Un ultim "te iubesc"

Mai spune-mi înc-o dată "te iubesc"
Să pot lua iar cerul subsuară
Şi chiar de mi-o vei zice într-o doară,
O clipă să mă mint că mai trăiesc!

De mână să mă ţii, fermecătoare,
Să simt de pulsu-ţi e rostogolit ;
Deşi-i doar un post-scriptum, negreşit
Şi-un ultim răsărit naiv de soare.

O rază se va rupe-atunci din soare
Să-mi fie călăuză-n asfinţit
Căci iezerele-n ochi mi s-au topit
Şi-n beznă par, încet, să se coboare.

Mai spune-mi înc-o dată "te iubesc"-
Tăcerile din noi mă înfioară ;
O stea era de rând, pe cer, să moară
Şi, Doamne, eu cât sunt de pământesc!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai spune-mi încă o dată - ai să iubeşti şi tu

Soarele iubirii ne-a apus
Visurile toate mi s-au dus
Azi doar amintirea mi-a rămas
Ea mă însoţeşte pas cu pas
Chipul tău ce în inimă îl port
Îmi evocă tot trecutul mort
Vino tu, vreau glasul să-ţi ascult
Spune-mi iarăşi ce-mi spuneai demult

Mai spune-mi încă o dată
Cuvinte îmbătătoare
Nimicuri arzătoare
Cu car' tu m-ai lovit
Speraţa înfrigurată
Strecoară-mă în şoapte
Lumina-n neagră noapte
Din sufletul rănit
Aşterne alinare
Pe-al sufletului rai
Căci inima-mi sărmana
Cerşeşte mângâieri
Mai spune-mi încă o dată
Cuvinte îmbătătoare
Poemul ce mă doare
Vreau iarăşi să-l trăiesc.

Un băiat de-o fată s-a îndrăgit, cândva
Şi de-atunci visa, doar iubire
Dar ea n-asculta amorul lui de fel
Şi râdea de el, la întâlnire
Dragostea-i o glumă
Ea îi spunea mereu
Şi în gluma asta nu voi crede eu
Iar el cu durere, bietul o privea
Şi încetişor îi fredona

Ai să iubeşti o dată, şi tu tu tu
Nu spune niciodată, nu nu nu
Dragostea vine, când nu gândeşti
Şi într-o seară, simţi că iubeşti.
Ai să iubeşti o dată, şi tu, şi tu.

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi soare

Spune-mi soare, spune-mi lună,
N-aţi văzut pe draga mea,
O aştept de-o săptămână
Rezemat de-un colţ de stea.

Trec spre dimineţi luceferi
Dar nici ei nu pot a şti,
De-am putea rămâne teferi,
Până-n zori de ne-am iubi.

Spune-mi soare, spune-mi lună,
Unde oare s-o găsesc,
Să o fac a mea stăpână,
Visele să-i încălzesc.

Trece gândul, vântul bate,
Ploaia plânge peste noi,
Peste tot ce-i răutate,
Trecem numai amândoi.

Spune-mi lună, spune-mi soare,
Unde-aş mai putea-ncerca,
În grădină sub o floare
Sau în vale la cişmea.

Trece timpul, vine clipa,
Cu-al meu trup să o-nvelesc,
Noaptea când şi-ntinde-aripa,
Poate, poate... reuşesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te iubesc

Am să te iubesc ca pe-un apus de soare,
Într-o superbă seară de vară.
Am să te iubesc ca pe-un răsărit de soare,
Cu raze prea firave să zboare.

Am să te iubesc în trei dimensiuni,
Cu riscul a multiple explozii de pasiuni.
Te voi iubi în vis, în gând şi-n real,
Cu pasiunea unui lunatic neconvenţional.

Am să te iubesc în două dimensiuni
Ar putea fi suficient si fără distorsiuni.
Te voi iubi si fără a treia dimensiune
Chiar cu riscul de a face hipertesiune.

