Apocalipsă

Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
În baia în cascadă de păcat
Lovim cu vina în Apocalipsă.

Nu-s sacii îndestul de rotofei,
Atâta opulenţ-ameţitoare!
Nici coada cu covrig a lui Grivei
Nu pare ridicată pe spinare...

Cu săbii ne culcăm la căpătâi
Striviţi pe la genunchi, de rugăciune
Şi-n toate, mai întâi şi mai întâi
Noi ştim să rumegăm amărăciune.

Ooo, Doamne, cât aş fi de indiscret
De-ţi cer să îmi răspunzi la o-ntrebare?
Iubirea înfloreşte în secret?
Ne dă la fiecare câte-o floare!

Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
De unde-această poftă de păcat
Ce pare c-ar striga: Apocalipsă?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (17 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru albine

Te rugăm, Doamne, să nu dai
Şi-o pandemie in albine,
Căci ele fac din pământ, rai
Şi-n lipsa lor n-am duce-o bine.

Când pere dulci din peri nu cad,
Nici din alţi pomi, altfel de poame,
Pământul nost' ar fi un iad
În care am muri de foame.

O floare n-ar rodi în pom
În lipsă de polenizare,
Va dispărea şi-ultimul om,
Când nu va fi cultura mare.

Te rugăm, Doamne, să nu dai
O pandemie în albine,
Că ele din pământ fac rai
Şi-n lipsa lor ne-am duce... Bine?

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi amar

Atât îmi e de dulce şi amar...!
Încerc acum să pot cumva a spune:
Din unii se revars-atâta har!
Din alţii izvorăşte... spurcăciune

E, poate-o nebunie si-bemol
Ce pare numai mie să îmi fie;
În baia sufletească de nămol
La ce ar folosi vreo alifie?

De ce nu mai pricepeţi că murim
Cu tot cu răutăţi sau bunăstare?
E soare peste tot şi-n ţintirim
Şi-n inimi e atâta de răcoare!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine, Doamne, stau...!

O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Şi bine, Doamne, stau şi eu
Că Rai e şi-n sufletul meu!

Mai chicoteşte câte-un sfânt
Când deodată-ncep să cânt
Şi pizmă-mi poartă-n barba lor
Toţi dracii care trist mă vor...

Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc şi eu
Şi pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
Că numai ea-i fără cusur.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsă

De asta nu ducem lipsă.

monostih de David Boia (18 iulie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii Mariei

Măria-i o femeie de la ţară
Ce s-a ajuns, şi ştie-acum tot satul
C-o duce bine, chiar şi cu bărbatul,
De când şi-a tras în casă cârciumioară.

Dar simte, de o vreme,-o mare lipsă,
Că n-are şi ea un Merţan la scară,
Iar gândul ăsta parcă o omoară,
E-un nod în gât, e o apocalipsă.

Aşa nu se mai poate! C-o vecină,
O ia uşor-uşor să prindă rata,
Că, la oraş, deja, o-aşteaptă fata,
Cu banii pregătiţi, să ia maşină.

Salonu'- auto pare să-i ofere
Ce îşi dorea: ceva să strălucească;
Un tânăr vru să o ademenească
Spre un model vestit în cai putere.

-La preţul ăsta? Ştii, mai bine lasă!
Ia nu mai fă, cu mine, pe nebunul!
Măgarul e mai bun, iar eu am unul.
E bun şi ăla, iar de el... nu-mi pasă!

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtie

S-a anunţat, cred, la apocalipsă,
Nu ţin bine minte,
Că un mare uragan de hârtie
Se apropie din direcţia N-V
Şi din toate direcţiile.

Uraganul va pustii totul în calea sa,
Prefâcând totul în hârtie.

Copacii se vor transforma în hârtie,
Animalele în hârtie,
Aurul în hârtie.

Oamenii vor ţipa de groază,
Şi ţipetele lor
Vor deveni pe loc şerpi de hârtie,
Şi apoi ei înşişi se vor desface hârtie:
Hârtie de împachetat, hârtie de plicuri,
Hârtie de saci, hârtie de biblie,
Hârtie de ţigarete.
Şi mai ales ziare.

