Pământ de carne
Eram fericit... când
Mi-ai închinat tălpile tale,
Și mi-ai spus:
"Fă-ți al tău pământ din ele,
Din pielea mea fertilă,
I-ai unge cambrarea
Și i-ai cânta,
Răsuflarea nopții din dânsul
Te va elibera";
Scânteia irisului tău
Va fi lacrima lumii
Vălurind mută, selenară
În fața unor țărmuri
Ce-ntrupează parcă
Niște gigantice mâini de ceară.
poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ariana Zburlea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.