Cică, atunci când o fi fost, se afla undeva, pe un tărâm îndepărtat, o cetate. Era o aşezare de meşteşugari vrednici, despre a căror iscusinţă se dusese vestea peste mări şi ţări. De cum se iveau zorile şi până la apusul soarelui, cei din partea locului se îndemnau voioşi la lucru, îndeletnicindu-se fiecare cu meşteşugul deprins din bătrâni.

Virgil Chiriac în Papucarul vrăjitor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un tărâm îndepărtat

Aş vrea să fie-adevărt,
Că, după ce nu voi mai fi,
Pe un tărâm îndepărtat,
Părinţii îmi voi întâlni,

A mamei mână s-o sărut,
Pe tata să-l îmbrăţişez,
Să fie noul început,
În preajma lor să mă aşez,

Ei, doi bătrâni striviţi de ani,
Din lume duşi cu bun temei,
Eu, bir plătind la veterani,
Mai gârbovit chiar decât ei,

Ne-am despărţit pe când eram,
Ei, la al vieţii trist sfârşit,
Iar eu, ca fructul de pe ram,
De miezul vârstei pârguit,

Azi eu sunt mai bătrân ca ei,
Şi m-or privi nedumeriţi,
Neştiutori, de au temei,
Să fie trişti sau fericiţi...

Dar, cum o fi, cum nu o fi,
Aş vrea să fie-adevărat,
Părinţi că se-ntâlnesc cu fii,
Pe un tărâm îndepărtat...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Anul Nou...

Deprins de-un timp cu meşteşugul,
Pornesc de sărbători cu plugul.
Iar când colind - de Anul Nou,
Mai dau cu biciu-n câte-un bou!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată, de mult, de mult, pe vremea când lupii păşteau iarbă verde laolaltă cu mioarele, pe când iepurii se potcoveau cu potcoave de argint şi măgăruşii ciripeau ca privighetorile, a fost atunci o împărăţie mare. Spun cei care şi-au istorisit basmul unul altuia, de s-a păstrat până în zilele noastre, că trăia în acea vreme, undeva la ţărmul mării, un pescar bătrân şi sărac, sărac lipit pământului. Tot avutul lui erau luntrea, uneltele de pescuit şi o colibă din trestie pe care şi-o înălţase, anevoie, cu puţinele-i puteri, aproape de marginea mării.

începutul de la Cătălin cu pletele de aur de Virgil Chiriac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi el află că Busuioc se dusese la vânătoare şi nu se mai întoarse. Încălecă deci şi el pe un cal, luă ogari şi plecă după frate-său, în partea locului pe unde se dusese acesta. Merse ce merse şi ajunse în pădure; acolo se întâlni cu Muma-pădurii. Cum o văzu, se luă după dânsa, şi dă-i goană. Ea fugea, el după dânsa, până ce Muma-pădurii văzând că n-are încotro, se sui într-un copaci înalt şi acolo scăpă. Siminoc descălecă şi el, priponi calul, făcu focul, scoase merindele şi începu să mănânce lângă foc, aruncând şi ogarilor câte ceva.

Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte ţări,
Peste oceane, peste mări.

Îşi lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Şi pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi şi noi în gândul lor,
Rămaşi ascunşi, în lumea lor
Purtaţi prin crânguri neştiute,
În sufletele lor mărunte.

Şi vor veni din nou la noi,
Să-şi vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când am apărut ca fiinţe umane, ne-am pus întrebări profunde, fundamentale, care inspiră uimire, ne emoţionează şi ne fac, fie şi parţial, conştienţi; întrebări despre originile conştiinţei şi a vieţii pe planeta noastră, despre începuturile Pământului, despre formarea Soarelui, sau cu privire la posibilitatea ca undeva, în tăriile cerului, să existe fiinţe inteligente, ca şi cea mai mare dintre toate întrebările – despre apariţia, natura şi destinul îndepărtat al Universului.

Carl Sagan în Creierul lui Broca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc

încerc să te pictez în apusul soarelui,
în începutul acela când fugisem de acasă
şi copacii alergau odată cu mine.

îmi amintesc despre mine ca despre o rudă
pe care am pierdut-o pe alt drum,
şi doar trecerea timpului se mai aude de atunci.

mă descopăr în pictura ce mă fixează
colorând cu mâna demultul murind.

cineva ne-a mutat cu privirea în spaţii diferite
fiecare cu o altă nemărginire,
chipul de acum e o stranie iluminare incertă,
efect de nitroglicerină în fiecare culoare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri îndepărtate, de la care ne-a rămas numai amintirea acestei întâmplări, cică trăiau un moş şi o babă. Şi era moneagul un om liniştit, aşezat şi la locul lui, să-i tot stai în preajmă. Mult i-ar fi fost tihnit traiul dacă n-ar fi avut alături, tovarăşă de viaţă, o babă amarnică şi cicălitoare cum nici nu se pomenise o alta.

Virgil Chiriac în Alunul fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea bună vs vestea rea

Din bătrâni se povesteşte,
Vestea bună greu soseşte,
Fi'ndcă e cam lenevioară;
Vestea proastă, însă, zboară.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (30 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a fost să-i fie Lăcrămioarei ochii şi la nuntă, luminaţi de lacrimi. Erau lacrimi de prea multă fericire, dar şi de amărăciune că n-o avea alături pe sora ei, Cătălina. Şi de atunci, de la nunta Lăcrămioarei, an de an, în fiecare primăvară, în păduri strălucesc risipite prin iarbă lumini de rouă. Sunt lacrimile Lăcrămioarei...

