Nişte propoziţii

Trebuie să ştii că nu-s multe de căutat pe lumea asta,
că nu-i nevoie să fii aşa lacom, la sfârşit tot ce vei fi adunat
sunt amintirile, ceţoase, intangibile amintiri,
asemănătoare unor vise imposibil de articulat.

Când încerci să le povesteşti, devin doar nişte propoziţii,
reziduuri rămase de la filtrul structurilor lingvistice.

poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantoma

Să trăieşti cu o fantomă în casă nu-i uşor,

să ştii că e acolo,

strălucind,

ştiind că-i importantă,

că e greu de uitat,

aproape

i m p o s i b i l.

Să încerci să îţi vezi de mica ta rutină,

să alergi

în roata asta experimentală fără să te împotriveşti,

să te bucuri de iubirea

în care ai nimerit

de parcă s-au aliniat toate fructele alea exotice şi colorate

în maşinuţa de tocat bani,

să îţi muţi doar un pic

privirea de la ea,

măcar un pic.

Şi-ntr-o noapte timidă

cu stele licărind pe cer nevrotic,

străzi goale şi oameni strânşi bine sub păturile grele,

când credeai că poţi în sfârşit să respiri bine,

că a plecat în sfârşit,

să vină târâş,

să deschidă toate cusăturile,

să facă ferfeniţă tot procesul de vindecare.

Să trăieşti

cu o fantomă în casă nu-i uşor,

ea vrea să o iei la dans

pe parchetul rece

din când în când,

să o visezi,

să o găseşti prin fotografii,

e tot tributul

de care are nevoie.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i nici amiază –
Lipsesc reperele în plină zi –
Nu-s zori – nu-i nici amurg –
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază –
Nu-i drum – nu-i stradă – nici bordură vizavi –
Bulevardul n-are sfârşit, nici început –
Arcurile clădirilor au dispărut –
Nicio turlă n-are acoperişul scut –
Nu s-arată faţa niciunui cunoscut –
Nu-s gesturi de politeţe – la vedere –
Nu-i niciun semn de recunoaştere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoţie – călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul – e-o eclipsă –
"Accesul interzis" – pe pământ şi pe marea-ntinsă –
Nu sunt poştaşi – nu-s nici cutii poştale –
Nu-s veşti de pe coastele din depărtare –
Nu-i parc – nu-i scuar – nici fete plimbăreţe –
Nu-i anturaj – nu-i nici nobleţe –
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât vei căuta mai multă dreptate, cu atât vei fi mai supărat pentru că nu există dreptate. Există doar ce este acolo afară (în lumea reală). Asta e tot. Ideea e că trebuie să reproiectăm acest mediu care produce un comportament aberant. Asta este problema. Nu să bagi o persoană în puşcărie. De aceea judecători, avocaţi, "libertatea de a alege" - astfel de concepte sunt primejdioase pentru că îţi dau informaţie greşită despre o persoană că ar fi "rea" sau că acea persoană e un "criminal în serie". Criminalii în serie sunt făcuţi aşa, exact la fel cum şi soldaţii devin criminali în serie când li se dă mitraliera în mână. Ei devin maşini de ucis, dar nimeni nu îi priveşte ca pe nişte criminali sau ca pe nişte asasini pentru că asta este ceva "natural" (ca soldaţii să ucidă). Aşa că noi învinuim oamenii. Spunem lucruri ca: "Păi tipul ăla e un Nazist. El a torturat evrei." Nu, el a fost educat să tortureze evrei."

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propoziţii neterminate

Propoziţii neterminate care se tot răsucesc,
în acest moment zgomotoase, nu murmurate,
ca şi cum i s-ar tăia răsuflarea.
Preferă singurătatea unde amintirile zac
neclătinate de rafalele prezentului,
dar ştie că are nevoie de hrana pe care i-o pregătim.
Când schimbăm cearceafurile
se încruntă la manierele noastre dezgustătoare,
parcă exaltând un trecut al ei mult mai uman.

Asta în vreme ce marea se rescrie pe ea însăşi –
furtună care şterge totul, epave şi bancuri de nisip,
întorcându-se mereu la placiditatea-i neadormită,
ridată ca o faţă îmbătrânită.

poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurditate

Tinere, natura nu-i înfricoşătoare, oamenii sunt înfricoşători!

Tu trebuie doar să înţelegi natura şi ea va deveni prietenoasă.
Creatura cunoscută cu numele de om este, desigur, foarte inteligentă,
capabilă de a construi orice, de la bârfe la teste pentru sarcină,
şi totuşi distruge două sau trei specii în fiecare zi.

