Livada cu mere a şarpelui

Şarpele năpârleşte în livada raiului
în coajă de măr îşi transformă pielea
încolăciţi de reptila cu haine noi
Adam şi Eva îi gustă vechea epidermă

se scutură paradisul în bătăile de toamnă
sub aripa agitată a îngerului
două frunze cad
lovite de piciorul arhanghelului
alunecă pe o spirală de ADN
lovindu-se de sictirul norilor
trec prin masa cenuşie a cerului
unde se pregăteşte potopul pentru Noe

în sunetul de piatră al legilor
spirala se împleteşte cu toiagul evreu
la despărţirea apei
două picături curg
cuie ruginite prin mâinile salvării
întinse de Dumnezeu

în ghiveci le plânge îngerul
cu lacrimi de petale privindu-i
cum stau pe canapea nepăsători
împărţind acelaşi măr
suspendaţi pe spatele anacondei
numit Lume

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de modă veche

să ne iubim de la suflet la suflet
când despărţirea pândeşte din spatele draperiei urbane
încolăciţi ca şerpii în jurul păcatului
să închidem strada noastră
aşa vom fi fericiţi
în patul nostru mirosind a modă veche
şi îl vom ruga pe Dumnezeu
în zilele de post
să privească în altă parte

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Curg
prin vadul norilor
în ţara seninului
veşnic;

păsări negre
se sufocă-n
uitare
sub aripa îngerului...

Dorul doarme
pe flori invizibile,

lacrimi imponderabile
îmi leagă zborul
de-o stea căzătoare.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teologie

Nu, nu şarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.

Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Şarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.

Între timp, şarpele
Îşi digeră liniştit hrana –
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lacrimi

Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieşit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.

Două lacrimi curăţă pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.

Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeţilor să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii şi mii de stele!

Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

iluzia noastră clădită din promisiuni se zguduie
pereţii tremurând se cojesc de vopsea
şi plâng cu mine
din negru
negru curg
prin spatele icoanelor cu mâinile la ochi
şi întoarse pe călcâie
peste rănile visului
linii ale unghiilor tale înfipte în carne
alunec
în liniştea golului dintre tâmple
când ochii se închid

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mofturi

Mofturi, morturi, monturi, softuri,
Trec pe strada Locotenenţei,
Împotriva vântului, hai să dăm ortul popii,
Ortul este baza democraţiei,
Unde este Papa Pius al XI?
Prietenul Puiu întreabă.
Biserica mânca fructe.
Măgarul cântă cu-cu la Palat,
Brânza spuse bonjour, Parisul, o-la-la.
De obicei sunt ADAM, nevinovat ca Adam,
Dar Eva cerea sex, scrisese un roman despre sex,
Adam nu citea, făcea copii dar nu citea,
mi-ai distrus viaţa, striga Eva,
strigătul ei se transformă într-un turn de piatră,
la Haifa nu încap două turnuri,
unul a devenit paratrăznet, altul paranormal,
Adam deveni scriitor, era în secolul I. e. n.,
A fost pus pe cruce, în cuie antiox,
Adam este fratele şi toate rudele noastre.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua scrisoare a îngerului

lăsaţi soarele să cadă în apă
curgerea ei să răcorească arşiţa pietrei moarte
înainte de a naşte lovitura
în mâna omului orb şi surd

lăsaţi luna să cadă în verdele ud al ierbii
carnea ei mărginită de durere
să hrănească braţele pipăind orbeşte în jur
mormintele voastre

lăsaţi stelele să cadă în pavilionul sufletelor bolnave
să asculte noroiul plin de mărunţişuri
unde aripa mea
nu a găsit nici un dumnezeu

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O toamnă

mă sfâşie prin mansarde insalubre
zi de zi plâng pe diagonală
rescriu aceeaşi poezie în fiecare
toamnă pe lume nu tresar
gesticulez prin frunze pe bulevarde
stau într-o lacrimă turnată-n bronz
sunt acelaşi nebun rătăcitor
aşteptând privirea aceea de plumb
să umblu disperat şi îndrăgostit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul iubirii

trec nopţi, trec zile, trec ani
străini printre noi
tu ai venit, eu am plecat
o poartă s-a închis, timpul ucis
atunci, unde suntem noi
de ce mai caut inutil un doi
curg nopţi şi totuşi te întreb
de ce ai mai venit
tu pleci,
sunt clipe reci
eu nu stau
şi paşii trec
se împletesc iubirile în gând
perechi, perechi
pe unde uneori mai trec
mereu te pierd
te regăsesc în taina primului sărut
furat, muşcat, demult
când rătăceam îmbrăţişati
în acel parc, la margine de veac
aştept să vii prin stropii cruzi de ploaie
eu ştiu că te iubesc
de restul nu îmi pasă
dau de pereţi cu sticle şi pahare
în noaptea asta am să-ţi bat în poartă
să caut îngerul din cer
să-ţi cer, să-ţi cer să-mi fii aleasă
femeie, chip cioplit de Dumnezeu

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaura - sclavă neagră în cerul gurii

Îmi înfig dinţii în negrul tău
în colţul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îţi dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm faţă în faţă
priveşti ochii mei albaştri
oglindiţi în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ţi-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puţin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada crucilor

Mi-am intoxicat casa
pentru un zâmbet cu data expirată
îmi plâng degetele cu humă
zgârii carnea pereţilor
în unghii rămân doar iluzii
moartea îmi ţine jurnalul
scrie ultima filă
sentinţă fără drept la recurs
voi fi abandonat în decolteul naturii
o rădăcină în livada crucilor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternae poesis, II

Îmi plâng copacii pe umeri
se scutură de frunze, lacrimi vii,
când trec pe sub a lor coroană,
încearcă a mă aduce printre cei vii.

