A treia scrisoare a îngerului

plimb printre voi
în lesă
imaginea câinelui alungat de acasă
nu vă recunoaşteţi chipul
îndoielnică fulgerare de lumină

omida nu are oglindă
ascunsă în frunze
nu ştie ce fluture va fi

nu acoperiţi lătratul
cu huruitul dricului
priviţi în sus
de la început
totul se găseşte deasupra voastră

nu va legaţi de eternitate cu
funia lui Iuda

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja-vu în oglindă

De când ne jucam de-a v-aţi ascunselea
prin viaţa ta
am rămas în oglindă
o rază prăfoasă
răspunsul tău ecolalic

nu-ţi scoate piroanele
vorbite
din crucea pentru doi

nu le scoate
îţi vor rugini carnea şi oasele

nu le arunca în oglindă
ţăndări
se va sparge în ghinioane fără formă

pe margini cu roşu de mine

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

În braţele tale, ca în braţele lumii de început
Trăiesc din nou creaţia
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul şi iubirea din care sunt făcut

Eşti EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost muşcat
Adam şi Eva, de la început, suntem

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funia de usturoi

Funia de usturoi,
De cum lasă să se vadă,
E făcută pentru noi
Din căţei legaţi de coadă.

epigramă de Paul Aelenei din revista "Orizont Cultural XXI"
Adăugat de Paul Aelenei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai recunoaşteţi că ar fi îndoielnică existenţa preafericiţilor în lipsa preacurviei.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final veneţian

De sub plapuma de nori a zilei
canalele îşi scot uşor
picioarele în noapte
lacrimi roşii de asfinţit
curg peste Veneţia
plouă cu umbrele tale
printre măşti
strâng în vas de lut
mii de stropi nevindecaţi

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lătratul câinelui nu opreşte norii.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diluare sentimentală

Ţin în mână imaginea ta zgâriată
ca pupitrele vechi de la şcoală
adun de pe jos amintirile parcurse
îmi diluez adrenalina în remarci spirituale
stăpânesc arta de a vorbi singur
cuvintele ies
în căutarea de mame adoptive
cu sânii mari să le alăpteze
cad pe foaia mototolită
inducând efect de metadonă
ca sexul pe mormintele
porţelanurilor desperecheate în urma
reţetelor greşit prescrise în iubire

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula fluturelui ziarist

Omida, dar o... masculină,
(Fiind gramatica haină,
S-admită genul masculin
Pentru o "ea" în sens divin),
Ca jurnalistă... (cer iertare),
Ca jurnalist, pe-o creangă mare,
Săracă însă-n frunze multe,
Omidul (ea) vrând să-l asculte
Toţi cei ce ascultau, normal,
Opinii doar în vizual,
Aflând că un gândac de jos,
Tot ziarist, a tras folos,
Intrând într-un partid să-i fie
Mai bine-n viaţă pe vecie,
A spus, ritos, cu voce tare:
"Cu cât mai prost eşti, prin urmare,
Mai imoral, linguşitor,
Mai grobian şi trădător
Ca gazetar şi curvă chiar,
Corupt, lucrând la un ziar,
Cu-atât treci peste-al vieţii hop,
S-ajungi un politruc de top!"
Aplaudat de spectatori
Omida a primit chiar flori
De la partidu-naripat
Care pe loc l-a remarcat
Şi i-a propus să vină-n zbor
Pe post de mare senator,
De vrea să fie sus pe-o cracă
Bogată-n frunze, nu săracă...
Omidul (sau omida)-ndată
Uitând de ce a spus odată,
Se transformă, neaşteptat,
În fluture viu colorat,
Şi printre cei cu penele
Îşi lăuda el genele,
Privind de sus spre-acel gândac,
Tot ziarist, însă sărac,
Care văzându-l aşa sus,
Ca o MORALĂ-atât i-a spus:

De ce te tot făleşti atât,
Când, pentru aripi, te-ai târât?

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cioburi de vitralii

Arunc o monedă printre cioburile de sticlă în care sta împrăştiat chipul tău
Cap- capul de mort de pe vasul piraţilor, un vad tainic, nimeni nu ştie unde ancorează
Am atribuit o aură de sfinţenie acestei povesti
Pe un altar, mă sacrificam zilnic
Construiam o biserică şi îţi pictasem chipul în vitralii
Din subconştient însă, a năvălit o lumină puternică, a spart ferestrele, a şters umbrele, făcând să dispară clar-obscurul
Am aruncat o monedă printre cioburile de sticlă în care stătea împrăştiat chipul tău
Speram sa iasă pajura, o pasăre puternică, să ne poarte pe aripi
Dar a venit o lumină...
Când se face lumină, în nicio taină nu se mai pot ascunde iluzii, sentimente profane
Iar pe cruce se răstignesc doar cei care îşi merită veneraţia

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de [email protected]
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cioburi de vitralii

Arunc o monedă printre cioburile de sticlă în care stă împrăştiat chipul tău
Cap- capul de mort de pe vasul piraţilor, un vas tainic, nimeni nu ştie unde ancorează
Am atribuit o aură de sfinţenie acestei poveşti
Pe un altar, mă sacrificam zilnic
Construiam o biserică şi îţi pictasem chipul în vitralii
Din subconştient însă, a năvălit o lumină puternică, a spart ferestrele, a şters umbrele, dispărând clar-obscurul
Am aruncat o monedă printre cioburile de sticlă în care stătea împrăştiat chipul tău
Speram să iasă pajură - o pasăre puternică să ne poarte pe aripi în înălţimi
Dar a venit o lumină....
Când se face lumină, nicio taină nu mai poate ascunde iluzii, sentimente profane
Iar pe cruce, se răstignesc doar cei care îşi merită veneraţia

