n-am merit

ferestre enorme
invizibile în măreţia lor
prin ele mă caut, curg pe sticlă, între ceruri
prins
păianjen violet-auriu ţes pânze din cuvinte
… cu ochii voştri se va hrăni
fără să vă doară
fără să vă împuţineze vederea…

în aproape toate lucrurile se ascunde un mister
sau măcar un şiretlic
aici – vă mărturisesc – n-am nimerit, copiind cuvintele
ca de pe o tablă şcolară
ferestrele
vin apoi şi pretind că vă aduc poezie

dacă nu v-aş iubi
le-aş şterge cu inima-burete până şi pe acelea
plămădite acolo, de unde le caut pentru voi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut?

pe poliţă aici
la o palmă de cer
stă cine, ghici!
clipei miner

(doi bobi de sare
săriţi care sar!
câtă mirare
niciun habar)

în mine o lume
vântului flaut
şi, fără glume -
ce-anume caut?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă pierd în tăceri!
Caut, şi numai stiu ce!
Mă ninge prin gânduri,
Pe plete, pe umerii goi!

Mă-ncearcă un gând,
O lacrimă tristă arzând,
Un dor, şi ce dor,
Tot mai nebun!

Să plec, să rămân,
Să las totul în urmă!
Pe urmele mele se-aştern
Zăpezi în troiene!

Vântul îmi suflă prin vene,
Timpul îmi cerne vise,
Şi visele-s fără de tine.
Mă-neacă ceaţa şi lacrima!

Lacrimi din timpuri pierdute,
Curg pe obraji fără nume,
Le-aş alunga, le-aş şterge,
Dar Eu cu ce aş rămâne!

Cu iarna şi gheaţa,
Cu frigul şi tremurul
Din inimile noastre,
Cu vremea, cu timpul!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer dragobetian

şi vină, deci
primăvara
alunge frigul din cuvinte

nu pretind
dar mi-ar plăcea
ca măcar o secundă
din ziua asta
să te înveleşti cu surâsul meu timid -
în el se ascunde frica
să nu te rănească
să nu te nimerească
la vremea când
nu-ţi pasă de nimic
fiind îndrăgostită în secret
de o himeră

nu pretind dar aş vrea
să fi observat că eu am fost acela care
pe gerul năprasnic
îţi făcea pârtie prin zăpada
rătăcirilor -
oarbă căutai primăvara -
şi am tras de ea în jug până aici
pentru tine, iat-o!

poate că nici nu ai nevoie
dar mi-ar plăcea
să laşi mugurii aceştia
din cuvintele mele nepricepute
ca o certitudine
iminentei înfloriri

puteam să-ţi fi scris o poezie de dragoste
sau în secret să te privesc înfofolită
pe trotuarele spre... niciunde
puteam să-ţi fi aprins focuri de tabără
din pas în pas
puteam să te fi răpit
şi să te fi dus la poluri fiindcă doar aşa
ai putea înţelege că
nicăieri nu-i mai frig
ca între un bărbat şi o femeie
care se iubesc dar
nu se cunosc

şi vină deci, cu orice preţ
primăvara
cu riscul ca tu
să îmbraci totuşi surâsul meu
pentru un altul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

caut

alergând
între gând
şi pagina trecută, lipsă acum
dactilografiind mirarea, un «accent»
pregătit pentru un cuvânt anume, a căzut
şi-a fracturat mijlocul şi acum
caut un atelier
de reparat cuvinte şi accesorii. ştiţi cumva?!

între timp, gândul a plesnit, mirarea
s-a răsturnat –
tâmp
caut un bandaj, o atelă… îmi rup cămaşa
las’ că îl dreg eu, mi-l închipui pasăre
îi voi reda cândva zborul… veţi vedea!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut? (joc de mine)

pe poliţă aici
la o palmă de cer
stă cine, ghici?
clipei miner

(doi bobi de sare
săriţi care sar!
câtă mirare
niciun habar)

în mine o lume
vântului flaut
şi, fără glume -
ce-anume caut?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemele cu ochii verzi

Se scutură crinii
peste tăcerea care mă scrie,
caut să te închid într-un poem
sau într-o simplă poezie
numai că tot ce frământ
e fără umbră şi doare,
dar azi
îmi eşti dator
şi complice
în cereasca-mi chemare

Lasă-mă un timp
să dispar
pentru cât mi-e de dor
vreau să-mi caut cuminte
un împrumut
exista o bancă de cuvinte!
orice cuvânt care respiră
numai în doi
mă inspiră!

