Joc

Întrecui răbdarea pâinii
şi acum mă latră câinii.
Sunt flămânzi şi m-ar mânca
dacă nu s-ar încurca
printre sârma cea ghimpată
din grădina blestemată
de un vreasc fără noroc
ce-a ars din greşeală-n foc.

Câinilor, voi, pui de lele,
cruţaţi-mă de belele
şi sfâşiaţi Luna plină,
că numai ea e de vină
când simţiţi că-nnebuniţi
şi de lupi vă amintiţi!

Dară câinii n-ascultară
şi de mine se legară
cu privirea lor de foc
dintr-un joc făr' de noroc.
Cu inima cât o pâine,
din om am devenit câine,
să mă apăr ca un zmeu
chiar de sufleţelul meu
ce-a-ntrecut răbdarea pâinii
şi nu vreau să-l latre câinii...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, vântul duce...

Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfaţă...
Cui i-se ciopleşte cruce?
Cin' s-a petrecut din viaţă?
Câinii latră vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Aţâţaţi de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.

Vălul nopţii-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de ştire
Câinii latră, vântul duce.

Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.

Viaţa, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Şi de-un veac, de-o veşnicie
Câini latră, vântul duce.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii lunii...

Ciobănaşul cată mieii
Răzleţiţi de turmă iar
Zeii i-au momit cu lapte
Iar el n-a avut habar.

Câinii lunii pe lătrat
S-au pus cu nările-n vânt
Oare, au adulmecat
Nedreptatea pe pământ?

Or la fel cum la noi, câinii
Latră la lună cu ură
S-au trezit şi câinii lunii
Din somn... pe scheunătură!

Eu asist plin de-ncântare
C-un ochi ager de ciclop
Transhumanţa,-n luna care...
S-a proptit în vârf de plop!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântăreţii

Unii cântă fabulos,
Alţii cântă scandalos;
Primii-s buni ca gustul pâinii,
Ceilalţi fac să latre câinii...

epigramă de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (16 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii vecinului

Sunt îngrijiţi parcă-s copii...
Eu îmi dau pensia pe pâine;
Dar când mai am şi datorii,
Tânjesc la viaţa lor de câine.

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa pâinii (apoteoza spicelor)

Cu tot negrele ţărânii
Preacurată-i faţa pâinii
Şi cu risipa fărâmii
Preacurată-i faţa pâinii
Şi cu sarea grea din spate
Preacurată-i faţa pâinii
Şi-mpărţită-n jumătate
Preacurată-i faţa pâinii
Maică-Ea de dimineaţă
Preacurată-i faţa pâinii
A purtărilor de-o viaţă
Preacurată-i faţa pâinii
Şi când mirii se sărută
Preacurată-i faţa pâinii
Cu dinţi umezi de-alăută
Preacurată-i faţa pâinii
Căci în trupul de secară
Preacurată-i faţa pâinii
Urcă dragostea de ţară
Preacurată-i faţa pâinii
Şi-n prosoape ne desface
Preacurată-i faţa pâinii
Ani de muncă ani de pace
Preacurată-i faţa pâinii.

poezie de Ion Hadârcă din Lut ars (1982)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj capital

Covrigării sunt multe, e şi coadă,
(stau, deopotrivă, oamenii şi câinii)
dar n-am vazut, mă jur pe coaja pâinii,
măcar un câine c-un covrig în coadă.

epigramă de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, caravana trece, dar câinii au început să muşte.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel medieval

Condamnă toţi şi numai unul iartă,
Când toţi vorbesc se-aude cel ce tace,
Dă semne de cădere şi de pace,
Dezamăgita, tulburea mea soartă.

Ce vremuri de vremelnicii sărace,
Mi-am dejugat şi tidva lângă poartă,
Şi-acum aştept voios în noaptea moartă
Pe cineva să vină mai încoace.

E un tiran - de tirania pâinii -
Aicea în castelul fără geamuri
Şi tigrii lui domestici sar în hamuri
Şi-n lanţuri lupi se gudură, nu câinii.

Miroase a pustiu şi a cenuşă,
În beciuri e-o uzină de cătuşe.

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul: Totuşi, iubirea (1980-1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii comunitari au devenit foarte periculoşi. Dar câinii primăriei îi întrec cu mult!

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lor ce le pasă cum e trăiul

În ţara asta, ţara pâinii
Să aibă pâine chiar şi câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e trăiul
Scumpiră trenul şi tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până şi pâinea şi tutunul
Şi când înjuri pe şleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul

poezie clasică de Constantin Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canină ...

