
Visul unui fluture cu aripi arse
Merse în zbor sub clar de lună
S-asculte Lia-Ciocârlia,
O melodie numai bună
Dată de Domnu-n România.
În jurul lui un stol de fluturi
Din aripi începu să bată,
Așa cum numai tu îți scuturi
Visele noi câteodată.
Scântei din ceru-nghesuielii
Printre silabe s-au aprins,
Intră în tracul amețelii
Ca mire fluture, un vis.
A ars pe aripi, pe antene
Și visul s-a închis în el,
Alți fluturi prins-au cu putere
Să-i tulbure visul rebel...
Au reușit, l-au bandajat
Frumos, în note muzicale,
Cu targa iute l-au cărat,
Bucăți de-arsură în spitale.
Au ras culorile de sânge,
Pete de fum din visul gros
Și prinse dureros a plânge
Gândind că i-a ars orice os.
Deschis-a ochii-n mii de lacrimi,
În jurul lui era un lac
Din ochii cei trecuți prin patimi
Pe-o lumânare și-un colac.
În zbor aș vrea să fiu, în zbor,
În lume cum îmi era visul,
Dar sunt un nod dintr-un popor
În care-a ars și Paradisul.
Sincer să fiu nu îmi percep
Măcar aripile ce-s arse,
Aș vrea din suflet să pricep
De ce trăim în mii de farse.
Dați-mi o rugă să ascult
Sub clar de lună, ciocârlia,
Să văd cum pe dacicul scut
Își face cuibul România!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fluturii nu mor
Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.
N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.
E pânză pe nor
Aripi și zbor
Fluturi suflete
De dor...
Fluturii nu mor,
Se transformă-n simțiri
Te-nvie și dor...
Fluturii nu mor.
Nu mai sunt fluturi
Doar simțiri
Pe aripi de nor
Și zborul din interior...
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas

Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul crește odată cu noi
Vântul sapă prin nea ca o javră,
Dâră de sânge scursă-n pământ,
Miroase a fum peste iarnă,
Gerul se ascunde-n cuvânt.
Tremur în speranța de veghe,
Sufletul se face cruce în deal,
Aleargă spre tine în noapte
Un fluture cu trupul de cal.
Tu râzi într-o floare din geam,
Luna atârnă în coșul de fum,
O mână se-ntinde s-o fure,
Visul meu o sparge în drum.
Bucăți, cum e trenul, se-ntind
Pe calea așteptării finale,
Intru în casă și tu îmi arăți
Rotundul din lună în poale.
Lasă visul pe umeri, mi-ai zis,
Destinul e rece-n zăpadă,
În pleoapa somnului meu
Învârți a timpului roată.
Vântul sapă adânc și grăbit,
Eu construiesc focul în doi,
O fi sau n-o fi paradisul
Visul crește odată cu noi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș vrea să am...
Aș vrea să am o dată captivă în inimă,
o flacără...
Să simt iubirea ei arzând pentru mine...
Aș vrea câteodată
să zbor agătată în aripi de fluture,
dansând crepuscular pe-o geană de rai.
Aș vrea câteodată
Să sărut privire de copil
Cu zămbetul a doi ochi albaștri...
Aș vrea poate odată
să dorm la umbra unei frunze de stejar,
să citesc printre vise,
scrisori de istorie...
Aș vrea doar o dată să alerg pe un drum,
să scriu cu pași
destine încuiate în inimi,
părăsite de aripi,
îngropate în galbenul filei,
răsfirat printre "a fost odată..."
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună de vară
Aripi de înger inima mi-a cuprins
Din visele cu serile ninse
Albul liniștit din micul paradis
Gândul la tine în vis se oprise
Si se făcea pare că tu ieșeai
Din vălul timpului de ieri frumos
Pe șaua Lunei de argint alunecai
Un suflet din iubirea norilor setos
Se luminează cerul în înălțimea lui
O inima cu aripi ce între noi zbura
Purtată pe aripile posibilului
Vise trăite ce somnu-mi colora
As vrea să nu te mai iubesc
Căci visul vreau să nu dispară
Iubirea nicicând să o cunosc
In calendar să nu fi fost lună de vară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În vis
În visul cu aripi de mugure frânt
Nebuni, corcodușii presară petale.
Din marginea apei bătută de vânt
Se-neacă amurgul în șoaptele tale.
