Cum poţi deosebi pe dată, în Capitală, pe un provincial de un bucureştean? Foarte uşor: cel dintâi priveşte tot pe sus, pe la mansardele caselor şi merge încet, plictisit, căscând gura cu ceasurile în faţa "monumentelor": Palatul Poştelor, Casa de Depuneri, Palatul Regal, Ateneul, ori în faţa vitrinelor magazinelor din Calea Victoriei; cel de-al doilea aleargă grăbit după afaceri; la Casa de Depuneri se uită doar ca să vadă cât e ceasul, iar la mansarde când o avea nenorocul să-i cadă un ghiveci de flori în cap, ori să i se scuture pe haine un covoraş de vreo slujnicuţă obraznică.

Henri Stahl în Bucureştii ce se duc (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa Poporului a devenit Palatul Parlamentului

Văzându-i cum, în mod frecvent,
Se războiesc în Parlament,
Zic (în consens cu alţi români):
Aici e casa de nebuni!

epigramă de Virgil Petcu (iulie 1993)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ce fac bărbaţii şi femeile când nu plouă? Fac plajă, pierd vremea în faţa vitrinelor magazinelor de îmbrăcăminte, organizează garden parties şi masacre.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 noiembrie - Ziua bunului simţ; Palatul Parlamentului, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni

Doar la noi, în România,
Stau şi-s bine conservate
Nesimţirea şi prostia,
Adunate-n trei palate.

epigramă de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fostului Ministru Dr. Lupu, la o altă serată de la palatul regal când l-am surprins în flagrant delict, de galanterie cu altă doamnă cu părul brun

La serata de la curte
Domnul Lupu făcea curte,
Însă altcuiva.
Şi-nţeles-am adevărul,
Că un Lup îşi schimbă părul,
Dar năravul ba!

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Această hexagramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palatul nostru

Palatul nostru comunal
Se potrivea cu târgul, de minune,
Fiind un edificiu colosal,
Ba şi mai mare, de se poate spune.

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La palatul de justiţie

La palatul unde toate
Cauzele văd lumină,
Unii caută Dreptate,
Alţii caută... pricină.

epigramă de George Caranfil din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vladimir locuieşte pe strada cu păsări

când plouă merge cu capul descoperit
priveşte spre cer cu gura deschisă
înghite pe rând fiecare nor
când e fericit pluteşte
l-am cunoscut într-o zi de marţi
n-am băgat în seamă ceasurile rele
ştiam că îmi va spune cândva
eşti atemporală
pentru el veşnicia este obişnuinţă
în momentele fatidice râde
mă insultă
apoi caută în panoplia sa cu femei
îmi aruncă oasele
pe unde mai găseşte un loc neocupat
după o vreme îmi înşiră fiinţa pe o aţă
mă pune să-i cânt
şi-n sunete lungi îşi cufundă faţa
se hrăneşte din dulcea pedeapsă
ca un uriaş din visurile rele
când e obosit îşi ia umbra de mână
şi uită de mine
într-o zi şi-a adus aminte că l-am lăsat singur
de atunci îmi vorbeşte rar
pune tăceri albe între noi
îl iubesc negru
şi-n zilele cu soţ mă gândesc să-i trimit luceferi
pentru atunci când îmi va deschide uşa din nou

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci este noapte şi nu-l putem prinde doar pentru că strada ni se înalţă în faţă sub luna plină; în plus, poate cei doi se hărţuiesc în joacă, poate amândoi îl urmăresc pe un al treilea, poate primul este urmărit pe nedrept, poate cel de-al doilea vrea să-l ucidă şi atunci am fi complici la crimă, poate cei doi nu ştiu nimic unul de altul şi fiecare aleargă doar de capul lui, grăbindu-se să se culce, poate sânt somnambuli, poate cel dintâi este înarmat.
Şi la urma urmelor, n-avem voie să fim obosiţi după ce am băut atât de mult vin?
Sântem bucuroşi că nu-l mai vedem nici pe cel de-al doilea.

Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine pleacă din casa lui pentru a merge în căutarea fericirii, aleargă după o umbră.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia ceasului

Ceasul nu este decât o moarte
ce poartă cravată,
o moarte ce intra în casa fiecărui
anonim
să-i strângă avântul
la pieptul ei...

... de lemn.

Moartea nu este decât un şarpe
deghizat în toate ceasurile
pe care le-ai văzut la bunici,
pe care le-ai ridicat cu inconştienţa sugarului
ce plânge doar de foame;
ceasurile care te-au îndrumat
către toate întâlnirile eşuate
şi cele care au ştiut să ascundă orele
în buzunarele de la spate ale timpului,
când ai fost bolnav.

Ceasul nu este decât o moarte
cu două cruci
la gât.

Sună alarma şi-n curând
vom părăsi visul
pentru o mărginire
la fel de străină...

... de lemn.

poezie de Ionuţ Popa (15 iunie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Palatul Victoria

În analize nu sunt virtuoz
Dar cât ai sta palatul să-l cutreieri,
Miniştrii noştri parcă vin din Oz:
Ori nu au inimi, ori n-au pic de creieri.

epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi a vieţii noastre facem depuneri la banca de amintiri a copiilor noştri.

citat din Charles Swindoll
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de primăvară

E o linişte desăvârşită
pe străzile oraşului adormit.
Şi eu păşesc grăbit în luminile difuze,
urmat de loiala mea umbră.
Vântul îmi zgârie faţa
cu adierile lui reci când trec
prin faţa barului pe jumătate gol,
de unde se aude un sunet vag
de muzică.
Unde o fi războiul acum,
pierdut în atâta calm?
Ajung în casa cufundată-n somn,
şi mă bag lângă tine în pat
şi-ţi sărut toate locurile care te dor.

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme pe ape

Urme pe ape
O rază priveşte prin geamul curat.
Ce bine, miroase a rugăciune în casă!..
Mama priveşte copilul din pat,
Se roagă să-i fie viaţa lui frumoasă.

Palmele moi le trece uşor prin păr,
Vreo unul are grijă să nu – i cadă.
Suflarea – i încălzeşte faţa lui de măr,
De fericire copilul în ochii ei se scaldă.

Raza -nţeleaptă roua pe geană-i opreşte
Şi o transformă –ntr-o filă din viaţă
Din care mama cu dragoste citeşte
Şi numără încet încet câte – o povaţă.

E timpul fecioraşule să te botezi,
Să te înalţi voinic în ape sfinte.
Tu toată viaţa curată s-o veghezi,
De fapte bune inima să - ţi cânte.

Să moşteneşti mereu în gând şi – n suflet
Un munte tată şi unul mamă.
Zăpada lor când se va scurge de pe creştet
Curată să o strângi pe toată – n palmă.

Cu timpul s-a preface – ntr-un izvor
Cu amintiri curate cristaline.
Să le îndrepţi frumos şi dârz către ogor
Ca spice coapte să se-aplece pline.

În timp de bucurie fii atent cum calci în bătătură
Tu crezi că nu rămâne urme la ce faci
Abia când plouă –n suflet poţi observa făptura
Ce te ajută sau te lasă-n voie ca să zaci.

De s-a-ntâmpla să fii plouat cu chciură
Să fii atent că nu e de folos,
Vei fi apreciat cu ochi de ură
Iar lauda să fie o durere pân - la os.

În timpuri reci vei merge prin zăpadă.
La început negreaţă va rămâne.
Va alerga o lume-ntreagă să o vadă,
Rămâi statornic, ai grijă ce vei face mâine.

Căci peste noapte vei munci mai mult,
Vei alerga pe o cărare moale şi curată,
Din fericire vei uita ce te-a durut,
Vei duce mai departe crucea ca răsplată.

