De Anul Nou...
Deprins de-un timp cu meșteșugul,
Pornesc de sărbători cu plugul.
Iar când colind - de Anul Nou,
Mai dau cu biciu-n câte-un bou!
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În așteptarea anului nou
Am învățat și meșteșugul,
Să merg de sărbători cu plugul;
Abia aștept - de anul nou,
Să mai plesnesc... pe câte-un bou!
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Apa trece, pietrele rămân"
Când apele pornesc la vale,
Iau tot ce întâlnesc în cale.
Rămân doar pietre care, încă,
Se mai proptesc în câte-o stâncă.
epigramă de Virgil Petcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
De-un timp, e-atâta de sărac,
Că n-are nici ce pune-n sac.
Și a ajuns de-i plângi de milă,
De parcă-ar fi chiar Moș Gerilă.
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cică, atunci când o fi fost, se afla undeva, pe un tărâm îndepărtat, o cetate. Era o așezare de meșteșugari vrednici, despre a căror iscusință se dusese vestea peste mări și țări. De cum se iveau zorile și până la apusul soarelui, cei din partea locului se îndemnau voioși la lucru, îndeletnicindu-se fiecare cu meșteșugul deprins din bătrâni.
Virgil Chiriac în Papucarul vrăjitor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lacrimile Lacramioarei" de Virgil Chiriac este disponibilă pentru comandă online la numai 15.00 lei.Plăcinte cu răvaș, de Anul Nou
O vorbă ce nu se dezminte
(Ce-o știe bine românașul),
Sătulu-nfulecă plăcinte,
Lăsând flămândului răvașul.
epigramă de Virgil Petcu (2007)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mincinosul
Vrând spusa lui s-o iei de bună
Se-agață și de-un fir de păr,
Sperând să scoată, din minciună,
Măcar un dram de adevăr.
epigramă de Virgil Petcu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Virgil Petcu, inițiatorul rubricii "Haz de necaz", din ziarul "Prahova"
În a noastră viață hâdă,
Și cam plină de necaz,
Fă-i pe cititori să râdă,
Fără să te faci... de haz!
epigramă de Nelu Ionescu-Quintus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.De nu te-au învățat părinții nici un meșteșug, aleargă la meșteșugul obștesc, îmbrățișează plugul și sapa.
aforism de Dinicu Golescu din Adunarea de pilde (1826)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mini fabulă
Și-a dat duhu-ncet măgarul,
Măcinat de-un of mai vechi,
Nu că-l supără samarul,
Ci mișcatul din urechi.
fabulă epigramatică de Virgil Petcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Doamne, când e alb și rece
Duhul tău de peste sate,
Fă-mă sania ce trece
Pe troienele-nghețate.
Doamne, fă-mă iar copil
Și colinde iar mă-nvață
Ca să mai pornesc umil
Spre coliba ta de gheață.
Să-ți colind că te-ai născut
Și să plângi de bucurie,
Să te las apoi, tăcut,
Sub întinderea pustie...
Doamne, doar atât mai cer
Mamei, Tatălui și Ție:
Să rămân al tău în ger
Îmbrăcat în haine albe
Să-ți colind o veșnicie
Leru-i ler, zorile dalbe!
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te colind pe tine, mamă
Și te colind pe tine, mamă,
La ceas de taină și tăceri,
Când pică lacrima din ramă,
De dorul clipelor de ieri.
Eu mâna ți-o sărut cu gândul,
Acum în prag de sărbători,
Tot așteptând a veni rândul
Poveștilor... până în zori.
Mi te colind în prag de casă,
Craciunul uite!... e venit...
Și cetini peste noi se lasă
Prin amintiri când te-am găsit.
Îmi este dor de glasul, care,
Poverile de griji îmi poartă,
Aprind, plângând, o lumânare,
Rugându-te măicuță!... iartă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul Nou
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Peste tot e sărbătoare,
Se așteaptă o zi mare,
Când se trece în An Nou,
Copiii primesc cadou.
Anul vechi pleacă încet,
Anul Nou este pe drum,
Copiii au câte-un pachet,
Lângă Pomul de Crăciun.
Acum, la cumpănă de ani,
Să ne urăm "La mulți ani!",
Fericire, sănătate,
Că-s mai bune decât toate.
Anul Nou, binevenit,
Cu viitorul fericit.
poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Nevesti-mii, când n-oi mai fi,
Las tot ce am, plus cei doi fii.
Iar fiilor, la despărțire,
Le las... pe mă-sa moștenire!
epigramă de Virgil Petcu din Eterna epigramă (30 mai 2008)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
V-aș colinda, dar nu mai am cuvinte
Le-au înghițit poemele pe toate
Mi-a mai rămas cuvântul sănătate
Și încă unul ce-mi aduce-aminte
Că-mi sunteți toți aproape și departe,
Că îmi trimiteți câte-un gând de bine.
