Un chip de staniu
În lumea mea de andezit
Zâmbea un chip de staniu
Cu păr buclat și aurit
Și buze de uraniu.
Prin vene-mi alerga mercur
Lovind în piept rubinul ;
În ochi ardea doar fosfor pur
Și-mi tulbura seninul
Sub care odihneam tăcut
Visarea-mi de aramă ;
Din diamante ți-aș fi vrut
Săruturi fără teamă.
Din zâmbetu-ți nelămurit
Cristale dau năvală ;
Iubirea-n piept m-a pironit
Parcă fierbeam în smoală.
Nu încetai să mă privești
Cu limpezi ametiste ;
În gând eu ticluiam povești
Cu uși de fier deschise.
Ai mers un pas, iară eu doi
Strivind argintul ierbii,
Încă o clipă și-am fost noi,
Mugeau de sticlă cerbii
Și am născut un univers
Iubire infinită ;
Ne mângâiem în dulce vers
Pe-o foaie ruginită...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (30 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În fereastră
Din fereastra ta ovală
Ce frumoasă îmi zâmbești!
Ești lumină-n strai de gală
Când în suflet îmi privești,
Caldă rază de iubire,
Dezlegarea mea la dor;
Gândul meu deja ți-e mire
Când din slavă te cobor.
Ai ieșit misterioasă
În răscrucea mea de drum
Care nu mai duce-acasă
Ci la soarta lui "acum".
În fereastra ta ovală
O crăiasă parcă ești;
Amintiri îmi dau năvală
De prin cartea cu povești.
Hai, coboară și te-așează
La acest ospăț regesc!
Din cer îngerii veghează
Pe cei care se iubesc.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul gândului
Iară scriu și-aud afară Întunericul de smoală Și salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Și-n sicriele de fier, Așez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, șiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Și rămân în ploi și vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În piept, amorul...
Fără tine-n ochii mei
Stinsă-i în visări lumina,
Ostenit de pașii grei
Mă sugrumă rădăcina.
Din izvoarele adânci
Seva nu se mai arată,
În istov, șezând pe brânci
Sorb o lacrimă șireată.
Strâns frumos într-un buchet,
Parfumat, se-nfoacă dorul ;
Numai vântul violet
Răcorește-n piept amorul.
Câmpul dogorit de maci
Lumea pare c-o apasă,
Cerul îndesat în saci
Fericire nu mai lasă...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te-ntâlnesc
În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viața,
Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineața -
Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene,
Iar pace-n gândul c-o să vii, ușor mi se așterne.
Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape
Să-ți dau o inimă în dar, în piept de îți încape ;
În visu-acesta mă strecor în nopți dar șj în zile,
Deja îmi sângerează dor din tălpile umile.
Un zbucium fără fus orar și fără de cuvinte...
Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ;
Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală
Și gura-ți e tributul meu și ochii tăi de smoală.
Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee
Să-ți fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie.
Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază,
O viață doar să îți închin, iar tu o luminează
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chip de zână
Nu-i niciunde a mă duce,
Dorul tău să nu m-apuce...
Pe-ntuneric sau lumină
Tu mi-apari în chip de zână.
Îți spun "Stai și nu te teme!",
Doar clipești ciudat din gene
Și-ntinzi aripi de nălucă
Ce mereu te pun pe ducă.
Nu mă lași pe multă vreme
Ca iar dorul să te cheme
Și închipuind săruturi,
Din ochi lacrimile-mi scuturi.
Când răsari în fapt de seară
Purtând lumânări de ceară,
Îmi șoptești cu voce joasă
"Nu pot să îți fiu mireasă
Că un duh din altă lume,
Fără chip și fără nume,
A jurat pedepse crunte
Celui ce-o să mă sărute
Și de-o să-mi atingă mâna,
Va răpi din ceruri luna,
Iar soarele ce răsare
Îl va îneca în mare".
Inima-n coșciug tresare
Că nu sunt ca orișicare,
Să îți dau să-mi dai iubire...
Mă voi duce morții mire.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de ducă
Duce-m-aș la tine-n gând
să mi te iubesc cuminte
printre îngeri pe Pământ
să ne fim poeme sfinte.
Duce-m-aș la tine-n suflet
să mi te compun romanță
printre șoaptele din plânset
să te am dulce speranță.
Duce-m-aș la tine-n piept
să mi te iubesc c-un gând
când în noapte te aștept
să apari, tu, înger blând.
Duce-m-aș la tine-n vers
să mă caut printre muze
nu știam că-n Univers
ești dulceața de pe buze.
