Liturghia liniştirii

Două lumini înaripate
cu vocile de ceară
cântă liturghia liniştirii
le mângâi penele
pe autostrada
unde toate maşinile au un far spart
câinii se dau la miezul nopţii
transformat în cufăr cu strigoi
lătrându-şi acatistele în roşu şi lumină
pe banda de avarii
morţii dansează
în mişcarea tatuată de infinit în mine
împart măruntaile mele
îi rog să-ţi lase inima ţie
şi intru în hora lor pe sârma ghimpată
tu
sărută-mi cicatricea ombilicului
desprins de trecut
spune-le tuturor
că am fost un autostopist
în aşteptarea fericirii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei creaţii (2)

Mi-am spart puşculiţa cu îngeri
în căutarea celui cu pene de aur
împrăştiaţi pe jos
au început să cânte toţi în gama pustiirii
cu voci de bronz şi alamă
bătând din aripi găurite ritmuri metalice şi reci
adun cu grijă penele profetice
căzute în durerea ce clocoteşte în tâmple

deschid trapa sufletului
cu mâinile adânc afundate
în solul din sânge şi amintiri
al cimitirului din mine
îmi trag morţii afară
de păr
de mâini
de picioare
spre durerea din tâmple
vocile lor carnale recită
în limba moartă a iubirii
infunde amorem cordibus

o mână de pene
un sac de oase
un craniu
o aură
îngerul de aur e gata şi zboară
îl prind de picioare
pendula bate în uşă visului
mă trezesc
cu mâna prăfuită în galben
îi fac conturul pe foaia
închisă între copertele vieţii

. |

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte

Contemplă lângă mine în tăcere
Ce a fost, ce este, ce va fi,
La o ţigară şi o bere
Scrumând în doi la amintiri
Din trecutul gri, pătat şi scorojit,
Ce-l îndoim cu o gură de sifon,
Un punct între neant si infinit
Solistul nostru beat si afon
Ce cântă romanţe în asfinţit.
Unde şi eu şi tu formăm un NOI,
Înecaţi într-o iubire de absint,
Îmbrăţişaţi şi goi în doi
Să râdem de aceste zile ştirbe
Şi la final sfârşita-vom
Ca vechi piraţi din Caraibe
Plutind pe sticlele de rom.

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Relu Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine

Fără cuvinte,
Am vrut să vorbesc cu cerul.
Fără cuvinte,
Am scris toate vocile auzite şi...
Nu ştiu dacă voi fi acolo
Să-ţi dau toate amintirile înapoi
Şi să-ţi aduc răsăritul soarelui la apus
Unde toamna şi-a pus frunzele,
Sau marea unde ne uneam
În acelaşi orizont
Şi curgeam, curgeam
Umplându-ne tăcerile.
Mă uit la amintirile mele...
Te-am ţinut un timp infinit cu mâinile
Şi am terminat un poem infinit.
Mai bine vino tu
În anotimpuri.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Întrecui răbdarea pâinii
şi acum mă latră câinii.
Sunt flămânzi şi m-ar mânca
dacă nu s-ar încurca
printre sârma cea ghimpată
din grădina blestemată
de un vreasc fără noroc
ce-a ars din greşeală-n foc.

Câinilor, voi, pui de lele,
cruţaţi-mă de belele
şi sfâşiaţi Luna plină,
că numai ea e de vină
când simţiţi că-nnebuniţi
şi de lupi vă amintiţi!

Dară câinii n-ascultară
şi de mine se legară
cu privirea lor de foc
dintr-un joc făr' de noroc.
Cu inima cât o pâine,
din om am devenit câine,
să mă apăr ca un zmeu
chiar de sufleţelul meu
ce-a-ntrecut răbdarea pâinii
şi nu vreau să-l latre câinii...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A patra scrisoare a îngerului

aripile mele pictează în vânt
tabloul existenţei haotice
şi al pieirii
culorile curgând din pene
horcăie a moarte
nu socotiţi nebun
pe cel ce se îngrozeşte
întâlnindu-se cu morţii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta e-ntr-a mea

Omule bun, tu, semen al meu,
Ai grijă de inima ta!
Să nu uiţi, să crezi, să-mplineşti!
Inima ta nu e camera mea de hotel,
În care mă culc plictisit şi flecar
Şi-n zori las vraişte totul şi plec!

