Epilog
E mult de-atunci, este o veșnicie,
De când nu ne-am văzut, ești străvezie,
Noi nu ne aparținem, doar altora,
E mult de-atunci, tu te chemai Sefora.
Deasupra vieții mai nimic nu este,
Dar și mai sus, peripeții celeste,
Poetul își iubește slava,
Surâd regine, Mab și Maba.
Doctorul Oz, mai pișicher,
Ne tot măsoară c-un echer,
Ce ne privește? Mult de-atunci,
Atâtea opere și prunci,
Masca poetului, cam mort,
O poartă astăzi Rapaport,
E peste fire, prenormal,
Ce-o fi zicând Sardanapal?
Redevenind floare, pământ,
Eu mă închin adânc și blând.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.