De aceia mi-e bine
azi te caut prin iubesc-ul
ce-l am de la tine
chiar dacă se scutură crinii,
te rog sa mă crezi:
de-o vreme-
scriu numai poeme
cu ochii verzi

poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

să-i caut urma

în urma Lui
se prelinge întunericul

două mii de ani, milioane
de răstigniri pe secundă
aşteptând
refracţia luminii
măcar să-i dăm pasului
verb nou

aşa, încep golgotele…
ne era bine în necredinţă
suişul este sudoare, sânge
umilire
…………………….
dacă întunericul
este absenţa luminii, orbii
n-au nevoie de felinar
mă pot lipsi
de toate lucrurile
aparent indispensabile
şi să-I caut urma

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi merg iar la femei

Nu mai caut, nimicuri,
Nici intrări fără chei,
N-am frisoane sau ticuri
Cînd mă duc la femei.

Nu mai caut, oferte,
Nici cai verzi pe pereţi
Şi îi rog... să mă ierte!
Pe distinşii asceţi.

Nu mai caut, cuvinte,
Doar metafore noi,
Ştiu exact cine minte
Când e vorba de ploi.

Nu mai caut, norocul,
Nici virtuţi... fără rost,
Însă pot s- aprind focul,
La ieşirea din post.

Nu mai caut frumosul,
Nici genunchiul smerit,
Fiindcă... el... păcătosul,
Fluturi albi a stârnit.

Nu mai caut, nimicuri,
Doar intrări fără chei,
Pun monezi în fişicuri
Şi merg iar... la femei.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

departele…

fiecare deznădejde cere să-i jertfim ceva
orice amar este amar doar
de-i gustat

mă simt un vierme cu stindard
mărşăluind prin mărul vremii – fără
niciun arc de triumf?!
…nu ştiu de voi trăi
până la sămânţă!

sunt iarăşi om şi nu am ce…
mă caut prin buzunare, sertare, ascunzători
ce-aş putea jertfi azi
tot teatrul acesta imaginar?!
…îmi ţiuie urechile

mă-ntorc în vierme, măru-i amar ori
am nimerit urma târâişului meu?!
caut să ies, mai demn să mă ia în cioc o vrabie
decât să putrezesc aici, să cad împreună cu mărul
în ierbi brumate

om – vai, nu-mi pot lepăda năravul, mă târâi
şi mi-e greu
să redeprind mers omenesc, îmi miroase sufletul
şi haina a măr verde, a pelin şi-a colb
ce de colb lasă minutarele în drumul lor!
mi-a răspuns doar duhul, piele şi os şi departele
unde doarme iubita şi un ceasornic
am găsit, gata, am găsit
acest «departe» îl voi pune pe rug, ardere de tot
deznădejdii de apoi
poate veni
iubită sau vrabie…
să lunece cortină albă peste ceas…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut,
Te caut în sinele meu.
Nu te caut
Prin oraş,
Pe stradă,
Pe la altă adresă,
Pe aleea din parc,
Prin alte paturi,
Prin case conspirative,
Eu te caut doar în mine,
În sinele meu
Când mi-e dor.
Chiar dacă m-ai părăsit de mult,
Eu te găsesc mereu,
Mereu acolo te am,
Într-un ciob de inimă frântă,
Într-un cuib de fântână,
În inima pietrei din inimă,
Într-o cazemată a sufletului,
Necucerită,
Unde te-am refugiat
De potrivnicia vremurilor,
De zgomotele sociale,
De otrava cotidiană,
De toaca care bate...
Mereu eşti acolo şi mă aştepţi
Cuminte,
În sinele meu,
Triunghiul dintre
Inimă, minte şi suflet,
În firida tăcerii,
În cicatricea veche,
Din vremea când mi-ai rupt inima,
Să te poţi ascunde acolo,
Ca să te pot găsi
Doar eu...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri

m-am simţit închis de multe ori, între ziduri
între cuvinte
cuvinte aşternute pe ochii minţii, tot timpul
unele au fost şi încă mai sunt, ascuţite.
ţipă
înţeapă inima şi sufletul
altele sunt în tonuri joase, urlă
urletului fiarelor din junglă
urletul nopţii
oamenii au transformat lumea
în fără

vreau liniştea de dincolo
mă vreau acolo unde nu există
fără
fără ţipete şi urlete de cuvinte
fără junglă
vreau acolo unde sunt
cu tine, de iubire ziduri

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Acolo unde timpu'-mi bate!
Acolo timpu'-i nemurire!
Eşti Tu fără cuvinte,
Sunt Eu prin cele sfinte!

Acolo unde mi-eşti blestem,
Eu.. tot...., tot te mai chem!
Tu...., tot....!
Tot un blestem!

Acolo unde.....!
Nu mai am cuvinte,
Tu....!
Tu fără cuvinte!

Acolo unde Tu ai tăcut,
Un timp ai îngheţat!!
Şi... ţi-ai ales...
Acolo....!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caut

Mă caut pe malul Lacului Tei
În toate dimineţile de vară,
Dar clipele cu valuri tremurătoare
Imaginea de mult mi-o întunecară.

Mă caut prin ierburile
pe câmp înverzite,
Dar clipele ca nişte păpădii
De boarea vântului sunt răspândite.

Mă caut în ochii oamenilor
din cartier,
Dar ochii lunecă străini
peste mine.

