, de cu seară până în zori.
Doamne, cât îmi e de dor, să lucrez al meu ogor.
Dorul de ţară m-apasă. Vreau să mă întorc acasă!

poezie de Dumitru Delcă (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul vieţii

Omu-i frunză frunza-i om
Trece vremea si se duce
Timpu îl pune la răscruce
Omul nu mai este om
Frunza nu mai este-n pom
Fericit tu vrei omule să fii
Viata multe îţi va daruii
Ea îţi da mereu un semn
De tot ce ntalnesti sa nu te temi
Viaţa ce o trăieşte un om
O frunză agăţată-n pom
O primăvară veselă se iveşte
Si tot pământul după o iarna
Se-ncălzeşte la viaţă ne trezeste
Si mugurul se arată in luna lui april
Zâmbet pe chipul vesel de copil
Acum in luna caldă de april
Apare frunza verde n pom
Inveseleste orice suflet din om
Iubeşti soarele si vântul zăpăcit
Si fetele ce stau la umbră de nuc răstignit
Aduc prânzul omul la plug
Iar vara frunza i fericită si omul si ea
Iubeste viaţa si este iubită
De multe ori se scutură de vânt
Se apleacă până la pământ
Si toamna apare printre nori
Atinge frunza cu stropi grei si ploi
Suiera un nebun de vânt
Se scutură si frunza verde zace
Căzută galbenă pe pământ
Trece grăbit timpu-n zbor
Frunza galbenă-i sfărâmata de picior
Si vine primăvara blândă luminoasă
O alta frunză mai frumoasă
Un om se duce o frunză cade
E o rotaţie a ciclului divin
Un mugur nou apare-n primăvară
Un prunc se naste devine bărbat
Un ciclu al naturii repetat
Este de mii de ani lumină neîncetat
Nu poate fi schimbat
Cu toate că de mult
omul a încercat
Dar bunul Dumnezeu ne-a iertat de acest mare păcat
Ciclul vieţii nu poate fi schimbat!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului meu turnătorul

Noi iubeam acelaşi lucru
noi iubeam aceeaşi ţară
cine-i frunză cine mugur
înăuntru sau pe-afară

Noi iubeam aceeaşi ţară
însă eu eram vai altul
când te făceam de ocară
şi făceam prin casă blatul

Eu eram mereu vai altul
ba o frunză ba un mugur
din adânc creşte înaltul
noi iubeam acelaşi lucru

Noi iubeam aceeaşi ţară
de dincolo de hotară

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port în suflet dor de ţară

Port în suflet dor de ţară,
Ţară care o iubesc,
Altă ţară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!

Moldova ea se numeşte,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocroteşte.

Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Şi niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!

poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina Prutului

Hotar de ţară te-au făcut,
Că stăpânii aşa au vrut.
Prutule - apă amară,
Treci prin inimă de ţară.
Desparţi fraţi de surioară.
Desparţi mamă de copii.
Prutule, dar tu nu ştii,
Tu nu ai avut copii.
Că pe tine nu te doare,
Tu eşti apă curgătoare.
Şi-ţi aduni apele toate,
De pe maluri-ţi surate.
Ele sunt lacrimi de jale
De la fraţi şi surioare.
Tu le duci, le duci la vale
Doinind cântecul de jale.
Şi ai pus în versul lui
Lacrima românului!
Şi durerea lui amară
Pentru neam şi pentru ţară.
Iar la şapte ani, o dată
Vii cu apa-nvolburată,
Peste câmpii şi peste sate.
Distrugi malurile surate.
Parc-ai vrea să faci dreptate.
Dar dreptate cum să faci?
Tu când apele-ţi retragi
Respecţi albia ta sfântă
Şi o sapi, o sapi adâncă

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi armă

Domnul sfânt să ne iubească,
Şi-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste ţara Româneasca
Şi-al românilor popor!

Noi prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de ţară
Ce strămoşii ne-o lăsară,
Şi pe Sfântul Domn de scut.

Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi fraţi ai mei!
Astfel Cerul hotărât-a
Să se nalţe amărâta
Ţară, prin puterea ei!

Mai făţiş, mai fără veste
Ne-aţi lovit, duşmani de voi!
Dar ce-a fost, a fost poveste!
Dragostea de ţară este
Şi mai tare-acum în noi.

