Ce faci acum?
Ce faci acum, mă-ntreabă Dumnezeu,
De parcă nu ar ști, murim încet,
Mari profeții s-au spus, se spun mereu,
Vin de la școala vieții c-un caiet,
Vorbește mult, mai scrie pe pereți,
Se plâng arhanghelii, eu râd cam pe ascuns,
Potopul a trecut, oameni bureți
Sar să mă pupe, eu am creier creț,
Enoch și-a împărțit progenituri,
Se umple lumea de hoții, minciuni,
Iubirile s-au prefăcut în uri,
Ne-obișnuim să ținem totu-n pumni,
Pe unde-s Ieremia și Daniel,
Speranțele au rădăcini adânci,
doar eu și tu, deasupra noastră El,
Doamne, pe noi nicicând să nu ne plângi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre școală
- poezii despre școala vieții
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
La început Dumnezeu a făcut poezia
La început Dumnezeu a făcut poezia
Și a văzut că ea este bună,
A împărțit lumea în poeți și nepoeți,
Ceea ce se vede și astăzi,
Indiferent de sex și naționalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul și-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,
Libertatea se plimba în pielea goală
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbații, așa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, știa că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieși marile poeme,
Dar nu va mai fi cine să le citească.
Poate mătușile desfrânate ale poeților.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre început
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre plimbare
- poezii despre palate
- poezii despre nuditate
Trup sfânt
Presiune de nestăpânit,
Nu scrie, nu scrie, nu scrie,
Lasă-i pe alții și lasă
Timpul să se-nvijelie.
Doamne, ce liniște-n jur,
Morții clipesc doar din frunze,
Din razele lunii pe cer,
În geamătul lumii lehuze.
Poeții nu scriu, mor mereu,
Respiră-n cuvinte-implozie,
Ei știu, Paradisu-i al lor,
Trup sfânt, nectar și ambrozie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre frunze
Ciudat
Ciudat, nu ai glas, nu ești materială?
Ești numai un gând, zvâcnire arterială?
Ești numai scris, ciudat, radiografic,
Un nor și o lună, o stea, telepatic.
Au zi tu, cum bate o inimă-n centrul
Acestei mici galaxii, tu ești pentru?
Într-o câmpie zărit-am un pian,
Singur cânta, o minune în van.
Oh, sa ira, cum strigau vechii frânci,
Cenușăreasă nu ești, de ce plângi?
Te însoțesc mari șambelani,
Bufnițe, cârtițe sau șobolani,
Nu-i lua în seamă, o floare să iei,
Roșie foc sau o floare de tei,
Ciudat, nu ai glas, iar încet toți murim,
Deasupra să-mi cânte mierla un imn.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre roșu, poezii despre radiologie, poezii despre pian, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Mic tratat de iubire
Iubito, de departe-ți scriu,
Dintr-un subsol, dintr-un sicriu,
Toate s-au spus, s-au frământat
La Skagerat și Kategat.
Noi ne-am iubit ori nu, va ști
Doar steaua X din grupa Psi.
Iubirea nu se cere-n dar,
Ea vine fără un orar.
.........................
Simt nevoia unei schimbări majore,
Să mă renasc femeie? Sau o statuetă de marmură?
Trupul meu a devenit o cămașă a lui Nessos,
Sufletul caută alt locaș.
Mi-e dor cumplit de tinerețe,
Ce puțin am iubit?
Ce mult m-am închinat vanității.
Dar, Doamne, eu nu sunt Faust să opresc clipa,
Nici Tu nu poți fi Mefisto.
Și totuși, fiecare clipă poate fi un nou început.
Nu credeți?
poezie de Boris Marian Mehr (februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre trup și suflet, poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre schimbare sau poezii despre femei
Megapoemul
Oricare organ are sunetul lui
În concertul vieții, mai sus și mai șui,
Creierul strigă tăcut ca un corb,
Organul iubirii e surd și e orb,
Circulăm pe un drum fără borne, în jur,
Nu e câmp și nici mare, imperiul e sur,
Infinitul la care nu ne-adaptăm,
Unde-s munții și hăul? Ca nebunii cântăm.
Creațiunea-i tăcere ori numai păreri?
Există mai mult ce a fost până ieri.
Singur aprobi, singur renegi,
Nu e nimeni să-ți spună să râzi și să pleci.
Aventura așteaptă, Providența-i mister,
Tăcerea complotului reginei Esther.
Vinovați fără vină, mereu pedepsiți,
Culorile vidului, calicii căliți.
Tăcere nocturnă, final așteptat,
Prometeu și Sisif ne-au înșelat,
Răul are a mie de flori, de culori,
O misiune de ai, faci numai erori,
Comoara-i pierdută, semințe în vânt,
Ce a fost înainte de primul cuvânt?
