Livada crucilor

Mi-am intoxicat casa
pentru un zâmbet cu data expirată
îmi plâng degetele cu humă
zgârii carnea pereţilor
în unghii rămân doar iluzii
moartea îmi ţine jurnalul
scrie ultima filă
sentinţă fără drept la recurs
voi fi abandonat în decolteul naturii
o rădăcină în livada crucilor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu de dimineaţă

Duminică 5.59 AM
bocancii îşi molfăie porţia de zăpadă
câinele scrie liniştit jurnalul lui cu cerneală galbenă
eu îmi semăn baba-oarba
pe o arie de Beethoven
ninsoarea acră cu miros de vomă
cade pe străzi cu beţii in taxiuri
venind de la o degustare de vicii
unde diavolul şi a manelizat ispitele
la gura metroului
umil
Isus împarte flyere cu mântuire
fără să-L bage în seamă
trec nemuritoarele în cojile de ou
legate la ochi cu putrefacţia buzunarelor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cai morţi

În ceaţa cimitirului
doi cai pasc
în faţa crucilor
a mea şi a ta
unul a murit
poate s-a otrăvit cu iubirea ce creşte la tine pe mormânt
şi dacă-i aşa
să-l îngroape cu mine
să îmi fie coşciug
să ne descompunem împreună
să-mi galopezi prin spirit
nu ai mai făcut-o de mult
de la ultimul cal mort

poezie de Relu Cazacu (13 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja-vu în oglindă

De când ne jucam de-a v-aţi ascunselea
prin viaţa ta
am rămas în oglindă
o rază prăfoasă
răspunsul tău ecolalic

nu-ţi scoate piroanele
vorbite
din crucea pentru doi

nu le scoate
îţi vor rugini carnea şi oasele

nu le arunca în oglindă
ţăndări
se va sparge în ghinioane fără formă

pe margini cu roşu de mine

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul uscat

vântul îşi cântă simfonia pe diferite teme prin crengile mele uscate
pentru pământ
spaţiu şi aer
vino copile şi rupe-mi ultima frunză
sărut-o cu dragostea ta orfană
soră cu singurătatea pământului unde îmi sunt rădăcinile
pune-o în cartea veche şi scrie:
Doamne
iartă copacul uscat că nu mai dă rod
şi păcătosul ce ameninţă că sare din turla bisericii
că nu a sărutat verdele meu
urma Ta

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reset

Ieri
ne desena povestea pe tavan
azi
în mâna ta
aceeaşi cretă conturează
pe singurul perete
rămas din casa noastră
un dreptunghi cu gura căscată
mormânt
să ne înghită pe noi
cei care am fost

mâine
trup de zâmbet nou voi naşte
mormântul se va ridica
din faţa mea
pereţii vor creşte
pelerina visului
o voi îmbrăca din nou
ca o resetare a sentimentelor

şi îţi voi spune secretul meu
la botez
furişată prin spatele ursitoarelor
Umbra
mi-a scuipat ghinionul în cristelniţă

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografia unui zâmbet în colţul gurii

Îmi zâmbeşti iar
din colţul gurii
de pe radiografia pulmonară
sufocată de trecutul irespirabil
îmbâcsit cu patru pachete de Marlboro
şi cinci cafele pe zi
mă oripilează ochii tăi
au culoarea palmelor de viaţă
ţi-ai pus coastele în pungă
şi îţi cureţi oasele
de milenara carne a timpului
eşti galbenă ca ultima lumânare cu păr roşu
sorb sângele hepatic de toamnă
mă uit la tine
ştiu
ne vom întâlni în ultimul colţ al pătratului
dar...
nu te mai iubesc
respir

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada cu mere a şarpelui

Şarpele năpârleşte în livada raiului
în coajă de măr îşi transformă pielea
încolăciţi de reptila cu haine noi
Adam şi Eva îi gustă vechea epidermă

se scutură paradisul în bătăile de toamnă
sub aripa agitată a îngerului
două frunze cad
lovite de piciorul arhanghelului
alunecă pe o spirală de ADN
lovindu-se de sictirul norilor
trec prin masa cenuşie a cerului
unde se pregăteşte potopul pentru Noe

în sunetul de piatră al legilor
spirala se împleteşte cu toiagul evreu
la despărţirea apei
două picături curg
cuie ruginite prin mâinile salvării
întinse de Dumnezeu

în ghiveci le plânge îngerul
cu lacrimi de petale privindu-i
cum stau pe canapea nepăsători
împărţind acelaşi măr
suspendaţi pe spatele anacondei
numit Lume

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile nu mai sunt

liniile cuvântului se instalează în mine
precum pasărea-n cuib
nu mai sunt iubirile cum erau
nici oameni nu mai sunt
corăbiile sau prins în furtuna sângelui
şi noi ne înecăm încet-încet

mi-am prins degetele în cleşti
acum trag unghiile se rup
rămâne doar carne şi un veşnic vierme
ce roade

iubirile nu mai sunt cum erau
iubirile nu mai sunt deloc
s-au stins odată cu degetele care
rămase fără unghii şi carne
se mai ţin de corp printr-o singură viţă vie

poezie de Cezar C. Viziniuck din Luceafărul (30 martie 2016)
Adăugat de Laura Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restauratorul de erori

Ce parte din mine are nevoie de acest text?
toate
mai ales copilul
copilul din mine
canibal şi necrofag
ce se hrăneşte cu iluzii
şi amintiri adânc îngropate
cu bucăţi din speranţele resuscitate
dar...
erorile...
erorile nu îi plac
sârguincios le restaurez
le rememorez în fiecare zi
le ţin într-un muzeu
talisman atârnat de gâtul sufletului