În asta constă absurditatea omului.

poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubito, nu mai adormi pe telefon
doar ştii că n-o să sune
ştii prea bine
că nici un tril nu va mai sparge orizont
în zările plecatului din mine

iubito, nu mai picura pe canapea
cu vise şi iluzii zbucumate
căci lumea unde sunt
nu-i numai lumea mea
şi-s interzise-n ea
iubiri telefonate....

poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe amintiri

Prea multe amintiri s-au adunat,
înghesuite toate-ntr-o cămară
pe un rastel rămas nedescărcat
de când ne-am întâlnit întâia oară.

Cu gândurile mele le păzesc,
le-am adunat pe toate-n custodie,
înregistrate, cum era firesc,
pe file dulci din flori de iasomie.

De te întorci vreodată din trecut,
le vei găsi pe toate neschimbate,
chiar şi parfumul lor de la-nceput,
rămas în karma clipelor ratate.

Doar eu, cu anii, mai îmbătrânit,
te-aştept tăcut, în fiecare seară,
cu doruri să te-alint necontenit
de vei sosi cu clipele ce zboară.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunii prieteni au legături asemănătoare celor dintre fraţi. Trebuie să se ajute unii pe alţii. Când prietenii voştri trec prin greutăţi, se cuvine să îi ajutaţi. N-ar trebui ca în astfel de împrejurări cineva să rămână fără cei pe care îi consideră prieteni. Trebuie să ştii că cel care te ajută când ai necazuri îţi este un adevărat prieten. Şi este important să ai prieteni adevăraţi atunci când traversezi momente grele. Învaţă să devii prieten cu toată lumea, să îi consideri pe toţi prieteni şi să nu ai duşmani. Se cuvine să ştii că oamenii pot fi schimbaţi, până şi duşmanii îţi pot deveni prieteni. Un duşman, atunci când încerci să îl ajuţi, când vrei să îi faci un bine, îţi poate deveni un bun prieten. Nu poţi trăi în armonie dacă ai duşmani. Iată calea prin care poţi crea şi răspândi pace şi armonie în jurul tău. Încearcă să devii prieten cu toată lumea.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bandajaţi amintirile

dor multe gânduri uitate
pe memoria ta
când sunt adunate
multe amintiri
în ea
incomode în colţuri de minte
deranjante poate fade
poate inutile
nu vreau sa spun
ca a fost
şi acum nu mai este
de ce...
curat trebuie să faci
şi taci
adunătura te împiedică
multe din ele nu mai există
nu vreau să fii tristă
vreau să le pui undeva
sau le iau înapoi
nu vreau să fie gunoi.

poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile nu există cu adevărat

cărţile nu există cu adevărat,
există doar nişte petale de gând
încrustate în lemnul copacilor,
care te răvăşesc
pe drumul rece
dinspre miazăzi spre miazănoapte,

cărţile nu există.
există doar nişte vise de flăcări,
nişte pagini de frunze
care se lasă scrise cu litere de bronz
cu o pană de vultur,

cărţile nu există,
sunt doar nişte plăsmuiri care răscolesc
pânzele unor corăbii încărcate cu comori,
scufundate
în adâncurile fiinţei
pe o mare sfâşiată de
dor,

cărţile nu există
de fapt,
există doar nişte fluturi cu aripi albe
care mângâie din când în când
izvoarele munţilor
şi lacrimile oamenilor,
în nopţi de mătase
şi cetină.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit a venit toamna, de când o aştept! Astăzi e prima zi în care mă simt eu, pur şi simplu, neinvadat de trecut, amintiri şi resentimente. În sfârşit sunt eu cel care l-am căutat îndelung în periplul meu zbucium sufletesc. Ploaia mocănească şi rece, m-a trezit la viaţă, ironic nu? Natura moare încetul cu încetul, iar eu renasc din propria-mi cenuşa, ca pasarea Phoenix. Ploaia asta e ca o aghiasmă coborâtă din ceruri, ce parcă are menirea să ma cureţe de tot ce am pe dinăuntru.

Mădălina Panait în O altfel de toamna (24 august 2012)
Adăugat de Mădălina Panait
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este scurtă, lumea este mică dar mai este şi foarte largă. Când aveţi o problemă întrebaţi-vă: "va mai conta asta peste un an sau doi?" şi dacă răspunsul este "nu" gândiţi-vă bine dacă merită să vă irosiţi atât de tare pentru ea. Sunt probleme care atunci când apar credem că s-a sfârşit lumea dar mai târziu realizăm că nu au fost decât nişte noi începuturi sau nişte oportunităţi.

