Rondelul poetului în reverie

E cuprins de reverie
Ca în fiecare seară,
În suflet ascunde o elegie
Din existenţa lui precară.

Înmoaie pana-n călimară
Şi ar vrea ceva să scrie,
Dar e cuprins de reverie
Ca în fiecare seară.

Nimeni n-are cum să ştie,
Poetul ce idei presară
Pe coala albă de hârtie,
Când el nu vrea să pară

Că-i cuprins de reverie...

rondel de Ioan Friciu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revenire din reverie

Negura adâncă-n noapte
Se-mpleteşte într-un vis,
Iar pe un fundal de şoapte,
Nici nu şti când te-a cuprins.

Împletindu-se cu tine,
Te transpune-n Paradis,
Sângele nu-l simţi în vine
Căci trăieşti aievea-n vis.

Când te-ntorci din reverie
În abisul realităţii,
Nimeni nu va fi să ştie
C-ai sfidat chiar umbra morţii...

poezie de Teodora Todea
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie fără anotimp precis

- Reverie, reverie, primăvara a venit
Eşti frumoasa-mi poezie, dar nu m-ai primit?
- Vino dacă vrei la vară, când soarele străluceşte
Este cald până pe seară, şi bădiţa mă iubeşte.
- Reverie, reverie, poate mă topesc
Iubirea-mi doresc să fie: un lucru firesc.
- Eşti foarte grăbit băiete, du-te, nu mai sta
Fiecare dintre fete, se vor mărita.
- Aş vrea să îmi fii iubită, să ne-nveselim
Reveria mea dorită, şi să ne iubim.
- Aşteaptă-mă cum ţi-am spus, este primăvară
Anotimpul s-a cam dus, şi-ţi sosesc în vară.
- N-am încredere în tine, sunt prevăzător
O urgie dacă vine, cred că am să mor.
- Trec atunci la sărutat, pregăteşte-te că vin
Iubeşte-mă ne-ncetat, legănată lin.
- Mi-ai venit, da, mi-ai venit, şi ai buze dulci
Pentru ce m-ai chinuit, dorind să te culci?
- Pentru că, nu am ştiut, că iubeşti aşa de bine
Reveria, n-a putut, să sosească pân' la tine.
- Eu iubesc, eşti poezie, eşti fată frumoasă
Cu numele Reverie, şi eşti drăgăstoasă.
- Iubeşti foarte minunat, plutesc parcă în abis
Sărutul ţi-e fermecat, şi nu cred că-i vis...?
- Sărut o prinţesă vie, o dansez neîncetat
Ascunsă în poezie, şi cu mersul legănat.
- Să nu mă trezesc aş vrea, cu tine aş vrea să mor
Cu tine în braţe-aş sta, căci mult te ador.
- Reverie, te iubesc, te rog să-mi "Mai" vii
Iubire să dăruiesc: versurilor mii.
- "Mai" vin, fără să mă chemi, vin imediat!
Aş vrea ca să nu te temi, vin la sărutat.
- "Mai", e luna când dispar, am geloşi omie
Dau în mine cu un par: adoi, Reverie.
- Este strigător la cer, ceea ce-mi vorbeşti;
Cum de ştii acest mister, şi nu îl stârpeşti?
- Iubirea, e trecătoare, rămâne ucisă
Şi va fi, nemuritoare, dacă, va fi: scrisă.

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (25 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU POT UITA

Gândul singur te-nconjoară
Încorsetându-te în mângâieri,
Aducând în faţă ziua de vară
E mult de-atunci! Parc-a fost ieri!

Tu înaintând cu paşi uşori
Cu un zâmbet de madonă,
Pe mine m-au cuprins fiori
Privindu-te cu dragoste enormă.

M-ai ameţit cu-al tău sărut
Dăruit cu aleasă gingăşie,
Nu pot astea să le uit
Şi mă pierd în reverie.

Apoi, la prima-mbrăţişare
M-am contopit cu al tău trup,
Eram treaz, dar o visare
M-a cuprins, cum s-o întrerup?

De atunci în fiecare zi
Te caut în jurul meu,
Poate te voi regăsi?
Da, te voi căuta mereu!

Câmpia Turzii
Ianuarie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN SĂTUCUL MEU NATAL AM FOST PURTAT DE REVERIE
În sătucul meu natal am fost purtat de reverie,
Cu bunicul meu ş-un cal urcam pe deal, la vechea vie
Ca să văd în toamna asta cum strugurii se pârguiesc,
Dar văzut-am stol, de grauri ce rotund, zburau în vrie.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 de Cupe (Sonet Tarot)

Dezinteres, închidere în sine,
Nemulţumire mare, apatie,
Încerci să înţelegi ce e cu tine,
Deşi inima ta prea bine ştie.
Te-ai plictisit şi nu mai ai dorinţă
Tot ce posezi acum banal îţi pare
Ai vrea să scapi de-această neputinţă
Ce te-a cuprins şi strâns te ţine-n gheare.
Întoarce capul şi fă ochii roată
Nu sta căzut aşa în reverie
Că lucruri noi în cale ţi se-arată,
Primeşte-le acum cu bucurie.

