O cireașă, un sărut
- Bună-ți fie ziua, nene!
( Doamne, ce n-aș da, o dată
s-o sărut între sprâncene,
frumusețea ei de fată! )
- Unde îți aleargă pasul
Sprinten ca de căprioară?
( Vai... ce minunat i-e glasul! )
- Ia, mă duc și eu la moară.
( Rumenă și dulce gură! )
- Mai stai un minut zăbavă
Că făina nu ți-o fură!
- Știu eu...? ( Taci că-mi e pe tavă! )
- De alergi, se umflă pieptul
Și îți dă din bluză-afară!
- Eiii, voi merge mai pe-ncetul
De mi-ar fi ca să mă doară!
( Să te doară?! Na-ți-o bună!
Stai să vezi de nu ți-a place
Când te-oi săruta o lună
Și-o să stai că n-ai ce face!
Îi mai spun ce gene dese,
Ce păr negru, de mătase,
O pun brațul să-mi apese
Și încet o să se lase... )
- Ia, mănâncă vreo cireașă,
Pică iute după buză ;
Nu slăbește, nu îngrașă!
( Are și ea două-n bluză... )
- Zi, te-ai sărutat vreodată?
( și stau mândru ca un rege )
- Nu vreau mama să mă bată...
Ce cireașă! Mi-o culege!
- De vii la cireșe iară,
Nu pun lacăt la portiță,
Când s-a-ntuneca a seară ;
Sus, în pom, mi-ai da guriță!
Trecu vremea de cireașă
Și de mere și gutui,
Frumușica se... îngrașă
Numai din... sărutul lui.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.