Nu e bodega unde pot, dacă vreau,
Să intru cu bocanci plini de tină
Şi să-mprăştii sudălmi, trântind uşa!
Nu e bancomatul din stradă,
De unde scot bani, când am chef
Şi uit să-i mai pun înapoi!

Inima ta e locul ce-l intru pe vârfuri,
Ca-n şoaptă să-i mulţumim celui sfânt,
Pentru bucuria de-a fi fost împreună!
Inima ta e seiful inimii mele!
E sipetul în care-mi pun la păstrare,
Partea cea mai frumoasă din mine!

Tu, semen al meu! Inima ta e-ntr-a mea!

poezie de Iulia Mirancea (11 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă dragoste

În dezbrăcările nopţii
suntem două stele
rază în rază
fugim sub fusta noroasă a mamei
între gemeni şi săgetător
mirosim a dragoste de copil în scutece

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În strălucirea nopţii

În strălucirea nopţii e vis şi armonie,
Când greierii mei cântă o tristă simfonie,
Când luna se revarsă cu blânda-i alinare
De mituri şi legende ascunse-n depărtare,

Din care oameni fac înlănţuiri divine,
De mult de tot create şi-apuse pânʼ la mine.
E linişte afară şi-n gândurile mele,
Pe cer e-o mare-albastră în infinit de stele,

Ce-şi ard în veşnicie sfioasele lumini,
Când simt că ochii mei de încântare-s plini,
În strălucirea nopţii mă pierd ca-n alte dăţi,
Cu taina ei de-acuma şi din eternităţi.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul uscat

vântul îşi cântă simfonia pe diferite teme prin crengile mele uscate
pentru pământ
spaţiu şi aer
vino copile şi rupe-mi ultima frunză
sărut-o cu dragostea ta orfană
soră cu singurătatea pământului unde îmi sunt rădăcinile
pune-o în cartea veche şi scrie:
Doamne
iartă copacul uscat că nu mai dă rod
şi păcătosul ce ameninţă că sare din turla bisericii
că nu a sărutat verdele meu
urma Ta

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care nu vor dansa

O fată invalidă a spus:
"Cum voi mai dansa?"
Dansează cu inima,
i-am spus noi.

Apoi defileul fluviului a spus:
"Cum voi mai cânta?"
Cântă cu inima ta,
i-am spus noi.

Apoi, sărăcuţul ciuline mort a spus:
"Cum voi mai dansa?"
Lasă vântul să-ţi înalţe inima,
i-am spus noi.

Apoi Dumnezeu a vorbit din slavă:
"Cum să cobor la voi din azur?"
Dansează pentru noi în lumină,
I-am spus noi.

Vâlceaua dansează rotindu-se
în cerc sub soare,
iar inimile celor care nu intră-n horă
s-au întors deja în ţărână.

poezie clasică de Gabriela Mistral, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele inimii mele

Toamnă!
Sunt albi la faţă mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu ştiu unde şade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlneşte cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ţi vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naşte zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopţii
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Şi pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanţa luminii aşezate ca nişte trepte de piatră Nemişcate aşteptând, oare ce va zice?
Tot aşteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă şi ruginie.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai lungă ţigare de după

Aşa iubito
strânge garoul
montează-mi branula
şi intră în mine
deschide-mi toate chakrele
dacă timpul zboară
să zburăm cu el
până în locul
unde îşi depune ouăle
să spargem
unu
două
trei
să ne facem omletă cu infinitul

după colţ
mă aşteaptă o prostituată
în fustă neagră şi scurtă
îmi face semn
cu mâna ascuţită
să mă apropii
se uită în ochii mei şi îmi spune:
eşti obosit
ai muls neuronii
de tot laptele acrit
vino să te culci cu mine
pe masă
în dulapul cu blănuri
în garsoniera mea
şi să fumăm
cea mai lungă ţigare de după