Un ecou poate fi după orice eșec,
Generos e Neantul, aparent este sec.
Dar din imnuri se nasc și îndemnuri, impuls,
Calea Lactee nu e de muls,
Marionetă sau om, alege sau uiți,
Pe tine mizează vagabondul desculț,
Violența tăcerii, rătăcirea-n rostiri,
Monolog paralel cu splendide iubiri,
Un joc început și neterminat,
Unde ești sau ai fost? Ori nu te-ai iscat?
Uitat e potopul, pe ce dimensiuni
Ne readunăm pentru promisiuni?
Dialog ventriloc, verbul naște mereu,
Verbul este în toate, parcă e Dumnezeu,
Despuind adevărul nu găsim mai nimic,
Iubirile mor, se preumblă pe dric,
Elocvențe de tablă, un vacuum stătut,
Mai mult decât fapta, un cuvânt te-a durut,
Iar abisul își cheamă noul abis,
Catastrofă nu este, a fost doar un vis?
Și astfel parcurgem mereu acest drum
Fără borne, iubesc doar ce știu acum.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre prăpăstii, poezii despre vinovăție, poezii despre naștere, poezii despre culori, poezii despre vânt sau poezii despre violență
După ani s-au adunat tăceri asurzitoare.
aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre tăcere
Murind tânăr
Din clipa când ne-am născut începem să murim,
Și-o ținem, fără greș, așa până-n prag de țintirim.
Unii se duc mai ușor
Alții mai greu, dar tot iau plasă,
Nu ne este dat nouă să-alegem cartea trasă.
Doi dintre colegii mei nu s-au prins
Cum cad zarurile și parcă înadins
S-au înrolat voluntari spre-a se-întâlni cu soarta lor în lume,
N-au mai așteptat recrutorii pe urma lor să umble:
Unul la Aviație și altul la Marină,
Nici nu s-au gândit la carnea de tun ce-or să devină.
Primul s-a trezit fermier după cel dintâi zbor,
Survolând Germania-într-o noapte frumoasă, fără-un nor,
Dar, asta-i, zburând printre bombardiere riști să fii trăsnit.
Iar celălalt a avut o soartă tristă-n submarin,
Pe atunci din ugerul cerului cădeau bombele din plin.
Îmi imaginez cum a murit în sicriul de oțel,
Lipsit de lumină și de aer încet, încet, încetinel.
Când numărul tău a fost rostit trebuie să te duci.
Unii se duc îndată,
Alții mai trag de timp pe la răscruci.
E singurul lucru-n viață pe care, fără-încercări, îl reușim,
Să murim, să murim, să murim, să murim.
poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zaruri, poezii despre voluntariat, poezii despre numere sau poezii despre noapte
Cine vorbește mult, fără dinți va rămâne.
aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre vorbire sau aforisme despre dinți

Din 1952, din primul an al studenției, în viața noastră nu am avut altceva de împărțit decât bucuriile scenei, deși, bineînțeles, am avut și stări de tensiune creatoare. Există promoții în care au fost oameni foarte valoroși și care, întrucât nu s-au respectat reciproc, nu vreau să spun că s-au dușmănit, există o vorbă la români "s-au mâncat", au avut de suferit și nu au dat ceea ce ar fi putut să dea.
Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Mircea Albulescu despre viață, citate despre valoare, citate de Mircea Albulescu despre valoare, citate despre studenție, citate despre reciprocitate, citate despre existență, citate de Mircea Albulescu despre existență, citate despre bucurie, citate de Mircea Albulescu despre bucurie, citate despre România sau citate de Mircea Albulescu despre România
Epilog
E mult de-atunci, este o veșnicie,
De când nu ne-am văzut, ești străvezie,
Noi nu ne aparținem, doar altora,
E mult de-atunci, tu te chemai Sefora.
Deasupra vieții mai nimic nu este,
Dar și mai sus, peripeții celeste,
Poetul își iubește slava,
Surâd regine, Mab și Maba.
Doctorul Oz, mai pișicher,
Ne tot măsoară c-un echer,
Ce ne privește? Mult de-atunci,
Atâtea opere și prunci,
Masca poetului, cam mort,
O poartă astăzi Rapaport,
E peste fire, prenormal,
Ce-o fi zicând Sardanapal?
Redevenind floare, pământ,
Eu mă închin adânc și blând.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre monarhie, poezii despre medicină sau poezii despre medici
Iubirile nu mor, se transformă.
aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre iubire

Autoconservare
Unde mi-or fi ochii de bărbat?