Mă caut în liniştea parcului
pe mal înverzit,
Dar liniştea de mult
a pierit!

Rostul ţi l-ai împlinit.
Cântecul s-a zămislit,
chair dacă te-ai prăbuşit!

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străina

Într-un vers eu îmi scriu viaţa,
fericirea şi distanta dintre mine şi pedeapsă.
Nu mai ştiu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu ştiu dacă-ţi sunt ţie...
sau dacă ţi-am fost vreodată.
Ştiu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Şi mai ştiu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
şi m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.

Am privirea de felină
şi iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, şi-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare şi otrăvite,
şi se face lanţ din ele.
Sunt legată la picioare
şi stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
şi sunt viaţă-nfloritoare.

Insetată de amor m-am născut şi am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să Te caut...

Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Şi-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget şi mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.

Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri şi-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.

Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghiţit durerea jumătate,
Uşa mi-e deschisa fără prag
Şi la uşă nimenea nu-mi bate.

Unde să Te caut? Unde eşti-
Prabuşită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la fereşti
Plânsul meu s-a înnecat în mare.

Şi-a rămas doar scâncetul şi eu-
Bol de apă limpede şi tină-
Unde eşti, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viaţa mea şi mă alină...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să mă poţi ierta, că te iubesc până la sfârşitul acestei nopţi

şi mai departe,
prin timp,
până când lumina ţi se va aşeza pe mâini?

Ai să mă ierţi,

că locuiesc în partea cea mai întunecată a fiinţei tale
acolo unde strigătele sunt vii
acolo unde toţi demonii îşi leagă umbrele?

Ai să mă ierţi,

că n-am să deschid fereastra,
şi n-am să mai plec din camera ta,
acolo unde am îngenuncheat după toate războaiele,
acolo unde mi-am ascuns durerile fiecărei treceri?

Ai să mă ierţi?
Ai să mă ierţi,

că nu vreau să te las, în mijlocul acestei vieţi, fără să guşti adevărul până la ultima firimitură
şi lumina să îţi adoarmă pe piept?

Ai să mă ierţi,

că nu pot altfel, că singurul drum pe care îl văd trece prin sufletul tău,
acolo unde voi sta pentru cât mi-a mai rămas?

Oare, ai să mă ierţi?

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut printre stâncile Universului,
În lumea care delimitează mirificul de banal,
Acolo unde culoarea sufletelor
Este de albastru de Voroneţ
Şi trandafirii se deschid,
Sângerând sub ciobul de oglindă al irisului...
Acolo, pe trepte de ametist,
S-a risipit rochia mea de mireasă,
Precum visul în care ne-am sărutat inimile.
Acolo te caut, acolo te voi aştepta...
În podul palmei tale
Mi-ai prins inima ca într-o colivie...
Nu mă poţi găsi decât tu.
Te aşetept! Vino!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

istoria lumii

între precariat şi opulenţă
cuvintele alăptează debile speranţe
imagine gri – imagine aurie
spectacolul începe… şi costă al naibii…
afişăm infecţia, parada sărăciei şi a fastului, între ele
necesităţile subiective anume create
lumea-i un ocean de degete îndreptate
mereu spre celălalt, reclame, lumini colorate, sunete
iluzii convertibile în obsesii
înşelătorii publicitare, electorale – consecinţele
le vor proba tocmai cine pretindeţi că protejaţi
fiii voştri
se vor hrăni reciclând resturi
din spectacolul de astăzi silnic, interactiv
fluviu păstos – falsă emancipare, Pământul
este tot mai sensibil nu şi talpa
cuvinte despre salvare?
Le rostim şi dăm din coate să ajungem în faţă
la spectacol, mimând că suntem «fans»
fiindcă «dă bine»
cuvintele acestea alăptează speranţe rahitice
fără aplauze de data aceasta, vă rog

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

În care mac

Unde să te caut, începând de mâine
În ce ochi de apă s-a cufundat cerul
Lăsând coasta verii frântă pe coline
Şi rănind în albe aripi porumbelul?

Unde să te caut, începând de mâine
În ce basm fantastic s-a ascuns cuvântul
Lăsând vag să latre-n gânduri, ca un câine,
Ba tăcerea castă, ba haotic, vântul?

Unde să te caut, începând de mâine
Pe ce plai divin tălpile-ţi apasă,
Lăsând fuga vremii între două şine,
Sub un ultim tren ce n-ajunge-acasă?

Unde să te caut, începând de mâine
Cântul cărei mierle glasul îţi ascunde,
Lăsând depărtarea nopţilor s-anine
De baiera sorţii nedrepte osânde?

Unde să te caut, începând de mâine
În ce legi nescrise firea ta s-a-nchis,
Lăsând de mâncare, nu un miez de pâine,
Ci un lan de stele dospind înadins?

Unde să te caut, începând de mâine?
Pe mirişti de torţe-n care mac te-ai stins?

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!