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda ombilicului

Pielea goală de pe "oaza"
Dintre bust şi două şolduri,
Chiar de-ţi dă nişte imbolduri,
Pare că-i "fâşia Gaza".

epigramă de Mircea Micle din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miezul nopţii de Înviere

Dragostea din mine nu va pieri
nici dacă se vor naşte alte întrebări

şi nici răspunsuri nu voi căuta
în afara îndoielilor în care neobosit mă zbat,

alte porunci îmi vor veni în minte
dar nu toate vor fi duse la sfârşit,

timpul se curbează între nemargini
pus pe pământ să măsoare trecerea.

lumina va răsări pe feţele îmbujorate,
va unge cu mir fruntea deşteaptă,

va bate în uşa bisericuţelor de lemn
în miezul nopţii de înviere sacră,

întunericul va fi spart de lumină
şi alungat pe pantele pierzaniei abrupte,

mâna dreaptă va căuta semnul crucii
şi-l va înfăptui cu pacea bucuriei lăuntrice,

se va umple cu sfinţenie şi sufletul răpus,
omul va fi transpus într-un altul mai bun.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi sa-ti scriu

Spune-mi să-ţi scriu despre viaţă,
şi-ţi voi pătrunde toate misterele morţii,
spune-mi să-ţi scriu despre foc,
şi nu vei mai rămîne vreodată însetat,
spune-mi să-ţi scriu despre vise,
şi-ţi voi despica realitatea
dintr-una în două,
din două în patru,
din patru în opt,
… … …
din nesfîrşire în tine
şi-napoi.

Spune-mi să-ţi scriu despre Noi,
şi-ţi voi pune-n mîna dreaptă,
pana tuturor stîngăciilor mele,
să mă rescrii
întreagă.

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigator pe apa sâmbetei

după nouă luni de singurătate
cutia de supă instant a născut un bărbat
pare copilul timpului cu distanţa
plângând sub roţile trenului

bărbatul acesta a întins o mână
spunându-mi
eu sunt fratele tău dă-mi cuvintele tale
le voi trece prin sufletul meu fierbinte
de azi doar prin mine vor avea sens

mi-a transformat inima în foi de de hârtie
din prima a confecţionat o barcă
pe celălalte a scris texte invizibile
cu aromă identic naturală de poezie
să umfle pânzele ca vântul
navigăm pe apa sâmbetei

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja-vu în oglindă

De când ne jucam de-a v-aţi ascunselea
prin viaţa ta
am rămas în oglindă
o rază prăfoasă
răspunsul tău ecolalic

nu-ţi scoate piroanele
vorbite
din crucea pentru doi

nu le scoate
îţi vor rugini carnea şi oasele

nu le arunca în oglindă
ţăndări
se va sparge în ghinioane fără formă

pe margini cu roşu de mine

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că sârma ghimpată nu şi-a etalat încă toate virtuţile pedagogice.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvodire

Să trăieşti doar de dragul iubirii
Ca un fur prins în sârma ghimpată,
Să ascunzi plaga ta-nsângerată
Sub mantela secretă a firii.

Când supus o să fii înjosirii
Ca o biată fiinţă damnată,
Să trăieşti doar de dragul iubirii
Ca un fur prins în sârma ghimpată.

Ochii minţii şi ai izvodirii
Recompun o pictură uitată,
Cu durere, pe-o foaie cerată,
Încheiere a istorisirii!

Să trăieşti doar de dragul iubirii.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Summertime sadness

Şi uite aşa a trecut vara,
apoi
răceala întâmplătoare a inimii tale,
zumzetul de oameni închişi în supermarket
- insecte dezorientate în borcan s-a stins,
marea dezamăgire şi plânsul înăbuşit în mască,
sârma ghimpată din piept
şi planta copilăriei mele deodată.

Au mai rămas doar câteva biluţe de soare jucându-se pe pielea mea uşor malignă.
Câteva râsete de declanşat,
câteva minţi de deschis.
Multe, multe rochii nepurtate şi cerceii de topaz care n-au strălucit în lumini de festival,
în dinţii tăi de lup,
în oglinzile liftului care cobora în pericol.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!