Viața noastră este o continuă lecție de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopții, când alergăm desculți prin iarbă, când admirăm păsările și creștetul munților. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viața e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflați în suferință, pentru că trebuie să ne ținem apropiații de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăsește cu fâlfâitul unor aripi mute și nevăzute de nimeni.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.