* * *
Mă pierd în tăceri!
Caut, și numai stiu ce!
Mă ninge prin gânduri,
Pe plete, pe umerii goi!
Mă-ncearcă un gând,
O lacrimă tristă arzând,
Un dor, și ce dor,
Tot mai nebun!
Să plec, să rămân,
Să las totul în urmă!
Pe urmele mele se-aștern
Zăpezi în troiene!
Vântul îmi suflă prin vene,
Timpul îmi cerne vise,
Și visele-s fără de tine.
Mă-neacă ceața și lacrima!
Lacrimi din timpuri pierdute,
Curg pe obraji fără nume,
Le-aș alunga, le-aș șterge,
Dar Eu cu ce aș rămâne!
Cu iarna și gheața,
Cu frigul și tremurul
Din inimile noastre,
Cu vremea, cu timpul!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Marica. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.