Am să te iubesc si-n ultima dimensiune
Pe care o simt numai alături de tine,
Ca pe un punct de lumina stelară,
Navigând pe-a îndrăgostiţilor orbită lunară.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Şi iarăşi e târziu şi te aştept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea fiinţă te adoară.

Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.

Îşi ninge mărul floarea liniştit
Pe creştetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aştept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.

Te-aştept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars fiinţa toată.

Te-aştept oftând uşor şi e târziu
Sub mărul înflorit a sărbătoare,
Ca Sfinxul împietrit, dar încă viu,
Să-mi dăruieşti iubire ce nu doare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare alb

Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subţire la mijloc,
Părul mi-este şatirat
Şi obrazul cam ridat.

Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălţat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Spune-mi de tine, spune-mi de noi,
Spune-mi în şoapte, spune-mi de ploi,
Las să ne ude, las să le fim
Rouă pe piele când ne iubim

Spune-mi de suflet, spune-mi de dor,
Spune-mi iubire, fă-o uşor,
Degete calde uită pe trup,
Ca de tristeţe eu să mă rup

Spune-mi pe buze şi spune-mi pe ochi,
Pune-mi pe pleoape iubirea în stropi,
Spune-mi pe sânii ce par că te vor,
Atingeri de vise, fulgii de nor

Spune-mi de tine şi-mi spune de noi,
Tot ce apasă, când nu suntem goi,
Spune-mi ceva şi mă lasă să-ţi spun,
Că-mi place sărutul dulce, nebun

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o dată!

Nu mi-e destul. Şi după orişice
aş spune: înc-o dată!
Orice se-ntâmplă-i ca şi cum
s-ar întâmpla c-o fată.
Ah, nici un rod nu mi-e destul,
îl vreau şi-n alte chipuri.
Se poartă râul către mări,
dar piere în nisipuri.

Nu-i apă să astâmpere de-ajuns,
nu mi-e destul vieaţa, cartea.
Iubire-aş vrea, pierzare, jar,
cum voi simţi odată moartea.

Nici din lumină n-am destul,
căci ea-i doar o legendă, iată.
Nimic sub zare nu-i destul,
vreau totul înc-o dată!

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubesc paşii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezeşte zorii...
Iubesc norii când îşi varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arşiţa clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă şansa la o ultima răsuflare, înainte de asfinţit...
Iubesc ochii tăi copilaroşi care aleargă jucăuş către mine,
chemându-mă şi alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruieşte parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar şi printre nori întunecoşi...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor şi cald... prin viaţa-mi rece...
Urma şoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simţirea...
Iubesc!
Simt că-mi aşezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viaţă...
Spune-mi, dragul meu... tu simţi gândul meu sub paşii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l striveşti...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea şi...
Îţi dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile în mine nu mai tac

Tăcerile din mine nu mai tac,
Vorbesc pe-o coală de hârtie,
De vreau, nu vreau, n-am ce să fac,
Mi-apar dureri în armonie.

Mă prinde noaptea suspinând,
Rime ce-n rând tăceri aşează,
Le-aud strigând, le-aud vorbind
Până din nou se luminează.

Şi unele nu-mi plac deloc,
Mai bine-ar tace împietrite,
Dar ele, nu şi nu, cu foc,
Se-aşează triste, rânduite.

Mă chinui noaptea să-mi răspund
Cum pot acum să îmi vorbească?
Când ani şi ani tăcând la rând,
N-au vrut deloc nici să-mi şoptească.

Pe unele chiar le iubesc,
Mă regăsesc cumva în ele,
Le scriu zâmbind şi le cerşesc
Lumina lor din nopţi cu stele.

Tăcerile din mine nu mai tac,
Of, Doamne, sunt atât de multe,
Nu ştiu de timpul meu sărac
Mai are zile... chiar cernite.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi mă dezmierzi

Dintotdeauna mi-am dorit să zbor,
să mă înalţ zâmbind pe raze nevăzute,
călcând peste uitarea din timpuri neştiute,
dar, să plutesc cu aripi, pe vântul călător.

