4 de Cupe (Sonet Tarot)

Dezinteres, închidere în sine,
Nemulţumire mare, apatie,
Încerci să înţelegi ce e cu tine,
Deşi inima ta prea bine ştie.
Te-ai plictisit şi nu mai ai dorinţă
Tot ce posezi acum banal îţi pare
Ai vrea să scapi de-această neputinţă
Ce te-a cuprins şi strâns te ţine-n gheare.
Întoarce capul şi fă ochii roată
Nu sta căzut aşa în reverie
Că lucruri noi în cale ţi se-arată,
Primeşte-le acum cu bucurie.

Când ce-a fost bun nu te mai ispiteşte,
Fă o schimbare, poate îţi prieşte.

sonet de Octavian Cocoş (22 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 20

Îmi pare că-s mai bun de ceva vreme
Decât am fost în toată existenţa,
Dar poate este încă prea devreme
Să spun că-n mine mi-am găsit esenţa.
Şi poate că-i o simplă amăgire,
Iar lumea încă strâns mă ţine-n gheare
Ori poate sunt mai îndrăzneţ din fire
Şi fiind mic, aş vrea să mă dau mare.
Dar dacă zic că-s bun nu e trufie,
Căci cum sunt alţii, chiar nu mă priveşte,
Ci ştiu că am avut vicii o mie
Şi-acum în mine floarea înfloreşte.

Oricine este bun de la Natură,
Dar diamantul e îngropat în zgură.

poezie de Octavian Cocoş (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 de Bâte (Sonet Tarot)

Te-ai apucat de mult prea multe lucruri
Şi te-ai împovărat atât de tare,
Încât nici nu mai ştii cum să te bucuri,
Munceşti din zori pân' la apus de soare.
Şi încet-încet puterea îţi slăbeşte,
Iar ce făceai cândva cu uşurinţă
Acum te-apăsă şi te copleşeşte
Şi te vei prăbuşi cu neputinţă.
Cu trupul sau cu mintea toţi lucrează,
Dar cine e deştept, ştie prea bine
Că un efort prea lung epuizează
Dacă răgazul nicidecum nu vine.

Când simţi că nu mai poţi, ce mult contează
Că cineva povara-ţi uşurează.

poezie de Octavian Cocoş (13 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 de Cupe (Sonet Tarot)

Acum trăieşti o mare bucurie,
Prieteni şi colegi te înconjoară
Şi atmosfera-i plină de magie,
Sărbătoreşti cu inima uşoară.
Ai dobândit un lucru de valoare
Eforturile tale au dat roade
Şi te gândeşti la lucruri viitoare,
Că peşte mult acum ai în năvoade.
Însă când piedici multe-ţi stau în cale
Nu reuşeşti să le învingi pe toate
Şi viaţa ta e numai chin şi jale,
Că nu ai niciun fel de rezultate.

Când reuşeşti, bea, cântă şi petrece,
Când eşuezi, să ştii că totul trece.

sonet de Octavian Cocoş (21 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 de Bâte (Sonet Tarot)

Ai stat la adăpost atâta vreme
Şi ocrotit ai fost precum o floare,
Dar lumea largă începe să te cheme
Şi pleci la drum cuprins de încântare.
Ce minunat îţi pare peisajul
Te simţi eliberat, plin de speranţă
Teamă nu ai, că mare ţi-e curajul,
Şi singur vrei să hotărăşti în viaţă.
Te-aşteaptă lucruri bune, dar şi rele,
Şi când nu ai prea multă iscusinţă
Dai de necazuri, intri în belele
Şi lecţia o înveţi cu suferinţă.

Trecutul a fost bun, dar vrei schimbare
Ai grijă, drumul poate să coboare.

poezie de Octavian Cocoş (5 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul poetului în reverie

E cuprins de reverie
Ca în fiecare seară,
În suflet ascunde o elegie
Din existenţa lui precară.

Înmoaie pana-n călimară
Şi ar vrea ceva să scrie,
Dar e cuprins de reverie
Ca în fiecare seară.