Când ce-a fost bun nu te mai ispiteşte,
Fă o schimbare, poate îţi prieşte.

sonet de Octavian Cocoş (22 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cuprins misterul

Am cuprins misterul
Rugului aprins
Când din Taină, Cerul
Duhul mi-a cuprins
Şi-un dor necuprins
Mi-a schimbat reperul
Într-un rug nestins.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XXV

Auzi dar, sună-întâia hărnicie
a greblei; iarăşi ritmu-i omenesc;
în frâu ţinută, prea tăcuta glie
puteri, în prag de primăvară-i cresc

dând gust, nu crezi? la tot ce vine;
acel ce-ades spre tine merge, iată –
nu crezi că-i noul? Niciodată
cuprins, el te-a cuprins pe tine!...

Stejarii ce prin iarnă străbătură
vestesc în seară, castaniul verii
şi semne-şi fac în suflul adierii.

Par negre tufele din bătătură,
în negru mai deplin zac bălegare,
şi fiecare ceas mai tânăr pare.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

O călătorie este tot ce mi-am dorit
"Fă o călătorie către iubire", au spus ei
Şi totuşi,
Dacă o reverie cu spini
O reverie riscantă
O reverie care te împietreşte
Este cărarea ce urmează a fi străbătută
Şi dacă setea urmează a fi stinsă
Şi nopţile se vor satura de nesomn
Şi cântecele triste vor fi înţelese
Dacă lacrimile se vor vărsa torenţial
În această călătorie, vai, mă declar învins
Şi nici măcar nu mai insist.

poezie de Biba Ismail
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străina din mine

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă ştie,
dar, uneori, îmi lunecă prin suflet
cu paşi foşnitori ca un grafit ascuţit
pe luciul unei coli
de hârtie.

Tăcută ca umbra,
de parcă ascunde o vină
în fiecare noapte o aud cum suspină;
întotdeauna se trezeşte în zori,
scutură cerul de nori şi zâmbeşte
nefiresc de senină.

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă ştie,
dar cunoaşte bine arta umbrelor
şi, seară de seară, dansează pe toţi pereţii
la fel ca mâinile bunicului
în copilăriei.

Poate ne ştim
dintr-o altă viaţă
când un deceniu fost-am castan;
poate-am împărţit acelaşi colţ de cer
pe vremea când avut-am aripi de vultur,
mai bine de-un an.

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă ştie,
dar, din când în când, se strecoară afară
şi plânge; plânge cu lacrimi albastre
ca un bătrân albatros
într-o colivie.

Pe de-a-ntregul,
chipul şi-l arată doar vara, câteodată;
cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare
mă mângâie pe creştet de parcă-ar vrea să spună:
"nu-ţi fă griji! când se va scurge secunda din urmă
vom pleca împreună".

poezie de Elena Victoria Glodean (2016)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

O reverie colectivă, la care fiecare să-şi aducă visul lui, de-acasă.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe înţelepte

Intr-o seară cam târzie
Când pică frunza din vie
Deschid chatul si mă cheamă
Cu o voce tandră, calmă
Personaj din Israel
Zugrăvit cu un penel

Amicul se pare... are
Un trecut in calendare
Dar cuprins de indrăzneală
Mă intreabă... am cerneală
Să-i dedic o poezie
Scrisă simplu pe hârtie?

Aş avea zâmbind răspund
Dar eu incă sunt pe prund
Cu un grec aviator
Vrea o carte despre zbor

Mai negociem problema
Dar apare si antena
Unui filozof stilat
Ce-mi infige-n omoplat
Fix sageata cu-ntrebare
-Cu cine vorbesti ştii oare?

-Nu, zic eu... Măria Ta
Stima mea ti-oi acorda
Spus-ai vorbe inţelepte
Si renunţ fără regrete
La o scurtă convorbire
Intr-o seară cam târzie.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mărţişorului

Cuprins în frumuseţea unui gest,
Un mărţişor înseamnă împlinire
Când primăvara dă supremul test
Lansând un semn de primenire.

Omagiu vieţii ca un dar celest
Când ghiocelul sun-a izbândire,
Cuprins în frumuseţea unui gest,
Un mărţişor înseamnă împlinire.