Ajunge-acum de Sărbători la mine
Și este-un dar mai altfel, mai aparte.
V-aș colinda, cu mâinile-nghețate,
Fără cojoc și chiar în talpa goală
Și nu m-aș teme de nicio răceală
Și-aș merge prin troiene zi și noapte.
Dar nu e nici zăpadă, e doar rece
Și vă colind de-aici, pe malul mării
Sau o s-aștept un tren în fața gării
Să-i dau din mers colinda, când va trece.
Va trece sigur pe la fiecare
E trenul Moșului cu daruri de la mine
Un gând curat de Sărbători, cu bine
Și, pentru că-i senin aici, și-un pic de soare...
Sărbători binecuvântate, în pace și liniște, cu bucurii și împliniri!
Vă îmbrățișez pe toți cu drag!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
COMANDANȚILOR MEI D.G.S.miști
Pe vremea când făceam armata,
Mă instruiau doar cu lopata ;
Dar când văzu că-s bun la treabă,
M-au avansat... ca șef de roabă!
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chefliilor din bloc
Dansează lustra pe tavan,
În ritm de rock și de lambadă;
Pereții gata stau să cadă,
În vuiet grav de uragan.
Și-n tropote de cavalcadă,
Privesc uimit de pe divan,
Cum joacă lustra pe tavan,
În ritm de rock și de lambadă.
Și-așa, de-atâtea ori pe an,
Când sus la trei se strâng grămadă,
Și de prin bloc și de pe stradă,
Cheflii ce trag câte-un chiolhan,
De-mi sare lustra din tavan!
poezie de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
E ca un zvon de primăvară,
Este ființa mult iubită,
E mai ceva ca o comoară.
Atunci când e... descoperită!
epigramă de Virgil Petcu (2012)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
O, brad frumos
Al tinereții mele,
Nu te-am avut nicicând
Împodobit cu stele.
Nici globuri n-am avut prin casă,
Puneam câte ceva pe masă...
Ne bucuram de sărbători,
Când pe ulițe, auzeam colindători.
La răscruci de drum fugeam,
Aveam toți gutui la geam.
În odaia de la drum
Țineam porcul de Crăciun.
Iar la streșini atârnați
Erau metri de cârnați.
De Crăciun și Anul Nou
Mama ne dădea cadou,
Felii dulci de cozonac
Și mâncam cu toți de drag.
Acum totul e schimbat,
Nu mai mâncăm cozonac.
Bradu-n casă împodobit
Ne urează bun venit.
Nu mai e ca altădată
Să mergem din poartă-n poartă.
Iar în prag de sărbători
Să primim colindători...
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia - Definiție
În viața asta trecătoare,
Ea e ființa ideală.
O protejezi ca pe o floare,
Dar pierde-n timp câte-o petală!
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gligore Fărățară
De-un car de ani mă tot numesc așa
bătrânii brazi pe care-i țin de neamuri,
aghezmuind pe jos, în calea mea,
cu lacrimi de rășină de pe ramuri.
Când urc pe munte, sus, printre păduri,
aud, de sub a crengilor povară,
cum mă îndeamnă nevăzute guri:
"Rămâi la noi, Gligore Fărățară."
Dacă mă prinde-al Dunării șuvoi
cu spume albe ce se sparg în valuri:
"Gligore Fărățară, hai cu noi!"
mă cheamă glasul apei dintre maluri.
Iar când pornesc smerit spre cimitir
să mai îngrop câte-un copil de ceară
mă trag de mână morții mei în șir:
"Mai stai cu noi, Gligore Fărățară."
Privesc în brazdă: plugul nu-i al meu.
fac ochii roată: nu-i a mea moșia,
și parcă, Doamne, nu mai sunt nici eu,
nici Gheorghe, nici Ileana, nici Maria.
Vara cosesc n-am pâine la iernat,
cresc iarna boii ca să-i pierd în vară
și-mi cară hoții țara hat cu hat,
eu rămân tot Gligore Fărățară.
Mă uit spre cer, dar nu-l mai văd senin,
aș întreba și nu cutez a spune:
"Oare și cerul s-a întors străin
sau mi-e surată zarea de cărbune?
Și tot aștept cu fiecare nor
să se deslege-a ploilor pornire
și de pe fața dreptului ogor
să spele apa strâmba rânduire.
Apoi va scoate Dumnezeu din sân
hrisovul vechi, pecetluit cu ceară,
să-l întărească iarăși de stăpân
pe robul său Gligore Fărățară.
Voi ști atunci că plugul e al meu,
a mea cu toate brazdele moșia
și voievod pe toată holda eu
și Gheorghe și Ileana și Maria...
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!