La început Dumnezeu a făcut poezia

La început Dumnezeu a făcut poezia
Şi a văzut că ea este bună,
A împărţit lumea în poeţi şi nepoeţi,
Ceea ce se vede şi astăzi,
Indiferent de sex şi naţionalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul şi-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,

Libertatea se plimba în pielea goală
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbaţii, aşa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, ştia că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieşi marile poeme,
Dar nu va mai fi cine să le citească.
Poate mătuşile desfrânate ale poeţilor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci acum?

Ce faci acum, mă-ntreabă Dumnezeu,
De parcă nu ar şti, murim încet,
Mari profeţii s-au spus, se spun mereu,
Vin de la şcoala vieţii c-un caiet,
Vorbeşte mult, mai scrie pe pereţi,
Se plâng arhanghelii, eu râd cam pe ascuns,
Potopul a trecut, oameni –bureţi
Sar să mă pupe, eu am creier creţ,
Enoch şi-a împărţit progenituri,
Se umple lumea de hoţii, minciuni,
Iubirile s-au prefăcut în uri,
Ne-obişnuim să ţinem totu-n pumni,
Pe unde-s Ieremia şi Daniel,
Speranţele au rădăcini adânci,
doar eu şi tu, deasupra noastră El,
Doamne, pe noi nicicând să nu ne plângi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axis Mundi

Toţi ne vor binele, nu ni-l luaţi,
Nu mai putem reveni la sarmaţi,
Nu mai e loc în peşteri, ieşiţi,
Ne-ndepărtăm mai mult de sciţi.
Rugul nu luminează defel,
Şi Dumnezeu se înscrie-n tabel,
Chiar şi prostia s-a privatizat,
Şi libertatea mai e un păcat.

Răul mai poate fi seducător,
Cheamă la luptă pe muritor,
O îndoială este-ndeajuns,
Axul cel Mare trebuie uns.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu vrea ceea ce vreau şi eu, altfel de ce este Dumnezeu?

aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce face?

Ce face un om când e singur?

Simplu – un glonţ, un somn, un poem,
Vede un film, se uită la ceas, înfiază un leu,
Dar tot singur este.
De ce este singur?
A fost jignit. A jignit. A ucis. Nu a ucis.
Eu nu cred în singurătate, cum nu există vid absolut.
Dar o tragedie este. Undeva o lacrimă îşi fa ce drum.
Doamne, ce aş hohoti, de nu aş fi bărbat.
Amintirile mă asediază asurzitor.
Anii se perindă cu viteza unui tren nebun.
Lumea trăieşte, undeva e iarnă, undeva e o plajă,
Alcoolul? Drogul? Boala? Nimic nu seamănă cu singurătatea.
Nici plantele, nici animalele nu suportă singurătatea.
Nici Dumnezeu, că altfel de ce ar fi fost Creaţia?
Strada este pustie, casa este pustie, cimitir fără gard.
Singurătate, tu eşti un bolid care mă ucide.
Brusc apare un cititor timid. Îmi întinde mâna,
Sunt salvat. Mulţumesc, fratele meu, mulţumesc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Este profet din câte cunosc, asta nu înseamnă că nu are păcat. Este un om, în acest trup, care este casa duhului sfânt! A. M: Păi şi cum a intrat în "casa duhului sfânt cu păcatul călare pe el"? Nu vezi contradicţia? Este "om în casa duhului sfânt", dar e cu păcat, da? Atunci poate că e doar prizonierul rahatului-corp, de aia-i păcătos şi nu că e în casa duhului sfânt! Atâta timp cât vă închinaţi la gând el vă va ţine în păcat pentru vecie. Doar dacă sunteţi păcătoşi gândul vă poate controla cu fricile lui spirituale interminabile. Asta "cu păcatul călare pe el", îmi aminteşte de una faină: Un tip se duce la doctor şi doctorul îl întreabă ce are, etc. şi cineva bate în uşă; era nevasta tipului care îi zice: "Gogule, nu ai terminat?" Doctorul se uită un pic confuz la pacient şi acesta din urmă zice: Ce să mai zic, domn doctor, aşa e când umbli cu păcatul după tine!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare

Eu nu sunt Don Quijote,
Tu nu eşti Dulcineea,
Eu sunt mereu bărbatul,
Tu, uneori, femeia,
Femeia-prim-ministru,
Regină peste regi,
Eu sunt mereu poetul,
încearcă să renegi
iubirea ce e-n toate,
dar tu o uiţi mereu,
eu nu sunt Don Quijote,
nici nu sunt Dumnezeu.
Femeia-Don Quijote
Există undeva,
Sunt Bergerac, probabil,
Trezind iubirea ta.

poezie de Boris Marian Mehr (11 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo iarba este mai verde, dar cine o vede?