Dăruit cu sufletul curat şi-onest,
Se poartă-n suflet cu împătimire
Acest simbol de viaţă manifest,
Suprem răspuns de mulţumire
Cuprins în frumuseţea unui gest.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mărţişorului

Cuprins în frumuseţea unui gest,
Un mărţişor înseamnă împlinire
Când primăvara dă supremul test
Lansând un semn de primenire.

Omagiu vieţii ca un dar celest
Când ghiocelul sun-a izbândire,
Cuprins în frumuseţea unui gest,
Un mărţişor înseamnă împlinire.

Dăruit cu sufletul curat şi-onest
Ca un veritabil talisman de iubire,
Acest simbol de viaţă manifest
Se poartă-n suflet cu împătimire -
Suprem răspuns de mulţumire

Cuprins în frumuseţea unui gest.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Miracolul verii pe-un ţărm de smarald,
Lumina de aur în aerul cald,
Un cer străveziu, ce te cheamă în mit
Şi marea albastră, dansând în zenit.

Pe plaja întinsă, doar el şi cu ea.
Iubirea de-o viaţă e scrisă în stea.
În paşii nostalgici secundele mor...
Doar apa mai şterge din urmele lor.

Plutind reverie... Se-aude un cânt.
Doar vântul adie... O boare de vânt.
Talazul feeric e vrajă şi dor,
Aripa de vis îi învăluie-n zbor...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori pe hârtie

Cerul developează îngeri seară de seară
eu developez versuri din a focului pară

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (13 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată, sorbind cahveaua bine pregătită de Rafira ori Sultana în cuhniile casei, trăgând din tutunul de Macedonia se lăsa cuprins de o lene ce-l scotea din sărite, dar în care se complăcea fără să vrea.

Eugen Barbu în Săptămâna nebunilor (1981)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemând Umbrele

O lumânare e de-ajuns. Lumina ei blândă
e mult mai potrivită, va fi mai mult har
atunci când vin Umbrele, Umbrele Iubirii.

O lumânare e de-ajuns. În seara asta încăperea
nu trebuie luminată prea mult. În reverie adâncă,
cu inima deschisă, cu lumina aceea blândă –
în această adâncă reverie voi plăsmui vise
pentru a chema Umbrele, Umbrele Iubirii.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divina... Italie

Am cam uitat DIVINA COMEDIE
Dar am râvnit mereu la PARADISUL
Italian, cel plin de nostalgie.

Deci, după ce am obţinut permisul...
De zbor fără motor, prin fantezie,
M-am şi decis să-mi văd cu ochii visul.

Clonând subtil, pe-o foaie de hârtie,
Un Pegas, din păcate iluzoriu,
Am decolat pe-aripi de voioşie.

Condus, pe un traseu aleatoriu,
De o zeiţă brună şi candrie
Am evitat şi... vama-PURGATORIU.

Cuprins de-o stare de euforie,
Am străbătut, plin de elan, eternul
Sălaş al frumuseţii ce îmbie.

Privind timid tărâmul cel prosper, nu-l
Înţelegeam pe cel ce-a vrut să scrie
Pe sub măslini şi portocali... INFERNUL.

Dar, antrenat atunci spre reverie,
De-un grup de drăgălaşe florentine,
De unduioasa mare azurie

Şi Alpii profilaţi prin zări senine,
Am fost tentat să-ncerc în poezie
Formula celor clasice terţine

Prolog pentru-o... terestră comedie!

poezie de Eugen Deutsch din Codul lui Eugen
Adăugat de Eugen Deutsch
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Cândva, demult, pe geana unui gând,
Am poposit şi m-am trezit plângând.
Nu pricepeam al dragostei suspin,
Doar căutam, absurd, un nou cămin.

În zale de tăcere eram prinsă,
Răceala pătrundea prin haina-mi ninsă.
Voiam s-ascult, din cer, o simfonie,
Să mă îmbăt de-o dulce reverie.

Eram pierdută pe cărări abrupte,
Plângeam spre flori, de vânturi aspre rupte,
Fulgii cădeau pe mine în neştire
Dar tot visam să te-ntâlnesc, Iubire!

poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie

Vremea de afară mă închide-n mine
Şi-mi pornesc prin gânduri o călătorie
Printre visuri care, dintr-o utopie,
Par cu viitorul meu să se îmbine.

Care-i viitorul? Sigur, cel gândit
În acele clipe dintr-o reverie
Când, cuprins cu totul de melancolie,
M-am lăsat de-o muză, iar, ademenit

Şi-am păşit pe ape, am urcat pe nori,
I-am urmat căraraea prin sălbăticie,
Am simţit parfumul ei cum îmi adie
Când priveau spre mine ochii-i doritori.

Fremătam în visul fără nici un leac
Bun să îmi aducă-n sânge acalmie,
Să primesc iertare, poate-o amnistie
Când, atras de-o apă, deveneam copac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!