Nimeni n-are cum să ştie,
Poetul ce idei presară
Pe coala albă de hârtie,
Când el nu vrea să pară

Că-i cuprins de reverie...

rondel de Ioan Friciu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul

Răul s-a întins şi ţi-a cuprins fiinţa
Şi simţi prezenţa lui întunecată
Te-ai tulburat şi ţi-ai pierdut credinţa
Şi-acum purtarea ta e desfrânată.
Eşti ataşat de lumea materială
Doreşti averi, putere şi renume,
Te bucuri de plăcerea senzuală
Şi râzi de cei ce vor să te îndrume.
Numai voinţa poate să te-ajute
Să scapi de întunecata lui robie,
Să te îndrepţi spre lucruri mai plăcute
Şi inima din nou să-ţi fie vie.

Un întuneric e în fiecare
Dar când aduci lumina, el dispare.

poezie de Octavian Cocoş (25 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţă

Dac-al tău suflet e inexpugnabil,
Înconjurat c-un meterez solid,
Nimeni din lume nu va fi capabil
Să năruiască acest trainic zid.

Însă atunci când te ascunzi de viaţă
Îţi pare totul searbăd şi anost
Mai bine ascultă acum a mea povaţă
Şi fii din nou aşa precum ai fost.

Şi spun aceste lucruri cu emfază
Şi fără niciun fel de gând perfid
Poate rostirea mea te epatează,
Sau poate crezi că vreau să te desfid.

Deşi, în sinea ta, tu îţi dai seama
Că-mi este greu să fiu exhaustiv,
Şi că de-aceea, doar îmi exprim teama,
Că te-ai însingurat fără motiv.

Eu ştiu ce zic, nu sunt elucubraţii,
Căci viaţa are ritmul trepidant,
Şi ea ne scoate-n cale noi tentaţii,
Iar cursul ei este mirobolant.

Ascultă-mă, nu mai fi abătută
Căci nu eşti nicidecum năpăstuită
Şi nu uita zicala cunoscută,
Că viaţa trebuie din plin trăită.

poezie de Octavian Cocoş (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valetul de Bâte (Sonet Tarot)

A apărut o oportunitate
Să-ţi demonstrezi talentul şi valoarea,
Fii curajos şi nu te da deoparte
Oricât de grea îţi pare încercarea.
Şi-n tot ce faci să fii deschis la minte
Găseşte noi soluţii, inventează,
Acum e şansa ta, mergi înainte
Şi când nu te pricepi, improvizează.
Dar când te laşi cuprins de aroganţă,
Sau când îţi pierzi încrederea în tine
Te vei împotmoli cu siguranţă
Şi astfel te vei face de ruşine.

Când viaţa-ţi scoate-n cale şanse bune,
Nu sta pe gânduri, treci la acţiune.

poezie de Octavian Cocoş (14 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri şi regrete

Ai spus de multe ori " Îmi pare rău!",
Dar eu nu pot să uit sărutul tău,
Te-ai murdărit cu gândul trădării
Şi tot încerci să mă dai uitării.

Ochii tăi verzi ascund trădarea,
Dar n-ai să-ţi găseşti niciodată alinarea,
Inima ta se gândeşte la mine
Şi încă ceva mă leagă de tine.

Chiar dacă ştii c-a fost o greşeală,
Întotdeauna cel ce iubeşte nu înşeală,
Acum crezi că totul a fost o amăgire
Şi ai uitat demult ce-nseamnă cuvântul "iubire".

Uneori în noapte ţi se face silă,
Nu ştii ce e, dezamăgire, ură, milă,
Dar vrei să crezi că îţi va trece
Şi ce-ai făcut, încă te lasă rece.

Acum am găsit o nouă iubire,
Ce-a fost va rămâne doar o amintire,
Ai sfărâmat un suflet ş-acum îl doare,
Că amintirea niciodată nu moare.

poezie de Eugenia Calancea (29 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

In amurgul astei veri...

In adancurile noptii
Lacrimi grele-mi curg,
Ducandu-se in departare
Al nostru verii amurg.

In al verii amurg
Eram asa de sus,
Dar acum toamna mi te-a luat,
Departe mi te-a dus.

Asa cum floarea are nevoie,
De raza cea de Soare,
Tot astfel am si eu nevoie,
De tine ca de mare.