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcesc

ca un vânt nebun
mă învârt în căutarea
dragostei mă zbat
ca şi un val turbat
fără răbdare fără odihnă

caut iubirea rătăcită
de undeva mă priveşte
nedumerită se scrie
ca o poveste infantilă
filă cu filă desluşeam misterul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Dup-o lungă suferinţă
Dintre magistraţi s-a dus.
Este singura sentinţă
Fără cale de recurs.

epitaf epigramatic de Gheorghe Penciu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ei, bine, ce vrei să-mi arăţi aici?! Eu nu văd nimic interesant.
Lucian: Le recunoşti cumva?
Lia: Foile astea... Sunt cumva din jurnalul meu?!
Lucian: Exact.
Lia: Dă-mi-le, imediat!
Lucian: Nu încă. Nu-ţi fie teamă! Le vei recupera, imediat, pe toate, intacte.
Lia: Cum au ajuns astea la tine?!
Lucian: Le-am rupt eu din jurnalul tău, cu câteva zile în urmă, mai exact joi... Ştii tu, când erai la baie.
Lia: Îmi amintesc! Iar când te-am întrebat ce-ai făcut între timp, mi-ai spus că nimic deosebit, doar m-ai aşteptat pe mine...
Lucian: Şi ce-ai fi vrut să-ţi fi spus?! Că ţi-am găsit între timp jurnalul personal, l-am răsfoit fără acordul tău şi am oprit câteva file din el?! Am preferat să ţin secret acest lucru, câtva timp.
Lia: De ce le-ai rupt?!
Lucian: Pentru că aici scrie ceva foarte interesant, care mi-a atras de îndată atenţia. Scrie că... Mă iubeşti. Mai exact, scrie că te-ai fi îndrăgostit de mine, fără ca măcar să mă fi cunoscut, doar din descrierile pe care mi le-au făcut colegele tale, demult. Este sau nu aşa?! Corectează-mă, dacă greşesc!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul contorsionist

ocolesc băltoacele ploilor de vară
braţ la braţ cu sora cenuşăresei
degetul piciorului stâng îmi sângerează
am încercat să port sandalele sfântului Pavel
pe calea cea dreaptă

lumina felinarelor vechi a rămas în urmă
drumul oglinzilor întunecate
îmi reflectă pasul şchiop
călcând şi ultima fărâmă de credinţă
presărată în urma mea

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

iluzia noastră clădită din promisiuni se zguduie
pereţii tremurând se cojesc de vopsea
şi plâng cu mine
din negru
negru curg
prin spatele icoanelor cu mâinile la ochi
şi întoarse pe călcâie
peste rănile visului
linii ale unghiilor tale înfipte în carne
alunec
în liniştea golului dintre tâmple
când ochii se închid

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cincea scrisoare a îngerului

scuipi un"Tatăl nostru" în viteză
ieşind din lift
aripile mele prinse în uşa blocului
trântită de tine
se scutură de pene
câteva cad pe umărul tău
lângă mătreaţă
cu vocea inocentă a unui copil
îţi şoptesc:
te vei întoarce în casa
şi în patul tău
toate rolurile tale
şerpuindu-se printre spasmele musculare
noaptea
în somn
te vor bântui
în braţele fricii vei ţine lumânări aprinse
căutând în locurile întunecate din boscheţii subconştientului
un
Tu
real
vei vedea cât de stranii sunt umbrele măştilor purtate ziua
devorate de instinctele dezlănţuite
în toată mizeria vei zări un chip
este al tău
poartă-l

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de crin

Cu ochi negri şi haină,
Fără nicio rădăcină,
Stă invidia la poarta,
Se învârte ca o roată.

Nu mă poate-ndupleca
S-o primesc în casa mea.
Vreau doar zâmbet şi lumină,
Îmi vreau inima senină...

Arde-n colţ uitat pe raft,
Glasul gândului ciudat
Că singurătatea nu-i
Soră bună nimănui...

Adevăr... cu siguranţă,
Însă eu păstrez distanţă
De-orice cupă cu venin,
Vreau doar albul de la crin!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul: I-am condamnat pe toţi la moarte prin tragere în ţeapă. De altfel, împărtăşiţi fiind, nu mai era loc pentru altă sentinţă. Nici unul nu a făcut recurs.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mititelule

unde eşti? mititelule
ai plecat spre o lume
mai bună mai omenoasă?
nu plâng din cauza asta
de ce să plâng
dacă tu ai s-o duci mai bine
fără foame fără frig
fără să fii bolnav
fără să cerşeşti o mângâiere
o firimitură de mâncare
o gură de apă clocită
un trai mai bun
plâng puţin recunosc plâng
sunt lacrimi de durere
nici nu mai ştiu ce mă doare
nu-i nimic de data asta
o să-mi treacă cu timpul
fraţii tăi încă trăiesc
mai plâng în seara asta
şi de mâine o să mă gândesc la altceva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua scrisoare a îngerului

lăsaţi soarele să cadă în apă
curgerea ei să răcorească arşiţa pietrei moarte
înainte de a naşte lovitura
în mâna omului orb şi surd

lăsaţi luna să cadă în verdele ud al ierbii
carnea ei mărginită de durere
să hrănească braţele pipăind orbeşte în jur
mormintele voastre

lăsaţi stelele să cadă în pavilionul sufletelor bolnave
să asculte noroiul plin de mărunţişuri
unde aripa mea
nu a găsit nici un dumnezeu

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul rostit de timp este o sentinţă care nu admite recurs.

aforism de Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!