Virgil Chiriac în Lacrimile Lăcrămioarei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când ea zicea da, dar nici ea nu ieşea din voile lui, şi de aceea era linişte la casa lor şi toate le ieşeau bine şi cu spor.

începutul de la Spaima zmeilor de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slugă la dârloagă

S-a tot dus băiatul drag
Peste mări şi peste ţări,
Mi-a lăsat tristeţe-n prag,
Bătrâneţea la-ncercări.

Du-te vântule, departe!
Puiului să-i fii amic, aA
Du-i din partea mea o carte
Parafată c-un pupic.

Bun tălmaci ştiam că eşti
Limbilor în dezlegare,
Vântule cu bune veşti
Te aştept din larga zare.

Veştile de vor fi rele,
Nu veni ca un bezmetic,
Fi-vor lacrimile grele
Maicii fiului venetic.

S-a tot dus băiatul mic
Peste mări în lumea largă
Unde orice venetic...
Este slugă la dârloagă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea înfruntare

Pe-un tărâm neştiut, se afla o comoară,
Pe-o comoară, se afla o Fată-Fecioară
Singura Fată-Fecioară.

Nu cunoscuse privirile acelor ce-o vor,
Nici atunci când lunecase în visele lor,
Singura Fată-Fecioară.

Trăia în Palat de sticlă rotundă,
Unde nici dor n-a putut să pătrundă,
Singura Fată-Fecioară.

Nici ierburi, nici gâze rodind din păcat
Nu putură
Sămânţa iubirii s-o lase-n Palat,
Să turbure liniştea pură
A singurei Fete-Fecioară.

Pe-un tărâm neştiut, se afla o comoară,
Pe-o comoară, se afla o Fată-Fecioară,
Singura Fată-Fecioară.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visai de o cetate

Visai de o cetate pe margine de mări...
Trec peste ea cocorii zburând spre alte ţări.

Pe cer pier nori târându-şi penumbra de pământ...
Fug legănând corăbii catargele în vânt.

Intrai tăcut într-insa, umblai în lung şi-n lat...
Se înălţa doar murmur de ape, depărtat.

Urcai pe scări de piatră în turle până-n nori...
Se auzea doar freamăt de aripi de cocori.

Dormea pe veci cetatea: un straniu mauzoleu...
Şi, cum priveam, simţit-am că mortul eram eu.

poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine optimismul este atunci când doi îndrăgostiţi merg pe jos, la braţ, la apusul soarelui. Sau, poate, la răsăritul soarelui - orice prezintă interes pentru tine.

citat din Krzysztof Kieslowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la ran[ (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

O, inima! Mărturisiri afunde ard in ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
şi-n înţelesuri mari,
zvâcnirea i-o destram.

O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile se ridicau peste Olimp
şi-şi ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.

O, inima: când para ea şi-o năbuşeşte
c-un giulgiu de linişte,
atunci îmi cântă
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,
în care a căzut o lacrimă curată ca lumina
din ochii celui dintâi sfânt şi mare visător
care-a simţit îmbrătişarea veşniciei
şi straniul fior
al înţelesului ce stăpâneşte deopotrivă
apusul, răsăritul, cerul, marea.

O, inima: amurguri când se lasă grele peste ea
aud cum tainic îmi şopteşete
că ea e lutu-n care-odinioară pe Golgota
s-a scurs şiroaie sângele din trupul lui Isus,
când ghimpii îl muşcau cu nişte ochi de farisei.

O, inima: când pieptul ea mi-l sparge cu
bătăi de plumb,
atunci îmi strigă îndrăzneaţă
că peste veacuri lungi şi goale şi pustii,
când Dumnezeu se va-ndemna
să fac-o altă lume
şi-o omenire
din neamuri mari de zei,
Stăpânul bun va plămădi atunci din lutul ei
Pe noul Adam.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre orbirea sa [On his blindness]

Când cuget la lumina irosită
Pân' la jumatea vieţii-n lumea mare
Şi la acel talent al meu pe care
Moartea-l va lua, când sufletul palpită
Pe Creator să îl slujească oriunde,
Ca nu cumva să i se-aducă vină,
"Ţi-a interzis El dreptul la lumină?"
Întreb atunci. Răbdarea îmi răspunde:
"Să ştii că Dumnezeu nu ţine seamă
De tot ce munca voastră-I dăruieşte,
Doar cel ce-I poartă jugul îl slujeşte.
Şi-i ca un rege; şi pe mii îi cheamă
Ce peste mări şi ţări merg fără teamă:
Dar şi cel care aşteaptă îl cinsteşte".

poezie clasică de John Milton, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am putea face temporar schimb de suflete... Am înţelege fapte şi alegeri pe care le condamnăm şi am vedea lacrimile neplânse pe care fiecare le-a adunat în suflet... Am fi copleşiţi de anumite suflete, a căror povară, probabil că nu am putea-o suporta... Şi am fi luaţi prin surprindere de atâta frumuseţe şi iubire, ţinute bine închise de teama celor care cotropesc suflete. Am înceta să-i invidiem pe cei aparent mai fericiţi şi mai împliniţi ca noi şi nu ne-am mai dori să fim în locul unor oameni despre care am afla lucruri ascunse, urâte. Dar am afla multe şi despre noi înşine, despre ceea ce nu avem, despre ceea ce nu suntem, nu ştim şi nu putem fi... Şi am fi, la rândul nostru, înţeleşi...

citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!