Unii vor deveni articole de fond,
Alţii vor intra în problemele
Industriale ori agrare,
Alţii vor trece la pagina externă.
Scriitori care nu s-au ratat încă,
Din lipsă de spaţiu,

Se vor rata în primii cinci cuadraţi.
Ca să mai lungim vorba:
Va un uragan şi o hârtie
Mondială.

Şi la urmă,
Scos din răbdări,
Se va căsca pământul.
Va înghiţi cu poftă totul
Şi se va şterge la gură
Cu oamenii care s-au transformat
În şerveţele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine, rău...

Dinainte vreme, toate
Au mers bine dar şi rău.
Cum azi numai rău se poate,
Ce-aş mai fi... strămoşul meu!

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna asta

Iarna asta a adus,
Ură, tristeţe şi vânt pe pământ.
Lacrimă, teamă, Covid...
Lumânări se aprind.
Nu mai există iubire în suflete şi în gând.
La mormânt, singurătatea veghează
Tăcerea albastră.
Viaţa este o stare de fapt.
În zadar am luptat
Îngeri şi sfinţi! Diavoli cuminţi,
Au sfărâmat şi au sfârtecat,
Cu gheare învelite în catifea,
Liniştea.
Suntem clone... şi-atât.
Avem un singur mormânt –
Sufletul în care ne-am îngropat
Ce ne-a dat Dumnezeu.
Un suflet de fariseu?!
Umbra lui Lucifer transformat
În chemarea la crime şi la păcat?!
Nu e greu! Suntem clopotul ce nu mai poate să bată.
Dar vom rămâne...
Nu o picătură de viaţă,
Ci o picătură de artă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbări

Vremurile sunt moderne,
Minţile s-au învechit
Bunătatea se aşterne
Doar la omul necăjit.

Ca o floare nevoită
Să suporte viaţa grea,
La fel şi sufletul evită
Să mai fie ce era.

Iar natura se razbună
Blestemându-ne cu foc
Toate relele se-adună,
Şi ne cheamă-n al lor joc.

Din această Apocalipsă,
Nimeni nu iese-n câştig
Toată lumea duce lipsă,
De o iarnă cu mult frig.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale, revidivus:

I-avem pe Ponta, Boc şi Crin
De Caţavenci nu ducem lipsă,
Când n-or mai fi atuncea vin'
Şi vremuri de apocalipsă.

epigramă de George Ceauşu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-n amânare

Cântă iar a dimineaţă
Toţi cocoşii de prin sat.
Eu mai picotesc ingrat,
Păcălind puţin din viaţă.

Patul e atât de mare,
Că din el ai evadat.
Eu să fiu, doar, încântat
De-o iubire-n... amânare.

E aşa de-nghesuită
Viaţa noastră! Ce păcat
Că iubim emancipat,
Eu în alb şi tu cernită...

Ne vedem de ale noastre -
Numai "noi" e supărat
Pe un vis nevinovat
Cu frânte aripi măiastre.

Pare-a se mai lumina
Lumea plină de păcat.
Zac în mine ferecat
De un gând: a cui e vina?

Ce cocoşi! Nu încetează
Cântecul neruşinat.
Eu aştept neîntinat
Clipe ce nu mai visează.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te sărut

Ascultă-ţi inima şi iartă
Iubeşte nu e un păcat
Vezi gândul unde te poartă
Du-te unde eşti aşteptat

Eu te întreb de-ţi este bine
Îmi răspunzi că tu exişti
Lasă sufletul să vină la mine
Viaţa trăieşte-o să rezişti

Când noaptea vine te-apasă
Şi dorul este mai profund
Visează-mă de-ţi sunt aleasă
În zori să te trezeşti râzând

Tu faci un pas eu te urmez
Eu te sărut tu mă îmbratişezi
Să fii mereu iubit eu îţi urez
Râzând lângă mine te aşezi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

Mai întâi pământul, apoi plugul:
Astfel, cunoaşterea vine din cunoaştere.
Ştim, nu ştim.
Nu ştim că ştim.
Ştim că nu ştim.
Gândim:
Aceasta arată aşa –
Această lămâie, acea portocală –
Până când într-o zi simţim un gust amar.