Nu-s câine de salon, ci maidanez
Şi bântui noaptea, ca un huhurez.
Sunt ruda căţeilor de pripas;
Lătrăm la unison, cu-n singur glas.
Şi lumea mă goneşte: "marş tu, javră!"
Întinde curse pline cu otravă,
Că mă întreb cu mintea mea de câine,
De ce otravă-n loc de-un colţ de pâine?!
Aud adesea un apelativ
Ce-a devenit de-acum, lait-motiv,
Când oamenii îşi zic pe nume câini,
Spălându-se astfel, degrab', pe mâini.
E drept că ne-adunăm toţi laolaltă;
Puterea noastră-i înzecită-n haită.
Apelativul însă ne jigneşte...
Suntem mai buni ca oamenii, fireşte.
Ne mai înfigem colţii-ntr-un picior,
Vecini cu zdrenţărosul cerşetor,
Bătându-ne pe-acelaşi dumicat,
Cu blana udă, maţu-nfometat.
N-oi fi eu câine de salon, cu stil,
Dar sigur mai viteaz şi mai abil
Şi nu mă dau pe câinii de salon,
Cu pedigree şi-al lor faimos blazon.
Chiar dacă uneori sunt şchiop, sau ciut,
Sunt mai descurcăreţ şi de temut.
Mă strigă ticălosul om "potaie";
Amprenta mea dentară-i pe ţurloaie.
Şi îl învăţ aşa, să ia aminte,
Să caute cu grijă prin cuvinte,
Că sunt şi eu un suflet de căţel,
Ce omului i-a fost mereu fidel.
Pe fugă mă pitesc într-un ungher
Înspăimântat de laţul de hingher,
Pus să mă pună la un adăpost,
De parcă eu aş crede, ca un prost...
Şi latru-n miezul nopţii, dau din gură,
Sporovăind cu-o altă corcitură.
La ziua îmi ţin gura răguşit,
Că am vorbit până am isprăvit.
În noapte bate ora ceasu-n turlă.
Un câine a urlat şi încă urlă.
Ca să mai dormi nu-i rost, căci un buldog
Latră pornit, în loc de epilog.
Eu vreau s-adorm în patul de mahon,
În seara asta însă, ghinion.
Toţi câinii di-mprejur latră-n răstimp,
Iar eu mă răsucesc, în pat, pe ghimpi.
Dar n-ai ce-i face, asta-i viaţa lor;
Să latre a-nvăţat şi-un câine chior
Şi stau în frig şi ploi, la datorie,
Sunt pazici buni şi fără de simbrie.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori trece un om zdrenţăros se găseşte câte un câine de salon să-l latre, deşi nu l-a asmuţit stăpânul. Adesea câinii de salon sunt mai răi decât stăpânii lor.

citat din Le Sin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Câinii latră, ursul merge"

La noi, de-a lungul şi de-a latul,
Istoria-şi urmează cursul,
Electoratu-i cu lătratul
Şi-aleşii ţării plimbă ursul.

epigramă de Nicolae Zărnescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce latră câinii la roţile maşinilor?

Păi, tu ce ai face dacă ţi s-ar învârti capacul de la WC?

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care răutate...

Câinii mâinii
care-i creşte,
ocroteşte
latră-n vatră
şi la şatră
muşcă-n cuşcă;
pe la poartă-i
poartă-n toartă
de căţel
având ca ţel
ca să-i ducă,
ce năucă
spre nălucă
colo sus,
altfel spus
ideal, în vârf de deal;
Câinii mâinii
care-i plimbă
scot o limbă
să-l atingă
şi să-l lingă
pe lingău
un lucru rău...
Câinii mâinii
care pare
că îi plimbă
-s mai ceva
ce va să fie
omenie
decât chiar stăpânul
spânul...

poezie de Gheorghe Gurău (5 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi zicem de un câine care nu latră că nu muşcă niciodată, dar zicala asta umană nu e sigur că o ştiu chiar toţi câinii.

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau închise în colivii iarna

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare

Te aştept în fiecare seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitindu-mi versurile

Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi strada-i albă.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii sunt nemaipomeniţi. Câinii răi, dacă îi poţi numi cu adevărat aşa, sunt cei mai nemaipomeniţi dintre toţi.

citat din John Grogan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii vagabonzi

Câini vagabonzi au fost mereu,
Chiar şi când încă trăiau Dacii,
Dar astăzi ei o duc mai greu,
Că-şi împart hrana cu săracii.

epigramă de Paul Constantin (24 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna nu cade de pe cer pentru că o latră câinii.

aforism de George Budoi din Aforisme (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!