Copacul uscat
vântul își cântă simfonia pe diferite teme prin crengile mele uscate
pentru pământ
spațiu și aer
vino copile și rupe-mi ultima frunză
sărut-o cu dragostea ta orfană
soră cu singurătatea pământului unde îmi sunt rădăcinile
pune-o în cartea veche și scrie:
Doamne
iartă copacul uscat că nu mai dă rod
și păcătosul ce amenință că sare din turla bisericii
că nu a sărutat verdele meu
urma Ta
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.