Atât de mult visez să mă înalţ din doruri,
plutind, atât de mult să simt că te iubesc,
cu fiece-nălţare, iubind să mă-nrobesc
apusului de soare, în mii şi mii de tonuri.

Ajută-mă să zbor, privindu-mi ochii verzi,
mai spune-mi dragul meu, că sunt atât de sus,
că doar printr-o privire toţi norii s-au supus,
mai spune-mi că pe aripi tandru mă dezmierzi!

poezie de Sorina Hăloiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune

Spune- mi unde vei fi
Când timpul meu
Va fi în trecere
Peste zâmbetul tău
Din încăperile timpului
Spune-mi unde vei fi
Când cuvintele mele
Fără voce vor locui
Într-o trecere
Peste fereastra deschisă
A chipului tău
Spune-mi unde vei fi
Si unde-ţi vei pune gândurile
Până mă vei putea
Simţi din nou
Chiar şi atunci
Când voi putea
Să ascult cuvintele tale
Peste gura mea
Spune-mi unde sa te găsesc
De fiecare dată
Când nu mă gândesc
La singurătate
Deschid o fereastră de aer
Să te aud de-afară

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aud umbra...

dintr-o parte într-o parte
caut un loc să mă aşez,
să-mi frâng dorurile toate,
să adorm şi să visez

să visez că nu mai plouă,
să visez doar răsărit,
să visez doar stropi de rouă
peste cimpul înflorit

să visez ca altă dată
florile în jurul meu,
să visez ochii-ţi de fată,
genele şi părul tău

dintr-o noapte într-o noapte
îmi trec zilele grăbit,
ţi-aud şoaptele plecate,
prea mult ele m-au iubit

ţi-aud umbra vinovată,
vinovat mi-e gândul meu
împreună dintr-o dată,
ne privim dar sunt doar eu

dintr-un gând care te caută
storc atâtea amintiri,
lăcrămioarele te iartă
când mi-apar pe sub priviri

dintr-o clipă într-o clipă
iernile îmi bat la geam,
toamnele ce-mi stau pe prispă
mai fac flori două pe-un ram

una este pentru tine,
una este viaţa mea,
ofilită se mai ţine
agăţată de-a ta stea

se deschide doar în noapte
când te vede strălucind,
soarbe razele vărsate
şi visează gungurind

dintr-o parte înc-o noapte,
dintr-o clipă într-un gând,
te mai caut rostindu-ţi şoapte,
eu le-aud, eu îmi răspund

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te mamă! ...

Întoarce-te mamă, sunt doar un copil,
Sărută-mi obrajii şi fruntea febril!
Mai spune-mi o dată poveşti cu-mpăraţi,
Cu pruncii lor veseli, ce-adorm răsfăţaţi.

Mai dă-mi înc-un zâmbet şi-o vorbă de-alint,
Chiar dacă şi-acestea adesea te mint.
Îţi jur că dorinţa mea are un rost,
Să simt pentru-o clipă ce-aş fi şi n-am fost.

Când plâng din nimica, tu lacrimi să-mi ştergi
Şi plină de grijă spre mine s-alergi.
Cu boala când lupt şi mă scald în sudori,
Fii zâna mea bună şi-alungă grei nori!

La orice femeie ce trece pe-alei
Privesc cu speranţă şi-n gând strig:- Mă vrei?!
Dar nu milă caut în ochii lor goi,
Ci-aduceri-aminte şi dorul de noi.

De mână mă poartă destinu-n străini,
Pe căi neumblate şi pline de spini.
Întoarce-te mamă, sunt doar un copil,
Sărută-mi obrajii şi fruntea febril!...

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire fără graniţe

Iubesc marea şi al ei nisip,
Tot ce văd şi ce simt.
Iubesc al cerului infinit
Si valurile mării,
Ce se scaldă-n răsărit.