În visul ce bate la geamuri trucate
Pământul se-așeaza cu dosul în sus.
Din iarba sădită pe cealaltă parte
Îți curge-n șuvițe un palid apus.
În visul cu gratii cioplite măiastru
Argintul din lună coboară-n abis.
Din valuri ovale pictate albastru
Sorb buzele tale un strop interzis.
În visul cu fluturi închiși între ziduri
Se scutură astre din timpi glaciari.
Din cerul proptit ca un pod peste diguri
Pe sânii tăi goi se revarsă quasari.
În visul cu hoții de vorbă încinsă
Sunt șoapte închise cu sute de chei.
Din flăcări cu patima pururi nestinsă
Pe pielea ta nudă dansează scântei.
În visul pe care îl creștem ascuns
Dorințe piezișe aleargă defecte.
Din trupuri lipite fanatic de strâns
Ne scurgem în sfera cu laturi perfecte.
poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unui controlor de trafic
Nu-mi place turnul de control,
Dați-mi aripi: vreau să zbor!
distih de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul îmi deschide pleoapele în zori
Aripi se învârt printre frunzele moarte,
Rotunjite maiestos în inimi încercate.
Zborul meu trece cu vântul în zare
Punând peste răni la aripi culoare.
Visul îmi deschide pleoapele în zori,
Din sânul tău sug lapte îngeri și cocori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul meu
Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Stele-albastre,
Miresme de ierburi și cer;
Valul cald mângâind
Pescărușul în zbor,
Gânduri vii,
Pași ce-adesea mă dor.
Visul meu s-a născut
Din genune și foc,
Din cădesri și urcuș,
Dintr-un fluier de soc;
Din lumina filtrată
Prin voal de argint,
Din vârtejuri de ape
Țâșnind don pământ.
Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Luminițe ivite
Din tainic ungher;
Păsări albe țintind
Către cerul înalt,
Râuri vii, șiroind
Printre munți de bazalt.
poezie de Florina Emilia Pîncotan (25 mai 2018)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de an cu an
Plouă, tună fulgeră,
Pe un fum de iederă
Coboară un hoțoman
Lângă mine, sub tavan.
Sfinți nu suntem, amândoi,
Suntem de precepte goi,
Mă sărută și-l sărut
Chiar de are păr cărunt.
Nu știți voi ce poate el,
Este visul meu rebel,
Îl adun când plouă des,
Îi fac din fulgere fes.
Îi pun aripi pentru zbor
Și paznic îl pun la dor,
Să aducă prin tavan
Iubirea-i de an cu an!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră cu imaginație
Pe-o umbră cu imaginație
Desenez o inimă cu grație,
Desenez buzele-n cuvinte
Și fluturii cu aripi infinite.
O pasăre ciugulește ușor
Din visul ce curge în zbor,
Tu râzi, umbra dispare
Sugând lapte din soare.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul
Și se făcea că zorii vor s-apună,
să lase ca sărutul pătimaș
al razelor venind din clar de lună
să fie, al dorinței lor, făptaș,
readucând o stâncă bine-ascunsă
în râul ce purta lumina lor,
din starea ei, sub vrajă nepătrunsă,
în zeul din trecut, nemuritor.
Au reușit! Cu zeul între ele,
erau acum zeițe, și-nspre zori
au aruncat privirile acele
din ochii lor atât de-atrăgători,
încât aceștia, sub o vrajă, parcă,
s-au hotărât să lumineze iar
o lume care, încă, mai încearcă
să-mi descifreze visul. E-n zadar!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul frumos în toamna ce apare
Te-am văzut când tu nu mă vedeai
În dialogul clipelor senine,
Mă ascundeam de tine în suspine
Când veselie lumii împărțeai.
Îmi răspundeai ca pasărea în zbor
Cu infinitul strâns sub o aripă,
Te vedeam supusă într-o clipă
Săgeții argintii a Zeului Amor.
Nu credeam să împărțim voios
Fructul iubirii dulci, înălțătoare,
În cuibul vieții aspru, luminos.
Acum ești marea mea încununare,
Ești inima, ești visul meu frumos,
În toamna lumii ce apare-n zare!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Disecarea clipei fericite
În mine azi roiesc toți fluturii iubirii,
Zboară prin stomac și mă colindă,
Cu zborul lor atât de mătăsos
Te-aduc în vraja mea și te alintă.