Duce-m-aș și m-aș tot duce
să nu știu că-ți sunt poem
cum să pot? Iubire dulce?
când cu mine arzi în stern?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
Și iarăși e târziu și te aștept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea ființă te adoară.
Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.
Își ninge mărul floarea liniștit
Pe creștetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aștept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.
Te-aștept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars ființa toată.
Te-aștept oftând ușor și e târziu
Sub mărul înflorit a sărbătoare,
Ca Sfinxul împietrit, dar încă viu,
Să-mi dăruiești iubire ce nu doare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde s-a-mpărțit
Unde s-a-mpărțit iubirea?
Care-i, oare, adevărul?
Mi-am tot alungit privirea
Să cuprind nemărginirea -
Mângâia pământul cerul.
Nici un semn de adunare,
Nici o urmă de săruturi...
N-am văzut, din întâmplare
Până-n depărtata zare
Decât zbor tăcut de fluturi.
De-mpărțeala cea nedreaptă
Cum, cu zâmbet să te bucuri?
Care minte înțeleaptă
Fericire mai așteaptă?
Soare blând în ram cu muguri...
Mă strivește-n umeri cerul,
Mii de gânduri mă destramă...
Care-i, oare, adevărul?
Ai mușcat, Adame, mărul -
Nu ți-a fost o clipă teamă?
S-a-mpărțit la toți iubire,
Nu e loc de vreo tăgadă ;
Poate-acum să mă mai mire
Că mi-e dorul pătimire?
Cântă cucul în livadă...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (2 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin îndepărtat
Te port mereu
în gândul meu tăcut
destin îndepărtat
ce-mi bați neîncetat
în piept.
Te duc cu mine
peste tot
și-mi cânți, și-mi râzi,
și-mi plângi,
te zbați zadarnic
înainte să adorm
în valuri de suspine..
Te simt,
tresar și mai aștept
o mângâiere
pe-obrazul drept
iar pentr-o clipă rătăcită
m-am ascuns
la al tău piept.
Cu ochii - nchiși
visez în gând
sărutul frunții sfânt
purtat pe aripi
de iubire-n cânt,
înghesuiți, acum
avem același drum
până ce zorii
s-or ivi
și-un alt destin
ne va pândi.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut!
Aș fi vrut să mă lași
să-ți dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aș fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aș fi vrut să călătoresc
cu ține în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aș fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aș fi vrut să sărut cu
buze fierbinți
seninul dintre noi,
să mă năucească
mireasma ierbii
de sub noi,
în care plonjau
aripile speranței.
Doar că timpul
nu a ținut cu noi
și a rămas surd și mut.
Aș fi vrut!...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gingașă floare
Să mai fie-un fir de rouă
Pe gingașa ta petală
Și pe cer o lună nouă
Cu sclipirea ei regală
În a nopții-mbrățișare
Peste inima-mi rănită,
Ți-aș putea culege, oare,
Mlădierea cea vrăjită?
Ți-aș cânta cu versul dulce
Să îți fie alinare,
Roua să ți se usuce
Într-un răsărit de soare.
Ți-aș turna la rădăcină
Doar iubirea mea curată
Să îți fiu astfel pricină
De-a zâmbi nevinovată,
Floare cu petala fină
Și cu doruri parfumată!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final
Îmi sprijin o tâmplă pe-un vis ce-mi șoptește
Atâtea și-atâtea cuvinte prin piept,
Încât mi se pare că-n inimă-mi crește
Un vers nesfârșit, c-un final ce-l aștept.
Și-mi sună cuvintele-acelea a clopot,
Și bat darabanele-n sufletul meu
De parcă mi-e sângele-o mare în clocot
Pe care-s corăbii și-n ele sunt eu
Legat de catarge cu lanțuri de teamă,
Cu ochii în sarea din creasta de val
Ce vine, și urlă, și parcă mă cheamă
Să merg în străfunduri pe-un pat abisal,
Să duc în uitare albastrul de Lună
Și roșul de ziuă ce naște-n amurg,
Să-mi fie doar apa dorința-mi nebună
Și setea pe care în mine s-o scurg.
Îmi sună cuvintele-acelea a moarte
Și-mi cântă a clopot, și-mi urlă a val
Ce-mi crește în suflet o ultimă carte,
C-un vers ce mă-ndeamnă să-i caut final.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere
Prin crăpături de-obloane lumina, pete-pete,
Pătrunde pe podele, pe pat și pe perete.
Așa cum altădată încet s-a așternut
Când odihneam aicea sub albul așternut.
Iatacul e același și-n tihna lui adie,
În bâzâit de muște, bătrâna melodie,
Și ornicul rostește clipita de demult
Da, toate sunt aceleași: le văd și le ascult.