Soarelui ii e dor de tine,
Iar marii de noi doi,
Curand ne vom revedea iubire,
Si vom fi numai noi.

Vara si toamna le-am pacalit cu tine,
Acum sunt singur langa foc,
Dar nu mai esti cu mine.

Poate eu am fost de vina,
De tu deodata te-ai dus,
Toamna mi te-a luat deodata,
Si departe mi te-a dus.

Acum e toamna,
Iar langa mine,
Acum tu nu mai esti,
Si-astept acum sa ne revedem,
Sa imi mai spui povesti.

In noptile de vara/toamna,
Noi ne iubeam cu amor,
Iar acum eu sunt singur,
Si mor de al tau dor.

Si atunci cand ai mei ochi,
Din nou o sa te vada,
Mi se vor lumina,
Precum o zi calda de vara.

poezie de Adrian Cătălin Munteanu (20 decembrie 2009)
Adăugat de Adrian Cătălin Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinxul ştie

Bucurie, supărare,
Mărire sau decădere
Toate-s lucruri trecătoare,
Biete umbre efemere.

Bani şi-averi pe săturate
Şi-alte lucruri iluzorii
Pe acestea se vor bate
Mai târziu moştenitorii.

Veşnică e doar schimbarea
Ce învârte roata vieţii,
Moartea este nemişcarea
După cum ne-au spus profeţii.

Sfinxul ne priveşte-n tihnă
Cum ne zbatem fără rost,
Ştie că, fără odihnă,
Timpul şterge tot ce-a fost.

poezie de Octavian Cocoş (20 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău şi plâng.

Şi în această viaţă tumultoasă
M-ai mângâiat atunci când mi-a fost greu;
Ah, mamă, când văd chinul ce te-apasă
Aş vrea să pot să te alin şi eu!

Şi tata e aicea lângă tine,
Priveşte-n jos cu chipul împietrit;
Noi o să-ţi spunem astăzi, ştii prea bine,
Adio, să nu uiţi cât te-am iubit!

Acesta e poemul cel din urmă,
Dar poate că în sferele cereşti -
Căci Timpul viaţa pe pământ ţi-o curmă -
Vei vrea cândva să ţi-l reaminteşti.

poezie de Octavian Cocoş (31 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe frumoase

Au fost multe clipe frumoase
Şi cred că nu vor mai fi, ştiu bine,
Au fost desprinse ca din poveste,
Atunci când eu sunt cu tine.

Aş da tot, cât aş putea
Să vină din nou timpul, ştiu bine,
O clipă doar să pot să mă-ntorc,
Cu zâmbetul deschis la tine.

Speranţa mea nu mai are vlagă
Ea vrea să se stingă-n mine,
Dar domnul mi te-a scos în cale
Şi sunt acum cu tine.

Vreau să fiu bine dacă îţi dai seama
Şi vreau să ne fie bine,
Că uneori greşesc, tu iartă
Şi fii mereu cu mine.

poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revenire din reverie

Negura adâncă-n noapte
Se-mpleteşte într-un vis,
Iar pe un fundal de şoapte,
Nici nu şti când te-a cuprins.

Împletindu-se cu tine,
Te transpune-n Paradis,
Sângele nu-l simţi în vine
Căci trăieşti aievea-n vis.

Când te-ntorci din reverie
În abisul realităţii,
Nimeni nu va fi să ştie
C-ai sfidat chiar umbra morţii...

poezie de Teodora Todea
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajunul execuţiei

În ziua sărbătorii – paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinereţe – broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată – n-am strâns decât neghină;
Binele – mi-e nădejdea-n câştigul ce-o să vină.
Nu văd soare – deşi mai e până la asfinţit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Cine-am fost s-a auzit – deşi nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut – deşi frunza mi-e încă verde;
Tinereţea mi s-a risipit – deşi bătrân eu nu-s;
Văd lumea – deşi lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieţii mi s-a rupt – deşi n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Mi-am vazut moartea – de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viaţa – şi-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această ţară – ştiind că îmi va fi mormântul;
Şi-acum eu mor, deşi chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin – şi, totuşi, de nectar golit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua ta, iubita mea,
Eu ţi-aş da luna de pe cer,
Însă pe lângă slava ta
Va fi doar un cadou mizer.