Parcă s-au ascuns ori au plecat,
Că nu mai adulmecă femei;
Doamne, ăștia nu sunt ochii mei!
Unde mi-o fi mintea de copil?
Parcă s-a ascuns în alt profil,
Că nu mai gândește cum gândea;
Doamne, asta nu e mintea mea!
Unde mi-o fi sufletul de om?
Parcă s-a ascuns într-un atom,
Că nu mai transmută din nucleu;
Doamne, ăsta nu-i sufletul meu!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre femei și bărbați, poezii despre copilărie sau poezii despre bărbați
Unde-s?
Unde-s zilele frumoase?
Unde-s verile răcoroase?
Unde-s iubirile trecute?
Ieșiri pe faleză plăcute.
Unde-s?
Unde-s muzele inocente?
Puștoaicele ușor indecente?
Unde-s vremile neintrecute?
Unde-s liniștile absolute?
Unde-s?
Unde-s Freddie și Prince?
Moartea i-a luat înadins.
Unde-s mama și cu tata?
Unde-s costumul, cravata?
Unde-s?
Unde-s iernile prea lungi?
Și motanii mei cei nătângi?
Unde-s vecinii cu toții?
Ce munceau ca roboții.
Unde-s?
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vecini, poezii despre vară, poezii despre tată, poezii despre roboți, poezii despre pisici sau poezii despre mamă

Ne plâng străbunii
Ne plâng străbunii în mormânt
Văzând ce se întâmplă pe pământ.
De ură, de dureri și dușmănie,
De viața noastră dată chezășie.
E tot mai plin pământul de sărmani,
De teroriști, de criminali și șarlatani.
De oameni care pentru-un pumn de bani
Aruncă-n jur doar vorbe de ocară.
Oprște, Doamne,-această cruntă boală!
Boala-i transfigurată-n pocăință,
Dar nu plecăm genunchiul cu căință.
E doar o mască falsă-n care arde
Dorința lumii pentru libertate.
Dorința de-a lăsa pentru Iisus
Povara ce ni s-a ursit de sus.
Se simte clocotind ipocrizia,
Căci am uitat ce-nseamnă omenia.
Sunt tot mai mulți români plecați în lume...
Întoarce-te în țara ta, române!
Ai fost prea mult străinilor o slugă...
Povara ce o duci, te rog, aruncă!
În țara ta întoarce-te și plângi,
Chiar dacă brazdele durerii sunt adânci.
De s-ar întoarce Ștefan sau Corvin,
De-ar ști că suntem slugă la străin,
Cu arma-ar face drum peste hotare
Și ne-ar salva de greaua întristare.
Și ar tăia cu fulgeru-n furtună
Pe cei ce la străini întind o mână.
Ei ne-au lăsat, murind, un jurământ:
Să apărăm murind acest pământ.
Noi azi ne vindem glia la străini
Și-a prins străinu-n țară rădăcini.
Acum pământul nostru roditor
E dat mai pe nimic străinilor.
Cu toții l-au prădat, l-au umilit.
Și în genunchi strămășii ne-au trudit!
Plânge în suflet cumpăna fântânii
Că s-au pierdut printre străini românii.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre durere, poezii despre tristețe, poezii despre terorism, poezii despre promisiuni sau poezii despre pocăință
Murind
Din clipa când ne-am născut începem să murim,
Și-o ținem așa, fără greș, până-n prag de țintirim.
Unii se duc mai ușor,
Iar alții mai greu, dar tot iau plasă,
Nu ne este dat nouă să-alegem cartea trasă.
Doi dintre colegii mei nu s-au prins
Că zarurile pot cădea și anapoda, parcă dinadins:
S-au înrolat voluntari forțând soarta lor în lume,
N-au așteptat recrutorii pe urma lor să umble,
Unul la Aviație și altul la Marină,
Făr-a se gândi la carnea de tun ce-or să devină.
Aviatorul a devenit fermier după primul zbor,
Survolând Germania-ntr-o noapte frumoasă, fără-un nor,
Dar, asta-i, zburând pe bombardiere riști să fii trăsnit.
Celălalt a avut o soartă și mai tristă,-n submarin,
Pe-atunci din ugerul cerului bombele cădeau din plin.
Nu vreau să mi-l imaginez în acel sicriu de-oțel,
Lipsit de lumină și de aer, murind încet, încet, încetinel.
Când numărul tău e rostit trebuie să te duci.
Unii o fac de îndată,
Alții mai trag de timp pe la răscruci.
Un singur lucru-n viață întotdeauna reușim:
Să murim, să murim, să murim, să murim.