Robin Sharma în Călugărul care şi-a vândut Ferrari-ul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor soţi actori

Legaţi pe veci de amintiri şi vise
Atât de fericiţi nu-s mulţi ca ei;
La teatru autorul le "prescrise"
Să dea divorţ numai în actul trei.

epigramă de Mariana Cârţână din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să accepţi oamenii aşa cum sunt ori să nu-i accepţi deloc, pentru că să-i schimbi va fi aproape imposibil. Serios. Multă baftă în încercarea de a modela oamenii cum ai vrea tu să fie. Este reţeta dezastrului. Trebuie să ştii când să rupi legăturile şi când să rămâi. Nu sta blocat la mijloc.

citat din Ryan O'Connell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele noastre trebuie să fie mai puternice decât amintirile. Trebuie să ne lăsăm traşi înainte de vise, decât împinşi de la spate de amintiri.

citat din Jesse Jackson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack: Crezi că ieşeam cu David pentru că voiam să-mi demonstrez mie ceva?
Jen: Ce anume?
Jack: Doar să demonstrez că aş putea, că aş putea să am o relaţie, să am un iubit.
Jen: Nu ştiu. Crezi că aveai nevoie să-ţi demonstrezi asta?
Jack: Da. Cine vrea să fie acel tip de 30 de ani care locuieşte singur şi continuă să meargă la bar încercând să găsească persoana potrivită pentru el?
Jen: Oh, mai lasă-mă! Ai abia 20 de ani. Nici măcar nu ai vârsta legală ca să mergi în barurile alea, necum să le bântui cu persoana ta singură şi tristă.
Jack: Da, asta venind din partea fetei care se cunoştea cu majoritatea bodyguarzilor de la barurile din New York.
Jen: Ce vreau eu să spun este că nu cred că toată lumea îşi întâlneşte iubirea vieţii în adolescenţă. Sau la 25 ani. Sau la 35. Dar asta nu înseamnă că trebuie să te opreşti din căutat. Pentru că o să întâlneşti acea persoană şi atunci când o să se întâmple asta, presupun că o să ştii.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeie

Eu nu-s doar om, sunt o dorinţă.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruinţă,
Piedestal ţi-am braţele.

Eu nu-s doar om, îţi sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăţa.
Când te iubesc mă ţii pe palme
Şi mă ridici deasupra ta!

Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îţi dea!

Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ţi-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!

Eu nu-s doar om, sunt înger sfânt.
Nevoia ta de-a te-mplini.
Din cer venit-am pe pamânt,
Jumate ţie spre a-ţi fi!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariane Chavasse: Ştii, ei sunt nişte oameni tare ciudaţi. Când sunt tineri, îşi îndreaptă dinţii, îşi scot amigdalele şi bagă în ei tone de vitamine. Li se întâmplă ceva înăuntru! Devin imuni, mecanizaţi, au nevoie de aer condiţionat şi de propulsie hidramată! Mă tem că el nu are nici inimă.
Michel: Ce e atunci, un extraterestru?
Ariane Chavasse: Nu. E american.

replici din filmul artistic Dragoste de după-amiază, după Claude Anet (30 iunie 1957)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea online a devenit o platformă de lux pentru cei care nu-şi permit luxul de a tăcea şi de a mai aştepta atât cât e nevoie pentru a-şi face opera cunoscută între cei care o doresc într-adevăr. Există un fel de libertinaj dăunător, căci nimeni nu mai verifică autenticitatea, valoarea, dar şi nivelul oricărei propoziţii, atâta vreme cât ea e marcată între ghilimele sau înrămată pe o culoare stridentă. "Mă scuzaţi, nu ştiu", "Da, vă rog, nu!" şi "Ce faci ieri" devin fraze simbol pentru o subcultură la care se aderă cu un singur click, afişându-se apoi în faţă, datorită algoritmilor de selecţie pe cantitate şi nu calitate. Nici nu-i de mirare că multe opere în trecut au aşteptat ani să fie cunoscute. Astăzi ele nici măcar nu mai sunt de dorit, sau în cel mai bun caz, nu pot fi recunoscute, iar dacă sunt recunoscute, trec repede sub simbolul unui fals din autori foarte celebri.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele amintiri sunt ca nişte morminte la căpătâiul cărora plângi până la neputinţă, iar unele visuri sunt ca nişte păsări care s-au pierdut în oceanul lacrimilor de lângă mormintele unde se zbat amintirile....

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!