Iubesc natura,
Munţîi cu a lor
Podoabă dalbă,
Codrul verde al cărei
Inimă mă cheamă

Iubesc cerul senin,
Soarele, stelele şi luna,
Zilele şi noptile
Pierdute una câte una.

Iubesc florile
Şi a lor parfum,
Petalele cu rouă
Ce se scutură pe drum.

Iubesc azi,
Iubesc mâine,
Nu doar pentru o clipă,
Iubesc cu pasiune,
Tentat să fac risipă

Dar frumuseţea din suflet
Nu are margini,
Nici frontiere,
Am iarnă şi vară
Toamna şi primavară

Le am pe toate,
Într-un singur loc,
În al meu suflet.
Nu am timp să astept,
Să renasc, să trăiesc,
Să transced,
Şi să mă pierd
Într-un infinit deşert.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triste sărbători

Când primii fulgi
Au căzut pe pământ,
Stau la fereastră
Mă-ntreb, cine sunt?

Spune-mi tu Doamne
De ce ai uitat
Să-mi dai o rază
Din tot ce-am visat?

Unde s-au dus
Anii mei, rând pe rând?
Mă văd copil
Lângă brad colindând

Părinţii oare,
Unde-au plecat?
Mă-ntreb în noapte;
Ce viscol i-a luat?

E iarnă afară,
E iarnă şi-n gând
Aud peste tot
Clopoţeii sunând

E sărbătoare,
Dar, fără folos
La mine de mult
Nu mai vine vreun moş.

poezie de Stefan Băiatu (14 decembrie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Crăciunul

Vine Crăciunul înc-o dată,
De ce nu eşti aicea, tată?
Eu nu mă bucur, simt o teamä,
De ce nu eşti cu mine, mamă?

Cât aş vrea să vâ fac cadouri,
Dar voi mă priviţi din tablouri,
Mi-e-atât de dor să v-aud glasul,
Tresalt, crezând că vă simt pasul!

Ce sărbători aveam cândva,
Chiar de lipsea câte ceva!
Azi, ce folos că am de toate?
De veselie nu am parte!

Ce dacă nu mai sunt copilă?
De când v-aţi dus, mă simt fragilă;
E drept, sunt mai bogată azi în sfinţi,
Însă mai săracă cu doi părinţi!

Şi pentru voi, am înălţat un brad
Şi pentru voi, din cer, steluţe cad;
Pe Isus l-aş colinda în Ajun,
Să vă lase-n vacanţă de Crăciun!

Vă aştept ca pe Moşul blând şi bun
Că tot aş mai avea ceva să spun:
Încă o dată, să vă mulţumesc
Să vă declar din suflet: vä iubesc!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă dor amintirile...

Furtuna e acum la mine-n suflet,
Să strig nu vreau, să fug nu pot.
Durerea mi-o alin doar cu un cântec
Şi simt c-aş vrea să mor încet... încet.

Mă dor amintirile... şi gândurile dor
Şi-aş vrea să nu mai simt nimic, să dispar...
Să fiu pe-albastrul mării pescăruş în zbor,
Dar totu-i doar vis şi speranţă-n zadar!

Pierdută am fost, pierdută sunt şi rătăcesc,
Iubirea-n viaţă nu mi-a fost tovarăş.
Eu am iubit din suflet şi încă iubesc...
Sper totuşi s-o găsesc când voi renaşte iarăşi!

Sunt val înspumat pe-o mare albastră,
Mă zbat şi mă zbucium şi crunt mă lovesc...
Încercând să ajung la insula noastră,
Pentru ultima dată să-ţi spun: Te iubesc!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul ticăie uşor

Se întunecă văzduhul,
Nori de praf se urcă-n cer ;
Nu-i esenţă de crepuscul
Când din juru-ţi toate pier.

Nu e zi, nu e nici noapte,
Nici vreun vag iz de mister,
Nu bat în timpane şoapte,
Lumea nu e-n şantier.

