Despre orbirea sa [On his blindness]

Când cuget la lumina irosită
Pân' la jumatea vieţii-n lumea mare
Şi la acel talent al meu pe care
Moartea-l va lua, când sufletul palpită
Pe Creator să îl slujească oriunde,
Ca nu cumva să i se-aducă vină,
"Ţi-a interzis El dreptul la lumină?"
Întreb atunci. Răbdarea îmi răspunde:
"Să ştii că Dumnezeu nu ţine seamă
De tot ce munca voastră-I dăruieşte,
Doar cel ce-I poartă jugul îl slujeşte.
Şi-i ca un rege; şi pe mii îi cheamă
Ce peste mări şi ţări merg fără teamă:
Dar şi cel care aşteaptă îl cinsteşte".

poezie clasică de John Milton, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!