Şi de cine ne-o fi teamă?
Mult a fost, să vă răbdăm,
Nebăgaţi de voi în seamă
Astăzi ştiţi voi cum ne cheamă,
Dacă nu, să vă-nvăţăm!

Numai Domnul ne iubească
Şi-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste ţara Românească
Şi-al românilor popor!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză căzută jos

O frunză căzută jos
nu mai urcă unde a fost.
O frunză căzută-n vale,
vântul o poartă pe cale.
O frunză căzută jos
nu mai este de folos.
Este galbenă ca ceara,
nu mai e verde ca vara.
La frunza căzută jos
drumul e anevoios.
I se pare mult prea mare
şi în zbor, şi pe cărare.
Odată căzută jos
din drum nu s-a mai întors.
Pe creangă n-a mai urcat
fiindcă pomul a îngheţat.
Căzută-n mijloc de drum
îngheaţă şi ea acum.
Iarna peste ea coboară,
sortită e ca să moară.
Peste ea zăpadă cerne,
eternitatea se aşterne.

poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi armă

Domnul Sfânt să ne iubească,
Şi-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Ţara Românească
Şi-al românilor popor!

Noi, prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de ţară
Ce strămoşii ne-o lăsară
Şi pe Sfântul Domn de scut.

Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi, fraţi ai mei!
Astfel cerul hotărât-a
Să se-nalţe amărâta
Ţară, prin puterea ei!

Mai făţiş, mai fără veste,
Ne-aţi lovit, duşmani de voi!
Dar ce-a fost, a fost poveste!
Dragostea de ţară este
Şi mai-tare acum în noi.

Şi de cine ne-o fi teamă?
Mult a fost, să vă răbdăm,
Nebăgaţi de voi în seamă –
Astăzi ştiţi voi cum ne cheamă,
Dacă nu, să vă-nvăţăm!

Numai Domnul ne iubească
Şi-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Ţara Românească
Şi-al românilor popor!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De uit vreo ţară

De uit vreo ţară, să-mi aduci aminte,
Îi spune Dumnezeu lui Sfântul Petru.
La el o ţară e de-un kilometru
Şi kilometrul – cât un bob de linte

Şi este foarte lesne să îl sară,
Când vine în inspecţii, pe pământ.
O, Doamne, totuşi ai uitat o ţară,
Nu de când eşti, ci numai de când sunt.

Şi Sfântul Petru, ce-a rămas în urmă,
Şi tot presează în ceaslov impresii,
De levănţică, rochia miresii,
Nu ştie ce amar cumplit ne scurmă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc trist

-,, Ţară, ţară, vrem ostaşi!"
Nu inculţi, corupţi şi hoţi...
Vrem în frunte patrioţi
Nu conducători borfaşi.

-,, Ţară, ţară!.." triumfali
Defilăm, mereu mai jos...
Viitorul "luminos"
Pregătit ni-e de penali.

-,, Ţară, ţară...!" vrem, nu vrem,
Am ajuns din nou vasali...
În străine curţi hamali
Moşi şi babe să ştergem...

-,, Ţară, ţară!..." suntem laşi,
De aceea vrem ostaşi...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce Românie

Munţi, câmpii şi mare, ţară ai de toate,
Binecuvântată de divinitate.
Ţară milenară, dulce Românie,
Fără tine lumea mi-ar părea pustie!

poezie de George Budoi din România şi Românii (23 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miezul toamnei

Cade o frunză în ultimul ei zbor,
nucile cad coapte şi castanele brune,
pline cu boabe de apă şi brume,
se-ascultă un zumzet al ciorilor cor
ş-ai vrea să fii şi tu într-un zbor.
Aş vrea să mai număr prieteni în stol,
când toţi sunt veseli şi iar se adună,
ar creşte şi nalba şi chiar mătrăgună,
pe urmele căldurii stinse domol,
frunza dansează şi-mi cântă şoptit,
o pătrunzătoare şi scurtă sonată,
bine că vara întreagă a fost răsfăţată,
de soarele dulce şi că ne-a mulţumit.

poezie de Eugenia Calancea (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

frunză

Frunza

E-a pomului "bucătărie"
În care seva se prepară,
A fost a Evei lenjerie,
Iar astăzi este brand de ţară.

definiţie epigramatică de Vasile Larco din revista "Epigrama", nr. 55 (martie 2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, soră Alice...