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă imperfecţiunii

Nu voi elogia imperfecţiunea,
Dar nici pe verişoara ei, perfecţiune,
Cu temele făcute, pantofi lustruiţi,
Suflet curat, deşi este la căutare,
Ai două urechi şi o gură, ascultă,
Nimeni nu se plânge de lipsă de minte,
Nimeni nu se plânge de lipsă de inimă,
Dar de bani, cine nu se plânge?
De frică nu se moare, nici nu se trăieşte,
Dar de râs? Se poate muri, Doamne, fereşte.
Admir poeţii care scriu perfect, dar nu-i iubesc,
O fi invidia, o fi teama de perfecţiune, care, zice
Cartea la Scaraoski, este diavolească,
Cineva avea o capră, a mers cu ea în Ţara Promisă,
i-a plăcut, a trimis capra cu un bilet, să-l cheme pe tatăl său,
capra a fost ucisă, din greşeală chiar de tatăl băiatului,
astfel fiul şi tatăl s-au despărţit, de ce, Doamne?
De Don Quijote se râde şi astăzi, de ce, Doamne?
Cine mai ascultă Cântecul lui Roland, de ce, Doamne?
Suntem mereu pe drum, căutăm ceva, chiar de nu spunem,
Cine ştie care este casa lui? De ce suntem singuri aproape în orice moment?
Faceţi linişte, pe această stradă stă un scriitor care lucrează?
Ce lucrează el? Face o casă? Nu, un palat.
Ce palat, are el puterea, banii, priceperea
Să facă un palat? A trecut pe acolo Frumoasa Frumoaselor.
S-a oprit, l-a sărutat pe frunte pe bietul scriitor şi a plecat.
Peste noapte a apărut palatul. Nu era perfect, dar era.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roţile

La bustul meu şi-or da onorul
Toţi câinii sănătoşi, colunii şi cocorul,
Am scris şi nu ştiu pentru cine, pentru ce.
Poate că Domnul mă va lumina "perche".
Dar bucuria slovei o-nţeleg poeţii,
Poţi râde de ai minte ca bureţii,
Un om îngheaţă-n şanţ, în ger,
Parcă-i o pasăre ce a căzut din cer.
Mai suntem noi oameni sau roboţi?
Am inventat noi roata? Astăzi suntem roţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handra

Seară, poate ultima, poate penultima,
A venit la mine cineva, era disperat,
Nu ştia de ce, era disperat pentru că nu ştia de ce,
Îţi lipseşte o femeie, l-am întrebat?
Poate. Alcool? Nu. Fumezi? Nu prea. Citeşti?
Rar şi numai cărţi bune. Ce vrei? Nimic.
Nu vrei nimic? Eşti un om fericit.
A zâmbit, a deschis uşa de la lift, dar liftul nu era acolo.
S-a dus în gol. Fericit. Încerc să mă liniştesc. Citesc o carte.
Liftul a fost reparat. Să nu uitaţi de poeţii morţi de foame.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oameni care, ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar, auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; şi ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu, a făcut frica de fiare.

citat din Sfântul Ioan Scărarul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl rog pe Dumnezeu

Îl rog pe Dumnezeu să mă omoare,
Dar El nu omoară pe nimeni,
Am fost de multe ori nedrept
Cu alţii, cu mine însumi,
Am învăţat ceva?
Ştiu, nici o femeie nu poate fi părăsită,
Aşa cum nu poţi părăsi
Mama Natură, ea ne naşte, ne creşte, ne-ngroapă,
"pe unde trec lebedele, noi bem vinul de foc",
Spune Poetul, "durere şi râs purpuriu",
La bătrâneţe, Ionesco se simţea plictisit,
Subzista, se temea de uitarea oamenilor,
El, neuitatul. Picta.
Cine nu pictează în minte?
Cine nu cântă în şoaptă?
Ne temem de propria voce.
A murit un câine din vecini,
Un suflet de cavaler.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie în vis de iarnă

A nins cu pletele lui Dumnezeu,
e o cărare de iubire
între inimile noastre,
o linişte adâncă
ca somnul unei căprioare
la sânul pădurii...