Aş face stelele şirag
De pus la gâtul tău divin
Şi ţi l-aş dărui cu drag,
Deşi mă tem că-i prea puţin.

Ţi-aş face un veşmânt de flori,
Cu crini frumoşi şi trandafiri,
Dar fiindcă-s prea îmbătători,
Nu ai putea să mai respiri.

Te-aş duce-n locuri de poveşti
Pe unde nimeni n-a călcat
Însă n-aş vrea să oboseşti
De-atâta amar de preumblat.

Ţi-aş scrie versuri mii şi mii,
Deşi întruna mă gândesc
Că poate nu le vei citi
Şi n-aş vrea să te plictisesc.

De-aceea cred că e mai bine
Să-ţi dau în dar inima mea
S-o ţii de-acum mereu la tine
Şi să o pui lângă a ta.

poezie de Octavian Cocoş (8 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naiada

Din apa cristalină ce se-adună
În micul lac, sub razele de lună,
Apare o minune, o naiadă,
Născută din a zeilor pleiadă.

Priveşte-n jur şi, cu mişcări domoale,
Împrăştie pe apă mici petale
De liliac, ce parcă sunt desprinse
Din mâna unui duh din vise-aprinse

Ce-o mângâie tăcut şi o priveşte
Cu o privire care străluceşte
Şi-i face inima în piept să bată
Cum nu a mai făcut-o niciodată.

Priveşte-n jur cu teamă şi dorinţă;
Ca el să vină e cu neputinţă,
Dar ea mai speră, silueta-i pură
Apare ca un vis, ca o făptură

Ce a-ntâlnit la naştere fortuna,
Frumoasa lacului dintotdeauna,
Ce nu s-ar vrea, acum, nemuritoare,
Căci dorul ce îl simte e prea mare.

E liniştită-acum şi doar sub pleoape
Tresaltă, ca un sunet scos de clape,
Lumini portocalii ce-ar vrea să plece
Din jarul care-a ars şi-acum e rece.

Priveşte-o stea cum bolta o străbate
Iar inima, care abia-i mai bate,
Îi cere un răgaz şi vrea răbdare...
Cu steaua ce-a căzut, şi ea dispare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spânzuratul (Sonet Tarot)

Să nu te zbaţi, te-a priponit destinul
C-ai refuzat să mergi pe calea dreaptă,
Aşa că stai cuminte, rabdă chinul
Nu te-agita degeaba, mai aşteaptă.
Fiindcă acum nimic nu e posibil,
Iar lecţia cu trudă se învaţă,
Şi chiar dacă îţi pare incredibil
Acest răgaz îţi va sluji în viaţă.
Iar criza-n care te găseşti de-o vreme
Te va lăsa din gheare, ţine minte,
Şi mai târziu sau poate mai devreme
Pe drumul tău vei merge înainte.

Căci chiar şi apa care stă în iazuri,
Vremelnic e ţinută de zăgazuri.

sonet de Octavian Cocoş (22 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Şi pricepe odată că n-am vrut să devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd aşa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt aşa! Sunt acelaşi, ca şi până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot aşa eram şi înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă priveşti cu alţi ochi doar pentru că ţie ţi se pare că ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoştinţa faţă de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înţelegi?! Nu-mi place! N-aş vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca şi până acum. Eu sunt acelaşi Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoşteam prea bine până acum, nu te vedeam aşa cum erai în realitate.
Lucian: Şi ce te face să crezi că acum m-ai cunoaşte mai bine? Nu vezi că greşeşti?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Pentru mine tu ai fost
Mângâiere, frumuseţe,
Pentru mine tu ai fost
O eternă bucurie.

Tu ai fost un dar divin
Ce-a fost dat inimii mele,
Când am căzut şi eram slab
Tu mi-ai dat putere.

Chiar şi acum îţi simt lipsa
După ani şi ani de zile,
Dar speranţă încă am
Într-a noastră re-întâlnire.

poezie de Edmond Ioan Siladie (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!