La revedere, soră Alice...
La revedere, drumul ţi-e deschis!
Aripi de vultur, sus, pe-albastre căi,
te du departe, peste munţi şi văi.
Dar nu uita...
că laşi atîta dor în ţara ta!

La revedere, soră Alice...
Să-ţi fie viaţa floare de cais!
De-acum, mereu, în zâmbet şi cântări
Betanii sfinte vei avea în zări!
Dar nu uita...
c-ai fost iubită şi în ţara ta...

Atenţiune! Avionul Sabena 17... cu
direcţia Bruxelles pleacă peste x minute.

U-u-u! U-u-u!
Mai stai vultur, nu te du!
U-u-u! U-u-u!
Că se luptă-un DA şi-un NU...

Ia vezi, dragă surioară,
n-ai uitat ceva în ţară?
Ai putut lua-n desagi
toate inimile dragi?
U-u-u!

La revedere, soră Alice!
La revedere, pe cărări de vis!
Iar dacă pleci cum pleac-un porumbel
mereu aripi să-ţi dea Emanuel!
Dar nu uita...
să vii din când în când în ţara ta!

La revedere, soră Alice!
Să-ţi fie traiul dulce Paradis.
Te-aşteaptă-n zare zâmbete şi flori,
cetăţi înalte, freamăt şi culori.
Dar nu uita...
că doar acolo-n cer e ţara ta.

U-u-u! U-u-u!
Cine-a mai văzut sau nu?
U-u-u! U-u-u!
Doru-n două se făcu.
Jumătate-acuma zboară,
jumătate-i tot în ţară.
Jumătate-n marea sură, jumătate nu se-ndură...
U-u-u! U-u-u!

La revedere, soră Alice!
Isus o nouă uşă ţi-a deschis.
Ducând salutul munţilor Carpaţi,
tu vei cunoaşte mii şi mii de fraţi.
Dar nu uita...
să porţi în rugă ţărişoara ta!

La revedere, soră Alice!
Un nou poem în ceruri va fi scris.
Şi dacă azi din ţara noastră zbori
cu anii sfinţi spre anii viitori...

Dar într-o zi...
Nici moartea nu ne va mai despărţi!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţară (vezi şi patrie)

Ţara

Privind la noi, pe-acest pământ,
Am definit-o peste ani:
O ţară este locul sfânt,
În care nu mai sunt ţărani.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza veşniciei

Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec maşini, căruţe, vântul le ridică,
Le zburleşte forma şi forma le strică.

O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare şi mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.

Ce păcat? Îşi spune, iarna vine-acuş,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluş,
Nici o săniuţă nu le duce-n spate,
Joaca lor de viaţă, e joaca de moarte!

Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Eşti frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-şi rupe coasta intri-n veşnicie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că în această primăvară...

Poate că, în această primăvară,
Cu graniţe scăldate-n fulgi de îngeri,
Care albesc o ramură de ţară,
Să-ndepărteze-un anotimp de plângeri,

Poate că, în această re-nviere,
O lacrimă din Cer, dacă renaşte,
Albind, un timp în care e tăcere,
Uitând de răstignirea-n prag de Paşte,

Poate că, în această primăvară,
În care sânge-mprăştie azi norii,
Ar trebui să ne-amintim de-o ţară
Pe care o purtau în zbor cocorii,

Atunci când lumii îi duceau de ştire,
Că dacii, la-nviere-n primăvară,
Ştiau a pune norilor poprire,
Să nu plouă cu sânge-n a lor ţară!

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu lapte şi miere

Lapte şi miere curg peste ţară,
Lumea se-ntreabă cum se poate
Hoitarii politici să-mpingă afară,
Prin simplu condei şi datul din coate,
Moneda făcută valută sprinţară
În bănci şi maşini şi palate,
Lapte şi miere curg peste ţară,
Lumea se-ntreabă cum de se poate.

****

E criza profundă, e criza amară,
Unii au luxul, alţii au moarte,
Ajungem aşa de ocară
Şi curge venin şi n-avem parte
De lapte şi miere în ţară.

rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa la ţară

Ca titrat şi ca slujbaş,
Situaţia e clară.
Viaţa-i dulce la oraş
Dar să ai şi-un prost la ţară!

epigramă de Valeriu Ene din manuscris (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!