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai legat mâinile

îţi dai seama
ce uşurat mă simt

m-am ascuns cât am putut

nu am să-ţi ascult
poezia lingurilor
în farfuria goală

nu o să înghit de bună voie
trebuie să mă forţezi
să mănânc tot

ai să mă dai afară din mine
astăzi
când urăsc soarele
mă voi învârti în jurul meu
ca un titirez albinos
iar tu...
vei redecora totul în interior

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de toamna

Ma plimb prin toamna pe aleile-n rugina,
Si frunze frante plang sub pasii mei desculti,
Zambeste printre nori timida-o raza de lumina,
Iar vantul printre ramuri canta-ncet, de vrei s-asculti.

Ma plimb prin toamna sub stropii de ploaie,
La brat cu gandurile mele, pe carari, tarziu
Sunt fericit, si-mi curg pe-obraz lacrimi siroaie,
La amintirea c-am fost rob si-acum sunt fiu.

Ma plimb prin toamna coplesit de Har,
Si ma prostern si eu ca frunzele, cuprins de dor,
Inghenunchiat ma-nchin sub aripile vechiului stejar,
Cu ochii-nchisi, visand la cer, ma pomenesc ca zbor.

poezie de Marius Alexandru din Zboruri Sfinte (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi adânc în propria voastră fiinţă şi apoi veţi înţelege totul mai bine.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare adevăr pe care îl descoperim este o oglindă netulburată care împrumută ceva din strălucirea ei şi celor din jur, înainte de a le reflecta imaginea. Atraşi de tot ce străluceşte, oamenii de rând se adună, privesc în oglindă din depărtare, iar tocmai în centrul strălucirii zăresc, pe jumătate ascunsă în fund, o imagine înfricoşătoare, sinistră şi ceţoasă. Cuprinşi de groază şi repulsie, ei îşi întorc privirea de la oglindă şi o învinuiesc pe ea, învăluind în acelaşi simţământ de ură şi oglinda şi strălucirea ei. Ceea ce i-a înspăimântat a fost doar răsfrângerea propriei lor nimicnicii!

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când v-aţi născut, mama voastră a avut toată grija ca voi să nu suferiţi. Ea a luat toată durerea asupra ei. A suferit. În acelaşi fel Kundalini este mama voastră, mama voastră individuală. Şi a înregistrat totul despre voi-ca un magnetofon, aţi putea spune. Ea stă încolăcită, ştie totul despre voi şi se înalţă atât de lin şi de delicat.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să naştem fluturi

Azi să naştem fluturi
rătăcind pe ceas efemeride clipe
în ora noastră

şi gândacii sunt frumoşi

striviţi sub papuc
lasă umbre diforme
să nu-i naştem

păianjenul îşi decoltează
în timp pânza flămândă
să naştem muşte?

licurici să naştem azi?
avem nevoie de lumină
când dragostea e pe întuneric?

să-i naştem mâine

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să mor

Incinerat de vorbe-ncurcate am început să mor,
Copilăria se prăvale-ntr-un univers pustiu...
De mine mă dezbrac azi furişat încet, încetişor,
Ca de ploaia de rugăciuni şi scântei din care viu.

Şi tata şi mama au plecat de minute puţine.
La cina de taină ne-adunăm într-un cadru postum.
Zăpezile îi tot înălbesc şi-s tot mai fără vină,
Plăpând mă privesc cu ochi contemplativi absenţi acum.

Ei casei sărută chipul, satul au păstrat sub pleoape,
Prin suspine ne-ntâlnim şi-i mut apoi din somn în gând.
Regăsirea e ascunsă disperarea-i prea aproape,
M-ascultă în eternitate, aripi au şi parcă plâng.

poezie de Stelian Platon (30 aprilie 2010)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plimb javra singurătăţii în lesă de sârmă ghimpată.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dragostea nu vrea să moară

dezlipeşte posterul cu eroi îndrăgostiţi
e cojit pe margini
lasă porumbelul ud şi îngheţat
să respire cu mine sub pene

lasă-mă să citesc poveştile norilor
sunt o cochetă mică şi proastă
m-am săturat să fiu mângâiată cu mâna clovnului
să îţi simt gustul de colivă al gurii
nu sunt un magazin deschis non-stop
unde rămâi mereu dator

vreau să ne ţinem de mână
să fim priviţi prin capacul de sticlă al sicriului
să ascultăm pământul cum strigă
pentru ultima oară
lăsaţi trupurile să vină la mine

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai acasă, iubire

Hai acasă-mi strigă
Inima ascunsă
Intr- un colţ de piept,

Hai acasă-mi urlă
Ochii jilavi şi orbi,
Legaţi cu o pleoapă,

Hai acasă-mi aleargă
Nebune şi obosite
Picioarele intr-o sferă..

In care mă invârt cu dor
Ca un hamster visator,
Hai acasă ţipă
Vântul şi in mine,

Uşa ce mă asteaptă
Nu are nici o broască,
Are pe dinăntru
Un zăvor ce se deschide

Atunci când tu.. iubire..
Vei deschide uşa din mine,
Şi vei striga de la ferestră
Hai acasă iubire..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!