Și zilele pierdute revin. Simt că mă cheamă
Privirea mea uitată din poza prinsă-n ramă,
Cu ochii mei, cu ochii dintâi și simt pe piept
Cum giulgiul amintirii se lasă și, deștept,
Privesc cum îl atârnă drept coviltir pe toate.
Pe zid mai e hârtia cu flori încondeiate,
Și pușca ruginită mi-o văd pe un dulap.
I-e frică iar o clipă copilului, de-un cap
De cerb cu ochi de sticlă și coarne rămurate...
Adorm în paza unor descântece curate.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Să-mi fii mereu
Mi-ai lăsat pe-o foaie totul
Ce ai mai avut de spus;
Cum mai semănam cu mortul
Din lume încă nedus!
Rânduri strâmbe scrise-n grabă
De a nu privi în ochi,
Nu explică și nu-ntreabă,
Nu descântă de deochi.
Mâna-mi tremur-a osândă,
Cad grămadă în genunchi;
Mă simt rană sângerândă,
Rădăcină fără trunchi.
Ai scris "Te-am iubit, dar poate
nu e timpul nostru-acum."
Ce visări asasinate,
Vâlvătaie fără fum!
De mi-ar fi să mor îndată,
Să renasc sau să învii,
Să-mi zâmbești nevinovată
Și să-mi fii mereu, să-mi fii...
Stins e soarele-n fereastră,
Stau grămadă surd și mut,
S-a topit iubirea noastră,
Poate-o stea a mai căzut.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Te caut încă printre flori,
Prin colțul ierbii care plânge,
Iar pe cărare se răsfrânge
Iubirea noastră prinsă-n nori.
Prin ploaia frunzelor ce mor,
Un dor nestins de tine crește
Și-n piept, subit, îmi înflorește
Un țipăt tainic de cocor.
E prea târziu să uit ce simt
E prea târziu să-alung dorința
Și-n ochi îmi scrie neputința
Un cod cifrat cu ce resimt.
Iubește-mă din nou un ceas,
Cum te iubesc eu în tăcere
Și fă-mi din clipe giuvaiere,
Să simt iubirea-n orice pas.
Am alungat al nopții cânt,
Iar toamna geme în apusuri
Și ploaia-nalță-n ambitusuri
Doar uragane prin cuvânt.
Primește-mă în brațe iar
Și dăm balsamul dezmierdării,
O noapte-n brațele mirării,
Să-ți simt iubirea ca pe-un dar.
Te caut încă pe cărări,
Prin ale toamnei lăicere,
Prin ale vântului unghere,
Dar între noi se țes doar mări...
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem nerușinat
Cuvântul ce-l aștept de mi l-ai spune,
ți-aș alerga la piept fără să preget...
Aș trece-înot Oceanul Nord-Atlantic
doar să îți mângâi buzele c-un deget...
Buze ce-mi mușcă visele de sfârcuri!
Buze de drac! Buze de Făt Frumos...
O, bietu-mi deget beat de frumusețe
cum ar aluneca pierdut în jos!...
Ar trece toropit peste bărbie...
ar săruta despicătura sfântă...
Și iar ar coborî în chinu-i dulce
spre pieptul gol ce sângele-mi frământă...
Ce junglă ai găsit, deget obraznic!
Cu sfârcuri dulci... și peri înmiresmați...
Din toate-ar vrea flămând să se-nfrupte
și și-ar chema și ceilalți patru frați!
Apoi mi-ar luneca mâna pe pântec...
și ar roși cumplit (că e fecioară!)...
Ce bine că s-a terminat poemul
cât mâna mea coboară... și coboară...
poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avatar
Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei și umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.
Ți-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiață,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoață,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!
Pe degete ai vrut să-nvârți pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiță te-ai crezut și-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă și eu ți-am fost noroi.
Te las pe la amiaz', mă grațiez de toate,
De buze-nșelătoare și ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutare în alb
Ai fost o apariție de-o clipă
în ziua-ceea când mă odihneam
și aerul pădurii îl sorbeam
cu lăcomie, în a lui risipă.
A fost o fulgerare, o secvență,
o apariție, un gând nebun,
și-n minte-aș vrea, acum, să recompun
din amănunte, doar acea prezență:
Un câmp de flori, un cal și-o siluetă
în alb, ce se pierdea, treptat, ușor,
în peisajul ademenitor.
Atât de vaporoasă și discretă!
Te-am căutat, de-atunci, stăruitor,
și te mai caut încă, și-mi e dor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!