Se scaldă-n sânge poezia lor,
Tu o reciți în farmecul de lună,
O rază îți pătrunde-n sân timid,
Cu vicleșug mă prinzi de mână.
Mă trezesc în visele cu mere coapte
Sub streșina privirilor de foc,
În jurul nostru-s roiurile de fluturi,
Zborul de rutină vine cu noroc.
Și ochii tăi sunt aripi colorate,
Unduie în ei cerul masiv de stele,
Pașii sar din cărărui înguste,
Ne ascund în ierburi de vâlcele.
Suntem doi fluturi în stomacul vieții,
Măcinăm înalturi fericite,
Într-o vrajă luminând misterul
Disecăm iubirea clipei potrivite.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de vis
Și-acum visezi, dar visul ți-e schimbat:
te-avânți prin nori c-un strigăt de plăcere,
de parcă nu-s aceiași ce-ai scăldat
în lacrimi izvorâte din durere.
Visezi frumos! În visul tău e-un zbor
prin fericirea inimilor pure
pornite pe un drum înălțător,
ferit de gânduri sau poteci obscure.
Plutești ca altădată spre abis,
dar este altfel: încărcat cu stele
și pare-un univers ce s-a deschis
ca să-ți permită zborul printre ele.
Iar tu i te arăți ca într-un dans
în care muzica nu mai contează,
căci sufletul ți-e undeva-n devans,
acolo unde totul se creează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zbor din iubire
Fluturi o floare
Pământ roditor
O adiere de vară
Un soare orbitor
Un gând satanic
Vise destamate
Un ceas nemernic
Te-a luat departe
Vreau să fiu fluture
Să zbor în neant
Un zbor din iubire
Din drum nu te abat
Fluture nevinovat
Aripi transparente
Te veghez pe însetat
C-un sărut pe frunte
Când zorii vor veni
Voi fi cine stie unde
Rătăcită printre ierni
Dorul mă ascunde
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Broderie poetică
fire de mătase timpul meu toarce
îmbrăcat în raze și fine petale
din călătorie visul se întoarce
însoțit de stele vestit de vestale.
am primit înțelepciune de la sfinți
vibrează în suflet ca o melodie
topește cu raze zăpezile din minți
și face din tristețe frumoasă parodie.
prind aripi de zbor sentimentele mele
poeme cu picioare aleargă prin cord
vorbesc cu poeții câte-n lună și stele
nestemate de lumină vieții îi acord.
brodez beatitudini cu iubirea adâncă
tăcerea cenușie am închis-o în stâncă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

LA POARTA NOPȚII
La poarta nopții dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Și nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ți dă aripi pentru zbor!
La poarta nopții, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniți dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!
La poarta nopții dacă va suna,
Din trâmbiță, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;
Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Și-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul cu aripile frânte
DORUL CU ARIPILE FRÂNTE
Cu aripile frânte de singurătate
În sufletu-mi sihastru ca o neagră stâncă,
Dorul pribeag agonizează și se zbate
Să iasă din prăpastia tot mai adâncă.
Din dragoste rănit, tânjind după iubire,
Când s-a aventurat în periplu romantic,
S-a prăbușit într-un blestem de pătimire,
Cu visul să sfârșească în destin dramatic.
Iar visul adorat de Primăvara Vieții
S-a închegat pe un val înălțat de idei.
În abis l-au dus valurile tineteții,
Prin Toamna Bătrâneții să-și poarte pașii grei.
De dor golit duc sufletul în altă lume,
Pe tărâmul unde Iarna Eternității
Îl metamorfozează în chip cu alt nume
Și zbor de vultur sub cerul posterității.
Poezia de azi - 1 iunie 2014
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2014)
Adăugat de maria.filipoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața noastră este o continuă lecție de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopții, când alergăm desculți prin iarbă, când admirăm păsările și creștetul munților. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viața e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflați în suferință, pentru că trebuie să ne ținem apropiații de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăsește cu fâlfâitul unor aripi mute și nevăzute de nimeni.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de fluturi
Fluturii trăiesc puțin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veșnic... în cuvânt
Vin și pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc ușor
Prin furtuni de vis, de dor
Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoție în zbor,
Ce păcat că și ei mor...
Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!