Să mergi prin viaţă pe apele curate,
Urmează a strămoşilor înţelepciuni.
Trăieşte-ţi viaţa cu astfel de fapte
Ce - asemeni clopotului aşteaptă plecăciuni.

poezie de Cuşnir Dorina (martie 2018)
Adăugat de Cuşnir Dorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt fapt important în acest deceniu şi cu care trebuie să încheiem cărticica noastră, este încercarea de a se înfrăţi scriitorii, adunându-se într-o societate. Această societate a reuşit să adune într-un mănunchi pe un mare număr din scriitorii noştri şi, după ce au proclamat prezident de onoare pe ministrul instrucţiei, au avut cinstea să vadă pe însuşi M. S. Regina, patronând societatea şi făcând chiar şezători în palatul regal.

finalul de la Istoria literaturii române, Literatura care se formează de Gheorghe Adamescu (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greuceanu şi Zmeul Zmeilor

I-a demolat palatul,
L-a răsturnat pe spate,
Dar când să-i taie capul,
Avea imunitate!

P. S.
De palat nu i-a păsat,
Are vilă de la stat.

hexagramă de Valentin David (26 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată şi dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la ţară, unde tatăl meu, în tovărăşie cu un frate al mamei şi cu altă rudă, au luat în arendă o moşioară. Ţin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la TârguFrumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunaşul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu ştiu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiaşi dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iuraşcu, moşia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut nişte pui de cucuveică care avea cuibul sub streaşina casei boiereşti. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri sumbre

Mai întâi a plecat mama, către bunul Dumnezeu,
La puţin timp după aceea, a plecat şi tatăl meu.
Tot ce au clădit în viaţă, copiilor au rămas,
Ce folos că-n dimineaţă, casa nu mai are glas.
A crescut iarba-n ogradă, via nu se mai cunoaşte,
Casa e gata să cadă, fântâna-i plină de broaşte.
Undeva, în faţa casei, bradul mai veghează încă
Cum trec anii peste lume, cum curge râul prin luncă.
Într-un alt colţ din grădină, frunzele din nuc căzute,
Dau pământului culoare, prin ogradă aşternute.
S-au uscat pomii-n livadă, puţini din ei mai rodesc,
Iar uluca stă să cadă, stâlpii n-o mai sprijinesc.
Un decor plin de ruine, se aşterne-n faţa mea,
Printre ele, o găină, mai scormoneşte ceva.
...........................................
Unde sunteţi MAMĂ, TATĂ, să vedeţi cum ce-aţi clădit
Din lemne, nisip şi piatră, la pământ s-au năruit.
Peste ce-aţi clădit cu trudă, dezastrul s-a aşternut,
Viaţa cu noi este crudă, nu putem face mai mult.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa sorţii

Tot caut să-nţeleg menirea sorţii,
Aş vrea cumva, de pot, s-o îmbunez
Privesc spre casa ei, în faţa porţii,
Dar nu vreau s-o deschid, stau şi oftez.

Parcă mi-e foarte teamă ca să intru,
Să nu cumva să aflu ce va fii,
Gândind că cine ştie, înăuntru,
Ceva ce nu îmi place voi găsi.

Apoi regret şi vreau să-mping în poartă
Şi-ncerc s-o fac cu sufletul deschis,
Ce ar putea să fie... decât soartă,
Măcar aşa nu voi trăi în vis.

Îmi fac curaj şi-mi spun, va fi mai bine,
Prea m-am înţepenit în ce-a trecut,
Trăind pierdut în ieri, fără un mâine,
Nu-n ce-aş putea avea, ci-n ce-am pierdut.

Mă uit la casa sorţii... e lumină
Şi uşa ei mi se deschide-ncet,
Păşesc spre ea, iubirea să revină,
Să-mi încălzească gândul de poet.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă după fericire, dar nu alerga foarte repede, căci toţi aleargă după fericire, iar cei mai mulţi nici nu mai au timp să vadă cum şi fericirea aleargă după ei.

citat clasic din Bertolt Brecht
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!