n-am merit
ferestre enorme
invizibile în măreția lor
prin ele mă caut, curg pe sticlă, între ceruri
prins
păianjen violet-auriu țes pânze din cuvinte
cu ochii voștri se va hrăni
fără să vă doară
fără să vă împuțineze vederea
în aproape toate lucrurile se ascunde un mister
sau măcar un șiretlic
aici vă mărturisesc n-am nimerit, copiind cuvintele
ca de pe o tablă școlară
ferestrele
vin apoi și pretind că vă aduc poezie
dacă nu v-aș iubi
le-aș șterge cu inima-burete până și pe acelea
plămădite acolo, de unde le caut pentru voi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.