Un chip de staniu
În lumea mea de andezit
Zâmbea un chip de staniu
Cu păr buclat și aurit
Și buze de uraniu.
Prin vene-mi alerga mercur
Lovind în piept rubinul ;
În ochi ardea doar fosfor pur
Și-mi tulbura seninul
Sub care odihneam tăcut
Visarea-mi de aramă ;
Din diamante ți-aș fi vrut
Săruturi fără teamă.
Din zâmbetu-ți nelămurit
Cristale dau năvală ;
Iubirea-n piept m-a pironit
Parcă fierbeam în smoală.
Nu încetai să mă privești
Cu limpezi ametiste ;
În gând eu ticluiam povești
Cu uși de fier deschise.
Ai mers un pas, iară eu doi
Strivind argintul ierbii,
Încă o clipă și-am fost noi,
Mugeau de sticlă cerbii
Și am născut un univers
Iubire infinită ;
Ne mângâiem în dulce vers
Pe-o foaie ruginită...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (30 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.