Timpul s-a topit pe dată,
Spaţiul nu e infinit,
Din înalt, încet se-arată
Un alai desăvârşit

Ce coboarâ ca o boare
De divin strălucitor
- fără a purta odoare -
Proslăvesc pe Domnul lor.

Este foc în rugăciune,
Totu-i plin de Duhul sfânt...
E ceva ce... nu pot spune
Eu, un om de pe pământ.

O lumină ca de lapte
Rupe negura-n fâşii ;
Vine-n lume să se-arate
Domnul sfânt al celor vii.

Peste toate se revarsă
Glasul milei picurând:
- Am venit la voi acasă,
Să-mi deschideţi aveţi când?

Unde-aţi pironit iubirea?
Cui slujiţi neîncetat?
Îngerii îmi sunt oştirea
Ce-am pornit' la căutat.

Spune-mi tu, cel ce veghează
Doar la ce e trecător!
Sar din somn, deja-i amiază ;
Ceasul ticăie uşor...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cireaşă, un sărut

- Bună-ţi fie ziua, nene!
( Doamne, ce n-aş da, o dată
s-o sărut între sprâncene,
frumuseţea ei de fată! )

- Unde îţi aleargă pasul
Sprinten ca de căprioară?
( Vai... ce minunat i-e glasul! )
- Ia, mă duc şi eu la moară.

( Rumenă şi dulce gură! )
- Mai stai un minut zăbavă
Că făina nu ţi-o fură!
- Ştiu eu...? ( Taci că-mi e pe tavă! )

- De alergi, se umflă pieptul
Şi îţi dă din bluză-afară!
- Eiii, voi merge mai pe-ncetul
De mi-ar fi ca să mă doară!

( Să te doară?! Na-ţi-o bună!
Stai să vezi de nu ţi-a place
Când te-oi săruta o lună
Şi-o să stai că n-ai ce face!

Îi mai spun ce gene dese,
Ce păr negru, de mătase,
O pun braţul să-mi apese
Şi încet o să se lase... )

- Ia, mănâncă vreo cireaşă,
Pică iute după buză ;
Nu slăbeşte, nu îngraşă!
( Are şi ea două-n bluză... )

- Zi, te-ai sărutat vreodată?
( şi stau mândru ca un rege )
- Nu vreau mama să mă bată...
Ce cireaşă! Mi-o culege!

- De vii la cireşe iară,
Nu pun lacăt la portiţă,
Când s-a-ntuneca a seară ;
Sus, în pom, mi-ai da guriţă!

Trecu vremea de cireaşă
Şi de mere şi gutui,
Frumuşica se... îngraşă
Numai din... sărutul lui.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (5 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt gata să iubesc

Prinde-mă de mână şi fii ghidul meu
Spune-mi ce ai vrut să îmi zici mereu.
Şopteşte-mi în taină acele cuvinte
Vreau să le-aud şi să le ţin minte.
Gura mi-o sărută, atinge-mă bine
Stârneşte dorinţa ce o simt în mine.
Ţine-mă în braţe şi strânge-mă tare
Risipeşte-mi teama şi dă-mi alinare.
Şi în bezna nopţii când nimic nu vezi
Fii a mea făclie să îmi luminezi.
Iar în timpul zilei, e de înţeles
Vreau să îmi arăţi că eşti cel ales.
Aripi tu să-mi dai, ca să pot să zbor
Când eşti lângă mine mă înalţ uşor.
Pătrunde-mi în suflet, zidul prăbuşeşte
A venit şi clipa să-l văd cum sfârşeşte.
Fiindcă prizonieră sunt de când mă ştiu
Haide, rupe lanţul, liberă să fiu.
Căci a mea armură este mult prea strâmtă
Vreau să mi-o dai jos, că nu plec la luptă.
Scoate la lumină sufletul din mine
Că sunt gata acum să mă iubesc cu tine.

poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!