poezie de Reesom Haile, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Cum, Doamne, să suporţi atâta nedreptate,
Când mama cu pământul copiii şi-i împarte!
Când diavolul-n câştig pare mereu să fie,
Iar sufletele noastre-ntr-o veşnică robie?
Cât, Doamne, să mai rabzi atâta umilinţă,
Când cerul se prăvale lovindu-ne-n credinţă,
Când mila-i pe sfârşite, şi-o găseşti doar pe bani,
Iar moartea nu mai ţine de boli cont... şi de ani.
De ce, Doamne, te-ntreb, ne e amară soarta,
Şi către cerul tău ne e zidită poarta,
De ce doar cei bogaţi au parte doar de bine,
Iar oropsiţii sorţii se zbat între suspine?
De ce în casa ta sclipeşte bogăţia,
Iar cei care-o slujesc şi-au pierdut omenia,
De ce îl laşi pe diavol, în toate câte sunt,
Să-ţi învrăjbească fiii, să uite-al tău cuvânt?
Coboară, Doamne, iarăşi aicea printre noi,
Şi, dăruind iubire, ne scapă de nevoi,
Ne-nvaţă iar ce-i mila, respectul, bunătatea,
Şi-alungă cu lumină, din suflet, neagră noaptea!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog să îţi pară bine

Tu nu ai plecat! Îmi pare rău...
În loc să îmi pară bine.
Eu am plecat! Îmi pare rău...
În loc să îmi pară bine.
Nu mai e rău! Îmi pare rău...
În loc să îmi pară bine.
Că zilele trec... nu îmi pare rău,
Ba chiar îmi pare bine.
Că e perfect... îmi pare rău,
În loc să îmi pară bine.
Pentru că ţie îţi pare rău,
În loc să îţi pară bine.

poezie de Augustin Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată moartea izbăvitoare vine într-o singură priză

ca un fel de înainte de orice înainte
când încă nu ştia nimeni să nu ştie
durerea facerii şi desfacerii
martorul trecerii prin fiecare dimensiune
este punctul
de dinaintea hidrogenului
chiar de dinaintea oricărui dinainte
arderea creatoare de lumină
izvorul din care se adapă timpul
precum un bidiviu nărăvaş
între două curse de galop cu sine însuşi
..............................................
îmi doresc să vă povestesc
câtă tăcere este între două stele
dar nu am destule cuvinte
...............................................
din vis în vis
prin suprimarea realităţii
îmi doresc cerul acesta plin de stele vii
cu veşnicii şi infinit cu tot
dar şi fiecare apocalipsă
potopul dinaintea fiecărui potop
ca pe locul întâi la măsurat orizontul
asumat după fiecare miazănoapte
din toţi muşchii crescuţi pe carul mare
când încă avea rădăcini în pădurea raiului
înainte ca pământul să adăpostească iadul

la urma urmei
în golul dintre două cuvinte este atâta poezie
cât îţi poţi permite să accepţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune (Pentru o lume mai veselă, mai bună, după Apocalipsă...)

Stăpâne, din gheenele restriştii,
Salvează, cu puterea Ta cea mare,
O sută de bărbaţi - epigramiştii
Şi-o sută de femei... de fiecare.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Că la biserici nu-s prea dus
O ştiţi şi voi şi Cel de Sus,
Dar, unde-i "loc de închinat",
Nu-l ocolesc, c-ar fi... păcat!

epigramă de Ioan Neluş din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

soartă (vezi şi destin)

Soarta este deci doar o lipsă de cunoaştere a legilor ce ne guvernează viaţa, o lipsă de educaţie şi o lipsă de autocunoaştere ce este esenţială pentru fericirea noastră.

definiţie de Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu

Şi iar m-am pierdut pe cărare,
Pământul se-nvârte mereu ;
Îţi scriu astăzi, Doamne, scrisoare
Să nu transformi în ateu!

De mine-ai prins lanţuri prea grele
Ce-au fost să mai pot să le trag
Urmându-mi cărarea spre stele
Cu visu-mi atât de dulceag.

Mi-e talpa întregă o rană
Pe care nu pot s-o strivesc
Şi ea îmi e, poate, dojană
Că-s mult prea catâr şi trăiesc.

De ce nu mai e sărbătoare
De-o bună spinare de ani
Să curgă iubirea-n pahare
Să bem toţi acei mai sărmani?

Îţi scriu astăzi, Doamne, scrisoare
C-aş pune răbdarea în cui.
În ea îţi spun tot ce mă doare
Dar Tu să nu zici nimănui!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!