Ce frumoasă icoană
crăpată de ger,
îmi eşti între viaţă şi moarte,
femeie în vis de iarnă,
tremurând toată sub pielea mea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Bovary este el

Doamna Bovary este el,
eu sunt un bazar sentimental,
lucrez la servicii funerare complete, non-stop,
ajungem la Dvs. în maximum 15 minute,
aveţi timp să nu muriţi,
ne puteţi vizita personal,
înainte de...
acoperim fără probleme toate sectoarele
Cea mai frumoasă parte a trupului
nu veţi ghici, este mişcarea, înainte de...
Haosul va veni după,
Frigul este vital,
Tot ce laşi în urmă nu-ţi aparţine,
poate pantofii, lasă
un bec aprins, în cămară, în inimă,
unde vrei, dar Bovary, doamna este el,
A venit, n-a fost recunoscut, a plecat.
Unii zic că era Messia.

poezie de Boris Marian Mehr (29 ianuarie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce înseamnă să fii simplu? A. M: Să fii simplu în lumea gândului este imposibil. Aş spune totuşi că a fi simplu înseamnă să îl pui în centrul existenţei tale pe Dumnezeu, atât de complet, încât să te dizolvi în El. Această comuniune în care nu mai rămâne nici o urmă de "eu şi al meu" este apogeul simplităţii. Dumnezeu este teribil de simplu! I: Ce înseamnă să fii om? A. M: A te crede un ego separat de Dumnezeu, care "îşi trăieşte viaţa", este suferinţa lucie de a fi om. I: Ce este o fiinţă superficială? A. M: O fiinţă care fuge, urmează orbeşte gândul, fie că e gândul "voi lua covid" sau gândul "sunt iluminat", este o fiinţă teribil de superficială. O fiinţă care îl urmează tot timpul pe "eu şi al meu" este o fiinţă cutremurător de superficială.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este un joc al fanteziei, o sfâşiere lăuntrică exprimată armonios, o armă împotriva morţii, un telefon fără fir, este absenţa şi prezenţa himericei iubiri, duşmană a sentinţelor de orice fel, poezia este multicoloră ca sufletele noastre, un concert scris pe clapele calculatorului, un balet pentru cei care nu mai pot merge, un sărut ce poate fi refuzat, dar ce nu este poezia? Orice, în afară de opacitate.

definiţie aforistică de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa grăit-a Zara...

Am părăsit ţinutul şi lacul cel tăcut,
Urcat-am sus, la munte pe drumul nebătut,
Trăiam din poezie şi din seninul blue,
Trecut-au ani şi secoli, trăiam ori, poate, nu.

Din poezie pură nici Dumnezeu n-ar fi
Mai mult decât o rimă la factorialul psi,
Poetul este vultur şi şarpe totodat",
El este ANDROGINUL, femeie şi bărbat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu ştie exact ce va urma, el scrie şi nu ştie
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înţelege, îi iartă prostiile,
Cum şi noi iertăm greşiţilor noştri,
Poetul iubeşte aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boşorog, cum îl numeşte
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ţii zece ani la pârnaie,
Iubiţi poeţii şi vă veţi iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreţi, îl iertaţi,
Mai face şi măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om şi de înger.
Aşa cred.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de ţărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârşit,
ex nihilo nihil, poemul
se naşte din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânţa din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate şti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo (2)

Trebuie să-mi ţin ochii larg deschişi,
Până când Domnul mi-i va închide,
Trebuie să fiu neîndurător cu mine,
Până când Domnul se va îndura de mine,
Trebuie să cred în Har,
Până când Harul se va pogorî şi asupra mea,
Trebuie să iert şi să iubesc,
Până când voi fi iubit de semeni şi de Domnul,
Ruga mea este tăcută ca melcul,
Ea înaintează prin nopţi de poezie, limpezi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!