Îmi plânge marea-n valuri ce se sparg de ţărm,
îmi mângâie gleznele blând,
sperând să ogoiască suflet de cleştar,
ce mii de dureri l-au făcut plăpând.

Îmi cântă munţii ecou din şuier de vânt,
când creasta le-o privesc, sperând să mă încânt,
îmi cântă şi-mi spun poveşti de altă dată,
sperând să schimbe iarna-mi din suflet cu vara, de-ndată.

Se-mblânzeşte cerul, pe loc e albastru viu,
când îndrăznesc să arunc privirea spre el...
încearcă şi prin lacrimi de înger, ploaie,
să mă oprească din cădere, sa mă aducă la el.

Dar tristă-i lumina ce stingheră luminează in cămară,
curg lacrimile, se prefac in cerneală,
şi foile ţipă în surdină, crunt,
când văd că poezia-mi se transformă în etern mormânt.

Plânge şi drumul, ce pasul meu greu îl simte,
plânge şi imploră să mă opresc, rugăminte...
curge nisipiul netulburat în clepsidră, netulburat...
Eternae poesis... De neoprit, neîncetat.

poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din geamul casei ţărăneşti, îmi zâmbesc a toamnă, două gutui amărui, cu frunze ruginite.

Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descompunere matinală

Închisă într-o durere de cap
iubirea pentru tine
se topeşte odată cu picioarele imaginare
ale omului de zăpadă

făurit acum două ierni
prin rostogolirea noastră
în cioburile globuleţelor sparte
ale iubirilor trecute

în dimineaţa fără tine
îmi îmbrac hainele vechi de trist
şi păşesc pe umbra străzii noastre

sunt cloşar răscolind prin gunoaiele trecutului
încerc recompunerea funcţiei
în care te găsisem

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

În braţele tale, ca în braţele lumii de început
Trăiesc din nou creaţia
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul şi iubirea din care sunt făcut

Eşti EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost muşcat
Adam şi Eva, de la început, suntem

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustă dragostea cu acelaşi amurg

Gustă dragostea cu acelaşi amurg!
Cu care vechii zei au ascuns lâna de aur!
Azi în Olimp nu mai e nimeni
Nu se petrece cu vin
Fecioarele au devenit sterpe
Calendarul se citeşte altfel
E toamnă, putrezind în legende
Scrisorile trimise pe lună
Şi inima mea e un semn că e toamnă
Din vechi calendare trece prin mine prea repede,
un vânt al ochilor tăi.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două cuvinte

tăcerile ard, înăutru se zbat
scoarţa copacului scrijelită, nu le uită
în piatră sunt săpate, vântul le poartă
buze neştiute, din adânc le rostesc
bobul unei lacrimi, cu ele-n durere coboară
scrise şi spuse, litere, formaţi doar două cuvinte
ochii le privesc, ce mult le doresc
genele le strâng, în izvoare zăgăzuite
sunt doar două, în inimi sădite
luciul apei, în oglindă le caută
pe chipuri din lumi, de altădată
pe-o bancă stau aşezate, castanul suspină
curmătura răsăritului, le învârte într-un nor
cerul le citeşte, pe feţe însorite
apusul încet, în braţe le-adorm
noaptea le ascunde, printre trupuri dezvelite
căpiţe de fân, cu miros de toamnă târzie
le păstrează-n tainice nopţi, răsucite spre stele
şi cateodată
o hârtie albă, mică, c-o lacrimă împăturită
zboară prin colbul drumului, uneori de vânt izgonită
cu ele, cele două cuvinte

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a frânt sunetul tău

fulgerul aruncă-n noapte
rafale în suflete moarte
stropi de frânturi de clipe
cad plângând în rămăşiţe

strig cu derere spre soare
sunetul tău nu mai răsună, în vale
sa frânt în zborul păsări-n-puşcate
nu pot sâ cânt mai departe

pădurea te plânge cu jale
cortegiu ţi-s păsările zburătoare
sub frunze de toamnă ruginite
am îngropat o mie de sunete

a murit odată cu tine
vraja de sunet vrăjit din pădure

poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

A treia scrisoare a îngerului

plimb printre voi
în lesă
imaginea câinelui alungat de acasă
nu vă recunoaşteţi chipul
îndoielnică fulgerare de lumină

omida nu are oglindă
ascunsă în frunze
nu ştie ce fluture va fi

nu acoperiţi lătratul
cu huruitul dricului
priviţi în sus
de la început
totul se găseşte deasupra voastră

nu va legaţi de eternitate cu
funia lui Iuda

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curg muguri

ating o stea cu tâmpla mea de ploaie
şi ofilite degete de lut
frământ tot cerul ca pe-o pâine
şi nu găsesc sfârşit, nici început.

din iedere urcate într-o altă lume
curg muguri plini cu răsărituri vii
lagune cu aripi de lacrimi în catarge
răsfaţă rugii cruzi cu trilogii.

păşesc încet printr-un pastel de ploaie
şi mângâi picături ce-s perle moi
din ochii cerului mai storc câte-o octavă
şi mi-o aşez pe umerii mei goi.

se scutură văzduhuri într-o doară
şi îmi aştern sub tălpi atâtea rapsodii
şi număr prin deşertul trist din palmă
chemări din oazele pustii.

se frâng tiare prin albastrul rece,
pribegi luceferi prea săraci murind
pe tâmpla mea, o stea din carul mare
adoarme printre gânduri vechi plângând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!