Înserarea dorurilor mele
Sub gândurile cu pălării de flori
Zâmbesc în rouă boabele de stele:
Doi ochi bătuți în aripă de fluturi
În primăvara încercării mele.
Tu cânți în struna unui măcelar
Ce-nvârte moartea-n limba dinspre zei,
Păianjenii din vorbe prelungesc grădina
Unde se plimbă umbra decoltând căței.
Se răsucesc în mine steaguri curcubeu
Și-aștept în spaima gândului din flori
Religia iubirii cu dragoste s-o porți
În cerul tău de îngeri cu sânii roditori.
Zâmbesc la rana pusă între miez de foi
De leacuri odihnite în prelungi istorii,
Ochii tăi se zbat ca șoimul care trece
Cu prada crudă pe statui de glorii.
E primăvara înălțării mele
Și-i primăvara ta sub boabele de stele,
Pe elipsa zborului de fluturi
Crește înserarea dorurilor mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.