***Am trecut pe 10 aprile, 2002, traversând Marea Barents în drum spre Murmansk, exact, dar
exact, peste locul unde s-a petrecut drama submarinului Kursk.
Și acum, amintindu-mi, simt un fior rece pe șira spinării.
Mândria și "patriotismul" pot uneori ucide.
poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire sau poezii despre aviație
Între nebunie și platitudine
Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproșează că soției mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nțelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toții din iluzii și aluzii
La ce nu vom putea să fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci să urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre rouă, poezii despre profesori, poezii despre munți sau poezii despre educație
O veche poveste la ceai
Erau mereu nedezlipiți în lumea lor caldă,
Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii
Și deschideau zilnic ferestre spre fericire.
O fereastră s-a deschis spre lumea noastră rece
Și pasiunea se risipi cu aburii ceștilor de ceai.
Ochii li s-au deschis și se priveau nedumeriți,
Buzele se dezlipeau cuminți din sărut.
Li s-au descâlcit mîinile una din alta
Și s-au retras timide sub masa tăcerii.
S-a răcit ceaiul, a spus ea cu glas răgușit,
Închide toate ferestrele, e atât de frig
Că mi-au dat lacrimile! Și el a închis.
poezie de David Daniel Adam (2 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceai, poezii despre sărut, poezii despre fericire, poezii despre abur sau poezii despre Masa tăcerii
Precum în cer
În orice legendă există sămânța
Viitorului, is not?
Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului.
Iar mormântul meu așteaptă la margine,
aproape de gard, de mersul tramvaielor.
Într-o noapte cimitirul dispăru, se spune
Că ar fi zburat la cer. Mormântul meu ioc.
Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă,
Carte de rugăciuni, deși nu am deschis-o
Până acum. Parcă nimeni numai crede în moarte.
Toți vor să ajungă în cer vii și nevătămați.
Cică un sfârșit tot există, cam ascuns,
Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar
Nu ne anunță la timp despre moarte,
De n-am fi atât de autonomi, eu cred
Că nimeni nu ar muri, din solidaritate,
Suntem toți o materie și un spirit,
Ce atâta autonomie trupească,
O bătrână în cârje, alaltăieri
s-a prefăcut într-un înger cu aripi,
acum zboară pe sus, unii chiar au zărit-o.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre tramvaie, poezii despre solidaritate sau poezii despre sfârșit
* * *
Ehai, Toma Alimoș, fost haiduc și fost cocoș,
Am să-ți spun eu o poveste despre care nu mai este,
Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,
Aveai aripi albastre și policolori,
Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Alexandra, eram și spirit și trup,
Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii languste,
Nu de mult am murit pe căi mai înguste,
Bieți cavaleri cu inimi cam fruste,
Cum să dăm înapoi visul meu c-am murit?
Parcă lumea devine un globus de vid,,
Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,
Alexandra, te pierd neîncetat, nu ești vis,
Rămâne gingaș trupul tău ca de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
Iar lumina cum scade mereu mai încet,
Iar inima-ngheață ca o pasăre-n piept.
Cine-o să vină de-acum prin câmpuri?
Alexandra, tu nu ești femeie, nici sâmbur,
Se dilată și munții, ca sigiliul domnesc,
Alexandra, mai știu doar că te mai doresc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre ninsoare sau poezii despre inimă
Se făcea că pluteam deasupra mea
Se făcea că pluteam deasupra mea
Și discutam felurite subiecte,
Îmi aminteam ce mi-a spus profesorul de sport,
Că sunt o calamitate, iar eu l-am înjurat,
El a chemat o ambulanță și m-au dus la spital,
Acolo, toți umblau în halate largi, albe,
De atunci nu-mi plac halatele albe,
Ce faci, măi băiete, mă întreba un prieten,
Nu mai mergi în insula Creta?
Nu mai am timp, am răspuns, nu mai am timp
Și nici răbdare, aș înota desigur, aș înota mult,
Aș scrie versuri înotând, Fridolina,
Rău visează Fridolina, lumea este foarte trează,
Eu aș dormi, aș dormi, prietene,
Lumea imnu-l fredonează,
Vin groparii de la bază, dar filiera Barbarosa
E cu ochii pe micoza ce se urcă precum roza,
Pe castelul din Formoza, unde stă madam Ciroza.
Juna mea, Periculoza, dă-mi ce ai,
Osteoporoza, ca să pot sări, săream
Chiar pe lampa din tavan, readusă din Taivan,
Robbi, dragă, liberează sclavii ce te venerează,
Că Nicole de mult așteaptă o răsplată după faptă,
Ochii ei, minune dreaptă...
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sclavie, poezii despre prietenie, poezii despre versuri, poezii despre trandafiri sau poezii despre sport